Recent, ActiveNews a anunțat că unul dintre psihiatrii de top ai Barnevernet, dintre cei care recomandau decizia de separare a copiilor de părinți, a fost condamnat pentru pornografie infantilă la doar 22 de luni de închisoare, deși a recunoscut că a descărcat aproape 200.000 de imagini si mai mult de 12.000 de videoclipuri, care arătau abuzuri sexuale sau sexualizarea copiilor.

Zilele trecute, BBC a publicat o anchetă complexă asupra efectelor acestui caz asupra Barnevernet, instituție acuzată de abuzuri de mai mulți ani de numeroase familii.

Laboratorul ImunoMedica


Iată textul de pe BBC, în traducerea siteulului Cuvântul Ortodox:

ONU evalueaza Norvegia ca fiind una dintre cele mai bune țări in care sa creasca un copil. Si totusi, prea multi copii, potrivit unui mare numar de experți norvegieni, sunt luati in ingrijire[a protectiei copilului] fara un motiv intemeiat. Condamnarea unui psihiatru de varf din sistemul de protectie a copilului pe motive de accesare a unor imagini pornografice cu copii abuzati ridica si alte intrebari serioase.

Intr-o zi de iarnă, cu cativa ani in urma, doi specialisti in protectia copilului – o femeie psiholog si un barbat psihiatru – au batut la usa unei casute din lemn de la marginea capitalei norvegiene, Oslo.

O fetita plina de viata le deschise usa si ii saluta pe straini calduros. Dar mama fetei, Cecilie – care întelesese scopul vizitei lor – a fost mult mai putin incantata sa ii primeasca. "Am fost foarte speriata. Nu i-am dorit deloc în casa mea”, spune ea, amintindu-si acea zi. "Am fost foarte ingrijorata ca vor gasi ceva in neregula. Stiu ca asa se intampla cand Serviciile de Protectie a Copilului iti iau copiii". Expertii fusesera numiti pentru a redacta un raport in vederea unei audieri in instanta care ar fi decis viitorul fetitei. Vizita lor s-a produs in urma ingrijorarilor Serviciului pentru Protectia Copilului ca Cecilie – o mama singura – nu se ingrijea de fiica ei în mod corespunzator si respinsese propunerile de ajutor. In acea zi, avea dreptate sa fie nervoasa.
 

Expertii erau extrem de critici referitor la ceea ce au observat acasa la ea.

Ei au scris în raport ca "nu exista un flux natural in interactiunea” dintre mama si fiica.

Au spus deasemenea ca lui Cecilie nu ii era usor sa tina ordine in casa. Si au comentat si pe tema altor detalii despre care Cecilie considera ca au fost interpretari gresite.

"Totul era rasucit intr-un mod negativ”, spune ea.

Asta se intampla la putina vreme dupa Craciun, iar în magazinul local gasisem niste turta dulce care se vindea foarte ieftin, la pret de o coroana norvegiana. Asa ca am cumparat-o doar pentru distractie, astfel ca fiica mea si cu mine sa putem face împreuna oameni de turta dulce ca activitate.

Dar se pare ca au crezut ca situatia mea financiara este foarte rea, pentru ca am cumparat dulciurile dupa Craciun … Cum poti spune daca o persoana este saraca doar pentru ca a cumparat turta dulce ieftina?

Cand am vazut raportul, am fost foarte devastata. Era atata negativism – totul era negativ, negativ, negativ. Nu scrisesera absolut nimic pozitiv. "

Raportul expertilor – bazat pe informatii de la multi profesionisti în domeniul sanatatii si ingrijirii copiilor, precum si pe propriile lor observatii – concluziona ca "dezvoltarea fetitei ar fi fost limitata” daca ar ramane cu mama ei.

Raportul spunea: "Acest lucru se datoreaza faptului ca mama nu recunoaște nevoile de baza ale fiicei sale si nu percepe prejudiciile mentale pe care le-ar fi suferit” de cand se afla in ingrijirea mamei.

