Un cunoscut săptămânal și-a întrebat cititorii ce lider ar alege astăzi, dintr-o listă de personalități care au făcut istoria ultimului secol al țării. Și dacă sondajul a surprins opinia publică, răspunsul nu a fost, pentru majoritatea sârbilor, surprinzător.

„Dacă ați mâine ați fi chemat la vot, pentru care dintre candidați ați vota?”. Aceasta este întrebarea provocatoare adresată cititorilor săi de  săptămânalul sârb Nedeljnik.

Săptămânalul a cerut sârbilor să aleagă dintr-o lungă listă de personalități politice marcante pentru istoria ultimului secol al țării: de la prima Iugoslavie, la cea socialistă, până în Serbia de astăzi. Tito a ieșit victorios, cu 24,6% din preferințele celor care au răspuns la chestionar, scrie Il Giornale.


Pe locul doi a ieșit actualul președintele al Serbiei, Aleksandar Vučici (23,5%). 

Zoran Djindjici, fostul premieri pro-european, asasinat în 2003 într-o ambuscadă la Belgrad, a ieșit pe locul al treilea (10,7%), iar  fostul lider sârb Slobodan Miloșevici a obținut poziția a patra (7,4% din cei care au răspuns, 12% dintre aceștia având vârsta de 65 de ani). Lista preferințelor se încheie cu Boris Tadici (2,1%) - președintele sârb din 2004 până în 2012,  și fostul șef de stat și prim-ministru, Vojislav Koštunica (0,7%).
„Când oamenii votează pentru Tito, o fac pentru imaginea lui generală”, a explicat istoricul Predrag Markovici pentru Il Piccolo. O imagine care se leagă direct de cea a „unui stat puternic și organizat care a lucrat intens pentru propria promovare". 

Deși Iugolsavia lui Tito datează de aproape patruzeci de ani, Mareșalul nu poate fi considerat parte a trecutului. „Sârbii l-ar alege, de asemenea, Tito astăzi”, a  titrat ziarul Nedeljnik, pe baza preferințelor a peste 800 de persoane de diferite vârste și condiții sociale.
 
Iosip Broz Tito (25 mai 1892 - 4 mai 1980) a fost arhitectul-șef al celei de-„a doua Iugoslavii”, o federație socialistă care a existat din Al Doilea Război Mondial până în 1991. Cu toate că a fost unul dintre fondatorii Cominformului, a fost de asemenea primul (și singurul cu succes) membru Cominform care a sfidat autoritatea sovietică. Ca susținător independent al căii către socialism (numită uneori „comunism național” sau „Titoism”), a fost principalul fondator și promovator al Mișcării de Nealiniere și primul secretar general. Astfel, susținea politica de nealiniere dintre cele două blocuri ostile în timpul Războiului Rece.

După moartea lui, în 1980, tensiunile au devenit tot mai puternice în Iugoslavia, iar în anii ’90, țara s-a dezmembrat.