ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Patriarhul Daniel și membrii Sfântului Sinod au găsit din nou o soluție excepțională, în etapa de față a problemei schismei ucrainene.

Sinodul a trebuit să se pronunțe în legătură cu invitația Patriarhului Teofil al Ierusalimului, adresată Patriarhului Daniel, de a participa, în perioada 25-27 februarie 2020, la o întâlnire pe tema schismei ucrainene la Amman, Iordania.

Răspunsul poartă pecetea echilibrului Patriarhului Daniel în problema ucraineană, echilibru bazat pe cunoașterea învățăturii ortodoxe despre Biserică și pe dragostea pentru unitatea și pacea Bisericii.

Iată câteva observații pe marginea celor afirmate în comunicat:

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a reiterat hotărârea sa nr. 3668, reluată în hotărârile nr. 9156/2018 și nr. 180/2019, și anume ca Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Moscovei să reia dialogul pentru a ajunge, cât mai curând posibil, la o soluție, în problema autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina, pentru a nu se adânci polarizarea celor două tabere adverse: una a Bisericilor Ortodoxe pro-Constantinopol și cealaltă a Bisericilor Ortodoxe pro-Moscova.

În hotărârile respective s-a solicitat Patriarhiei Ecumenice și Patriarhiei Moscovei să revină la masa dialogului. Comunicatul reia această solicitare și aduce în discuție realitatea gravă cu care se confruntă Ortodoxia în prezent: împărțirea Bisericilor locale în două tabere, una pro-Constantinopol, alta pro-Moscova. Cu cât va trece mai mult timp fără să se rezolve schisma, cu atât conflictul se va mări, iar taberele se vor înverșuna una împotriva altuia. „Soarele să nu apună peste mânia voastră” învață Scriptura (Efeseni 4, 26).

De asemenea, Sfântul Sinod a precizat că este de acord cu acordarea autocefaliei întregii Biserici Ortodoxe din Ucraina (nu doar a unei părți), însă aceasta se poate realiza numai prin înțelegerea dintre Patriarhia Ecumenică și Patriarhia Moscovei și prin consens panortodox.

În această frază care pare de bun simț – și este, bineînțeles! –, comunicatul răspunde exact marii probleme a autocefaliei în Ucraina și problemei acordării autocefaliei, în general.

Așadar, Sinodul BOR arată că două lucruri au fost ignorate de Patriarhia Ecumenică atunci când a acordat autocefalia doar unei părți, schismatice, din Ucraina. În primul rând că nu putea acorda singură autocefalia, ci prin înțelegere cu Patriarhia Moscovei. Aceasta pentru că Patriarhia Moscovei are în componența ei Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică și din Patriarhia Moscovei s-a rupt Biserica Ortodoxă din Ucraina, pe care a recunoscut-o Patriarhia Ecumenică și căreia i-a dat autocefalie.

Apoi, comunicatul subliniază că BOR este de acord cu acordarea autocefaliei ortodocșilor din Ucraina, dar în întregimea lor, nu doar unei părți a lor. Pentru a înțelege ciudățenia și riscurile situației, să ne gândim ce ar fi dacă în România ar exista două biserici ortodoxe, una în Transilvania, alta în restul țării, care au conducători diferiți și nu sunt în comuniune una cu alta.

Iar, pentru a nu se interpreta că întâlnirea de la Amman, inițiată de Patriarhia Ierusalimului, ar fi o Sinaxă a întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe, la respectiva întâlnire fraternă la care se vor discuta modalități de reconciliere și de restabilire a comuniunii euharistice între unele Biserici Ortodoxe autocefale surori, Sfântul Sinod a hotărât ca Biserica Ortodoxă Română să nu fie reprezentată de Patriarhul României, ci de o delegație a Patriarhiei Române. 

La întâlnirea inițiată de Patriarhul Ierusalimului nu vor participa toți întâistătătorii Bisericii Ortodoxe – Patriarhul Ecumenic a anunțat primul că nu va participa. Pentru a nu leza conștiința acestuia și pentru a nu leza cinstea onorifică a Patriarhiei Ecumenice, Sinodul BOR a decis să nu participe Patriarhul Daniel, ci reprezentanți ai BOR. Este o soluție pe care alții nu au găsit-o, dar Sinodul BOR a găsit-o pentru că își dorește cu adevărat rezolvarea problemei ucrainene și, prin ea, apropierea de rezolvarea problemei acordării autocefaliei.

Această participare a Bisericii Ortodoxe Române la întrunirea fraternă de la Amman este motivată de faptul că toate Bisericile Ortodoxe autocefale au responsabilitatea de a conlucra pentru menținerea, apărarea și promovarea unității dogmatice, canonice și euharistice ortodoxe, potrivit Evangheliei lui Hristos și Sfintelor Canoane Ortodoxe.

Mai întâi, acest paragraf subliniază că nu este vorba de o sinaxă a întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe convocată împotriva voinței Patriarhului Ecumenic, cel care e responsabil cu convocarea sinoadelor panortodoxe în mod curent, ci de o întâlnire frățească, pentru a discuta o problemă care frământă Biserica, dar fără a se lua decizii definitive.

Apoi, paragraful este un răspuns la două atitudini similare pe care cele două patriarhii implicate în conflict le-au avut în ultimii ani. Patriarhia Moscovei nu a participat la Sinodul de la Creta, iar Patriarhia Ecumenică refuză să convoace o întâlnire panortodoxă în problema ucraineană. 
Dar cum și cine să realizeze unitatea Bisericii Ortodoxe din întreaga lume dacă reprezentanții Bisericilor Ortodoxe locale nici măcar nu se întâlnesc cu toții?!

În responsabilitatea fiecărei Biserici locale nu intră doar păstorirea spre mântuire a credincioșilor proprii, ci și unitatea întregii Biserici și împlinirea rolului întregii Biserici în lume. Aceasta i-a învățat Hristos Domnul pe Sfinții Apostoli și aceasta au conglăsuit Sfinții care au alcătuit canoanele după care viețuiește Ortodoxia, inspirați de Duhul Sfânt în Sinoade.

Comunicatul vine într-un moment critic, în care decizia BOR era așteptată cu sufletul la gură de clericii și credincioșii români care cunosc problema ucraineană și de celelalte Biserici Ortodoxe locale.  În urma acestui comunicat, ierarhii, clericii și credincioșii românii au un nou motiv de bucurie că au un astfel de Patriarh! Iar Bisericile surori au un exemplu de responsabilitate față de problemele din alte Biserici locale și un îndemn pentru a lăsa deoparte orgoliul etnic și pe cel al puterii lumești.