De atunci, Cecilie, o femeie blonda, cu o privire anxioasa, in varsta de 50 de ani, si-a vazut fiica doar de sapte ori.
"Nu am reusit sa ii urmaresc evolutia”, spune ea. "Tocmai am pierdut copilaria fiicei mele. Nu ma astept sa o vad pana nu devine adult.”

Recomandarea de a pune fetita in ingrijire pe termen lung durat a fost aprobata de Tribunalul Districtului Oslo. Co-autorii raportului au participat ca martori.

Incepand cu luna aprilie a acestui an, unul dintre acesti doi experti – psihiatrul de sex masculin – a reaparut în acelasi tribunal. De data aceasta, insa, nu se afla ca martor. Era in boxa acuzatilor. El a fost condamnat la 22 de luni de inchisoare – dupa ce a recunoscut ca a descarcat aproape 200.000 de imagini si mai mult de 12.000 de videoclipuri, care aratau abuzuri sexuale sau sexualizarea copiilor.

Instanta a consemnat ca unele imagini pareau sa arate cum bebelusi erau violati. Politia norvegiana fusese initial avertizata inca din 2015 ca barbatul a descarcat imagini ilegale privind abuzuri asupra copiilor. Dar abia la începutul lui 2017 – un an si jumatate mai tarziu – au inceput investigatiile dupa care l-au arestat. Barbatul a marturisit ca vizionează astfel de materiale de 20 de ani.

In mass-media norvegiana nu s-a dat numele expertului – pentru a proteja intimitatea propriilor sai copii. Dar, pana la arestarea sa, el a jucat un rol-cheie la diferite niveluri în sistemul de protectie a copilului din Norvegia, Barnevernet, în calitate de martor expert în cazuri individuale, cum ar fi cel al lui Cecilie si, mai recent, ca membru al prestigioasei Comisii de experti in educarea copilului, care evalueaza toate rapoartele de protectie independente.

Condamnarea sa pune reflectoarele pe un sistem criticat puternic de multi parinti – si de profesionisti norvegieni de varf din domeniul ingrijirii copiilor – cum ca pune prea usor copiii în îngrijire, despartind familii fara a fi necesar.

Psihiatrului aflat in dizgratie i s-a revocat licenta profesionala, ceea ce inseamna ca nu mai poate lucra din nou in acelasi domeniu.

Dar parintii care au pierdut custodia copiilor in cazurile în care a fost implicat sunt de parere ca toate deciziile sale anterioare trebuie revizuite. "Ceea ce spunea el nu mai este valabil, din cauza a ceea ce a facut. Judecata lui nu poate fi de incredere”, spune Cecilie.

"Daca ar fi spus judecatorului (în cazuri anterioare, atunci cand era expert martor) ca a descarcat pornografia infantila de ani de zile, bineinteles ca nu ar mai fi fost numit în calitate de expert”.

Agentia locala de protectie a copilului care a gestionat cazul lui Cecilie arata ca acesta era doar unul din cei doi specialisti care au contribuit la raport si ca recomandarea acestora a fost aprobata de o curte, precum si ca observatiile lor erau doar o parte din justificarile care au servit la decizia de a prelua fata in custodie. Dar Cecilie si alti parinti spun ca infractiunea sa arata ca era lipsit de abilitatea de a empatiza cu copiii. 

Judecatorul care a pezidat procesul in urma caruia expertul a fost condamnat, Nini Ring, a comentat in decizia sa ca acesta [psihiatrul] pare sa nu inteleaga suferinta implicata de materialele pe care le urmarea cu placere. Aceasta a spus: "acuzatul a facut exceptie de la cele mai grave materiale, pe care pretinde ca nu le-a downloadat constient. Curtea considera, insa, ca acuzatul, intr-o anumita masura, isi trivializeaza [minimalizeaza] propriile sale actiuni”. 

