La sfârșitul lui ianuarie 2017 a avut loc la München o întâlnire organizată de Institutul Pedagogic având ca temă educația sexuală în școală. Germania este o țară pe care o putem de-acum numi cu „tradiție” în această direcție, de altfel motivul întâlnirii a fost reactualizarea normelor privind educația sexuală în Bavaria, noile linii directoare fiind publicate la finalul anului trecut, scrie portalul Cultura vieții.

Educația sexuală a generat și la noi discuții aprinse, de aceea nu cred că este lipsit de interes un scurt raport asupra conținutului, desfășurării și atmosferei generale a acestei întâlniri. Pentru cei hotărâți să imite fără nici un fel de critică ceea ce se întâmplă în lumea „civilizată”, acest raport este un fel de privire în viitor: România anului 2023 să spunem. Pentru ceilalți – un îndemn de a da României anului 2023 altă față decât cea a unei umile copii a Germaniei anului 2017.

De la început trebuie precizat că noile linii directoare privind educația sexuală în Bavaria au fost motivul unor multiple confruntări între diferitele părți implicate: Ministerul Educației și Culturii – autorul noilor norme, grupurile de lobby „profamilia”, organizații ale părinților care se opun îndoctrinării sexuale, cadrele didactice care trebuie să respecte și să lucreze după noile norme. Cu toate discuțiile, certurile pentru înlocuirea anumitor cuvinte, etc., aceste norme au fost finalizate și publicate la finele lui 2016, urmând a se trece la punerea lor în practică.

Seara a fost de deschisă de către reprezentanta Institutului Pedagogic care a început – cum altfel? – cu ”nu e voie să” și ”nu e voie să”. Au fost prezentate apoi câteva statistici puse la dispoziție de către ”Agenția federală de instruire în domeniul sănătății”, agenție ce a fost în mai multe rânduri criticată pentru campaniile în domeniul sănătății reproductive. Una dintre aceste campanii inițiată cu scopul de a preveni bolile cu transmitere sexuală a luat forma unor uriașe placarde plasate în locuri extrem de vizibile în oraș – stații de metrou și autobuz, etc. – în care erau reprezentate scene intime sau persoane adulte dezbrăcate sub formă de desene animate, adică acea formă de desen care atrage cel mai ușor privirile copiilor. Disperarea părinților e, cred, ușor de înțeles.

După această introducere a fost invitată să vorbească doamna jurist M. care a prezentat cadrul legal de desfășurare al educației sexuale, cu accentul pe dreptul constituțional și Legea Bavareză pentru Educație și Învățământ. Doamna jurist s-a referit la cele trei mari categorii de persoane cuprinse în lege – elevii, părinții și statul, fiecare categorie având drepturi garantate de Constituție și apărate de lege. Cum intereselor acestor categorii pot intra în conflict unele cu altele, doamna jurist a precizat că Statul înțelege misiunea sa de a apăra cu orice preț drepturile elevilor, chiar împotriva părinților!

După doamna B. a vorbit reprezentantul „profamilia” domnul K. a cărui ocupație oficială este aceea de ”pedagog sexual”. Deși orele de educație sexuală pot fi organizate / ținute chiar de către învățători / profesori, de obicei aceștia preferă să apeleze la ”servicii specializate”. Astfel de ”servicii specializate” sunt oferite de inițiative private, și nu poate să nu te încerce un sentiment de neliniște la gândul că e total neclar cine le controlează și le califică pentru educația sexuală a tinerilor.

Domnul K. a explicat că atunci când domnia sa sau orice specialist în educație sexuală care preia sarcina de a organiza ora obligatorie prevăzută în programă se află în clasă, nu e recomandat ca profesorii să fie de față la discuțiile dintre elevi și ”specialiști”, pentru că elevii nu mai au curajul să pună întrebări. Ministerul Educației și Culturii are, din fericire, în această privință altă opinie și prevede în regulamentul de serviciu al învățătorilor și profesorilor că aceștia trebuie să fie de față atunci când în școală sunt invitați externi.

Copilului să i se explice de la naștere că nu există doar bărbați și femei

În general domnul K. salută modificările aduse de noile norme, dar are și câteva nedumeriri. De exemplu,  cu privire la trans- și intersexualitate, domnului K. nu înțelege de ce noile norme prevăd în programa școlară ca elevii să fie informați despre formele alternative de sexualitate mai sus numite abia începând cu clasa a IX-a. Domnia sa este de părere că și un copil de clasa a V-a poate să înțeleagă, dacă i se explică pe măsura vârstei lui ce înseamnă acestea. Și a dat și o astfel de explicație: ”un copil vine într-o zi la școală ca fetiță, iar a doua zi ca băiețel". La intervenția de bun simț a domnului E. de la Ministerul Educației și Culturii că un copil de clasa a V-a poate deveni confuz în urma acestor explicații, doamna jurist M. a explicat vehement că un copil e ”confuz” în situația asta numai pentru că părinții l-au învățat / îndoctrinat de mic că există doar două sexe și în rest nimic! Dacă părinții i-ar fi explicat de la naștere că există o multitudine de genuri (cum afirmă ”teoria” gender), un copil nu ar mai fi confuz in clasa a V-a!

CITEȘTE AICI ARTICOLUL COMPLET