Judecatoarea a continuat: "acuzatul pare ca ar avea remuscari, insa reflectiile sale par ca au aparut doar dupa ce a fost prins asupra faptului. In proces, a explicat ca el considera ca nu a facut rau copiilor, de vreme ce nu a facut parte din producerea imaginilor. … Curtea gaseste ca fiind grav faptul ca cineva cu o expertiza specializata asupra copiilor sa isi dea seama abia acum ca a supus acesti copii unei violari grave. Curtea, de asemenea, gaseste drept grav ca un profesionist care se presupune ca este ‘protector’ al copiilor si adolescentilor s-a lasat condus de dorintele si satisfacerile sale intr-o astfel de maniera.” 

Pe langa multe alte cazuri de protectie a copilului, expertul cazut in dizgratie a fost implicat si intr-unul din sudul Norvegiei, in care o familie mare a fost separata pentru aproape cinci ani. Inez, o mama cu fata rotunda, calda, este mama a opt copii. Patru sunt adulti. Cei patru mai mici au fost luati brusc de Barnevernet in septembrie 2013. Ea a fost arestata si depusa intr-o celula a politiei. 
 

Era atat de ciudat sa ma aflu in celula si imi amintesc ca eram atat de speriata”, spune Inez, incercand sa nu planga atunci cand isi aminteste de ziua respectiva. "Peretii pareau ca se apropie tot mai mult si imi era tot mai greu sa respir. Ca si cum aerul era din ce in ce mai putin… Nu as fi crezut niciodata ca voi fi acuzata de ceva ilegal. La un moment dat ma gandeam daca nu cumva eram nebuna, daca nu cumva facusem, in nebunia mea, ceva ce nu ar fi trebuit sa fac, daca nu cumva am facut rau familiei mele fara sa stiu?” 

Au existat alegatii potrivit carora Inez ar fi folosit forta fizica asupra copiilor sai, lucru interzis in Norvegia. Ea spune ca a fost obligata sa actioneze pentru a-si apara copiii de un altul, care nu voia sa se opreasca din a-si lovi fratii. "I-am dat palma pentru a-l determina sa lase in pace fratele. Nu a fost bine din partea mea sa-i dau o astfel palma. Dar incercam doar sa-i arat ca era acolo un frate care suferea.”

Inez a fost achitata de un tribunal in 2016. 

Inez nu critica autoritatile pentru ca au investigat alegatiile legate de folosirea violentei. Dar spune ca nu au ascultat adecvat ceea ce copiii spusesera. "Problema era ca fiecare intrebare era importanta”, spune avocatul lui Inez, Victoria Holmen. "Si, cand analizezi ceea ce spusesera de fapt copiii, daca numeri de cate ori spun ei ‘mama a fost violenta cu mine’, rezultatul este de zero ori.”
 

"Un exemplu: ei nu erau multumiti de raspunsul pe care fata cea mica il dadea atunci cand ei intrebau ‘a fost mama ta violenta cu tine’? Iar ea raspundea: ‘nu, niciodata. Niciodata nu m-a lovit’. Dar ei intrebau din nou: ‘de cate ori te-a lovit mama ta?’ Si aici ei au gresit total. Ei isi formasera deja opinia despre caz. Si, atunci cand au intrebat copiii, au facut-o intr-un asemenea mod astfel incat raspunsurile sa corespunda cu opinia lor.” 

Protectia copilului care a gestionat cazul lui Inez nu a fost disponibila pentru a comenta. Dar acelasi argument – ca investgatorii au pus cuvintele in gura copiilor – a fost folosit de Curtea de Apel cand a achitat-o pe Inez. 

Curand dupa verdict, doi dintre copii lui Inez au fost returnati. Dar cei mai mici sunt inca in adoptie dupa doi ani de la proces. Asta in ciuda faptului ca un raport psihologic independent a laudat abilitatile de parenting ale lui Inez si a recomandat reunirea familiei. In raport se afirma: "expertii gasesc imposibil de sustinut ideea ca niste copii atat de pozitivi, linistiti si senini pot proveni dintr-o familie ca cea descrisa in darile de seama care au stat la baza actiunilor politiei si protectiei copilului.”

Raportul a fost, insa neglijat, dupa ce Comisia de Experti ai Copilului a criticat dur documentul. Comisia a afirmat ca raportul avea "prejudecati explicite” in favoarea parintelui. Unul din cei doi membri ai Comisiei care a facut acest comentariu este astazi expertul psihiatru astazi cazut in dizgratie, acelasi care a fost implicat in cazul lui Cecilie. 

Raportul pozitiv pe care el si colegii lui l-au aruncat la gunoi a fost co-autorat de doi dintre cei mai eminenti psihologi – unul dintre ei Reidar Hjermann, un fost avocat al poporului pentru copii, oficialul independent responsabil de siguranta intereselor copilului in tara. Cand l-am intalnit pe Hjermann, mi-a spus ca acuzatiile legate de prejudecati l-au infuriat. 
 
 
Dar am descoperit ca el nu stie ca expertul care a facut acele acuzatii a fost condamnat – pentru ca numele lui nu fusese facut public inca. Cand i-am spus, a ramas socat. "Cand lucruri rele ca acestea se intampla, este important sa vezi ce fel de responsabilitati a avut persoana respectiva – si sa vezi daca nu cumva conduita sa a influentat activitatea pe care o presta”. Dar nu e niciun semn ca autoritatile norvegiene ar planui o revizuire a cazurilor in care expertul condamnat a fost implicat – sau ca actele sale ar putea sa aiba implicatii mai largi asupra sistemului. 

Comisia de Experti ai Copilului mi-au spus ca s-au uitat peste rapoartele pe care condamnatul le facuse pentru ei – doar peste partea lui de munca – si nu ar fi gasit nicio dovada ca ar fi aratat prea putina sau prea multa empatie fata de copii in evaluarile sale. Dar Boardul de Supraveghere al Sanatatii, institutia care i-a retras acestuia licenta, afirma ca nu intentioneaza sa investigheze practica sa profesionala. Spune ca nu sunt informatii potrivit carora condamnatul ar fi comis vreo infractiune in munca sa sau vreun malpraxis. 

Alte agentii – nationale sau locale – care au lucrat cu expertul condamnat spun acelasi lucru.

Insa pentru Inez, aceste reactii sunt doar dovada ca sistemul poate fi tras la raspundere si ca e nevoie de reforma. Ea spune ca este asigurata de Protectia Copilului ca acum o privesc drept un "parinte suficient de bun” si ca ceilalti doi copii ii vor fi returnati in curand. Insa pierderea lor timp de cinci ani este o experienta devastatoare pentru ea si sotul sau, Knut. Initial, i-au permis sa-i vada doar de patru ori pe an. Si fiecare parinte putea vorbi cu fiecare copil la telefon doar timp de 15 minute odata pe luna. 

"Casa este atat de tacuta”, spune Inez. "Si stii cum vor parintii de obicei, sa faca liniste copiii lor? E atat de ciudat sa te afli in cealalta parte: acum vreau zgomot, mult zgomot.” Ea da vina pe comentariile negative co-autorate de expertul condamnat in ceea ce priveste separarea familiei pana in prezent si, ca Cecilie, considera ca evaluarile sale ar trebui revizuite. 

"E ca si cum construiesti o cladire in care exista mari probleme la fundatie. Lasi cladirea asa, stiind ca se poate darama in orice moment? Sau incerci sa o refaci si sa fie construita corect? 

Iar, in cazuri ca acesta, ar trebui sa o faca, pentru ca rezultatul este o tragedie cand decizia este de a separa parintii de copii.”

Criticile fata de Barnevernet sunt mai vechi. Acum doi ani am relatat despre cazul lui Ruth si Marius Bodnariu, crestinii evanghelici care au fost acuzati in 2015 de incalcarea legii pentru lovirea copiilor. Cei cinci copii, inclusiv un bebelus, au fost preluati de urgenta, provocand demonstratii ale sustinatorilor familiei peste tot in lume. Copiii, in cele din urma, au revenit acasa, dar familia a decis sa plece din Norvegia. Acum traiesc in tara de origine a lui Marius, Romania. 
 

In acelasi an, 2015, mai mult de 140 de profesionisti ai serviciilor pentru copii – avocati, psihologi, lucratori sociali, au elaborat o petitie nationala si au inaintat-o guvernului. Afirmau acolo ca "o lunga lista de copii – numarul concret nu e cunoscut – sunt expusi unor esecuri grave si neintelegeri care aduc atingere drepturilor lor.” Ei au adaugat ca "atunci cand expertii isi fac rapoartele si dau probe pentru tribunale, vedem deseori ca baza factuala pe care acestea sunt elaborate e foarte slaba.”

Scrisoarea deschisa a mai fost semnata, intre timp, de alti 120 de specialisti. Intre timp, o familie aflata intr-o batalie pentru custodie cu statul a castigat o rara victorie juridica, anume dreptul de a duce cazul la cel mai inalt nivel: Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Si, crescand presiunea internationala asupra Norvegiei, mai multe familii din tara au ales sa se refugieze in Polonia pentru a evita actiunile protectiei copilului.

Ei considera ca Polonia e un loc unde se pune accentul pe pastrarea familiei unita. Printre acestia se afla si Leen, fiica de 14 ani a unor parinti palestinieni care au obtinut azil in Norvegia. Tatal sau, Talab, un jurnalist, a facut cinci ani de inchisoare in Siria, cea mai mare parte in izolare, pentru critici aduse regimului. Talab si fiica sa mai mare, Hiba, sunt inca in Norvegia, in timp ce sotia sa se afla cu Leen in Polonia, unde cer azil pentru a doua oara.

Hiba, care lucreaza ca sora, explica ce s-a intamplat cu sora mai mica: "intr-o zi a mes la scoala si nu s-a mai intors. Iar familia mea, parintii si fratele, au cautat-o cu orele, telefonul ei fiind oprit, o cautau ca nebunii pe strazi si nu reuseau sa o gaseasca.  Dupa cateva ore, ne-am trezit cu doi ofiteri de la protectia copilului la usa spunand ca Leen e cu ei. Au cerut lucrurile ei, pentru ca fusese luata de urgenta printr-un ordin al autoritatilor. A spus unei asistente la scoala ca a fost abuzata fizic acasa.” 

Leen a fost dusa mai intai la o casa de copii, apoi intr-o alta institutie, apoi intr-un spital. In cele din urma, la un an de la incident, Leen a fugit. S-a intalnit cu mama sa care a luat-o in Polonia, unde traiesc de anul trecut. Vorbind din Polonia, ea a spus ca alegatiile initiale despre abuz au fost facute de alt copil de la scoala, unde ea era supusa hartuirii. Apoi, la casa de copii, a devenit depresiva si a inceput sa-si faca rau. A fost trata cu medicamente anti-psihotice, iar apoi alte medicamente cu efecte adverse, care o faceau sa se simta fizic din ce in ce mai rau. 

Dar analizele medicale din Polonia nu confirma diagnosticele puse in Norvegia. Doctorii au spus ca ea este in regula si ca nu a suferit decat de pe urma stresului cauzat de experienta din ultimii doi ani. "Cand am venit in Norvegia, credeam ca vom trai in pace si ca vom uita evenimentele traumatice si triste”, spune Hiba, referindu-se la fuga lor din Siria. "Dar am trait, din nou, trauma”. 

"Nu am vazut cand au crescut copii mei cand eram in inchisoare in Siria”, spune Talab. "Asa ca atunci cand Leen s-a nascut aici, in Norvegia, a fost un dar de la Dumnezeu pentru noi. Cum sa o maltratam in aceste conditii? E o gluma foarte proasta sa auzim asta de la Protectia Copilului.

"Se comporta ca unii ce sunt deasupra regulilor, si nu poti castiga niciun caz impotriva lor in tribunale, chiar daca aduci martori. E ca in Siria, verdictul e dat dinainte. E incredibil ca asta se intampla in Norvegia, intr-un stat al bunastarii, intr-un stat scandinav.” 

Familia spune ca Leen nu a fost pedepsita fizic niciodata – si crede ca alegatiile despre violente au fost luate in serios pentru ca sunt imigranti in Norvegia. "Daca esti din Orientul Apropiat esti automat vazut ca abuziv si inapoiat”, spune Hiba. Protectia copilului care se ocupa de caz afirma ca nu poate comenta in detaliu. Dar mai spune ca nu e de acord cu versiunea familiei palestiniene, negand ca trateaza copiii familiilor imigrantilor mai strict decat pe ceilalti.

Un jurnalist a calculat, insa, ca pentru copiii cu o mama straina este de patru ori mai probabil sa fie preluati de protectia copilului decat pentru ceilalti. Reidar HJermann, fostul avocat al poporului pentru copii, spune ca nimeni nu ar trebui sa fie judecat drept violent in lipsa probelor. "Cand o familie vine in Norvegia cu o mama si cu un tata care au fost crescuti cu violenta, atunci cred ca trebuie sa asumam ca vom ajuta familia sa inteleaga ca, daca acolo de unde vin pedeapsa fizica e mai degraba banala, in Norvegia e absolut interizsa.” 

El crede ca "sistemul norvegian ar trebui sa faca ceva pentru reputatia sa”, imbunatatind competenta profesionala intr-un sistem care acum ar fi prea descentralizat. Si adauga: "una din strategiile absolut prioritare este de a ajuta copiii in familiile lor. A indeparta un copil din familia sa este ceva ce incerci sa nu faci.”

Katrin Koch, seful Comisiei de Experti ai Copilului in cadrul careia activa expertul condamnat, spune ca unul din motivele pentru care exista un numar disproportionat de familii imigrante afectate de actiunile Barnevernet este ca Norvegia e "o tara conformista in multe feluri.” "E posibil ca serviciile de protectie a copilului sa nu fie constiente ca sunt multe feluri de a creste un copil. Un al lucru e ca Norvegia e o tara bogata, si cu cat esti mai bogat, cu atat mai putin iei in considerare chestiunile ce tin de supravietuire, dand atentie mai multa optimizarii modului in care sunt crescuti copiii.”

Protocoalele protectiei copilului din Norvegia arata, la fel ca in alte tari, ca parentingul nu trebuie sa fie "bun”, ci "suficient de bun”. Insa Koch spune ca "poate ca nivelul lui ‘suficient de bun’, in Norvegia, este diferit fata de cele din alte tari”. Ministerul Copilului spune ca va face schimbari legislative prin care sa fie intarite drepturile copilului si ale familiei. Revizuieste unele decizii, desi nu exista vreun indiciu ca acestea ar fi legate de condamnarea expertului psihiatru. 

Ca si celelalte agentii din sistem, Ministerul nu a comentat in niciun fel cazul expertului condamnat. Insa Inez, care acum a devenit o activista pentru drepturile familiei, considera aceasta tacere ca o acoperire complice. Ea si alti parinti care au pierdut copii sunt surprinsi si de decizia unui tribunal care a hotarat ca expertul condamnat poate sa-si mentina custodia asupra copiiilor sai. 

"Am ramas fara grai din cauza indignarii”, spune Inez, "stiind ca alti parinti fata de care au existat alegatii mai putin grave si-au pierdut copiii.” 

Thore Langfeldt, un psiholog care lucreaza cu acuzati de crime sexuale si care a dat marturie ca expert independent in cazul expertului condamnat, priveste aceasta reactie drept "indignare morala”. El considera ca nu exista nicio dovada ca cei care downloadeaza pornografie infantila ar comite intr-un grad mai mare agresiuni fata de copii in comparatie cu alti oameni. "Uneori panica morala precumpaneste asupra datelor empirice psihologice”, spune el.

Insa Inez, care e activa in comunitatea sa, fiind om politic si judecator asistent, spune ca acest caz a schimbat modul in care isi vede propria tara. "Inainte de 2013 consideram Norvegia drept cea mai buna tara din lume. Si, in multe privinte, e o tara buna. Insa daca sistemul e inchis si nu exista transparenta, atunci e mult mai usor sa bagi gunoiul sub pres cand lucrurile merg gresit”, spune ea.

"Trebuie sa existe o dispozitie pentru a repara lucrurile, pentru ca [doar] astfel se poate pastra increderea oamenilor in sistem”