Partenerul femeii și fiica de 15 ani a acestuia au auzit-o cum țipa în timp ce medicul și două asistente îi „administrau protocolul de eutanasiere”.

În 2021, Alexina Wattiez, o belgiancă în vârstă de 36 de ani, a fost diagnosticată cu cancer în faza terminală.

Doctorii i-au spus că mai are de trăit cel mult un an.

În primăvara lui 2022, cu starea de sănătate deteriorată grav, Alexina a cerut să fie eutanasiată.

Belgia a legalizat eutanasia în 2002.

(Este și prima țară din lume care, în 2014, a legalizat eutanasierea copiilor.)

Potrivit Newsweek, legea belgiană prevede că, pentru a fi eligibilă pentru eutanasiere, persoana trebuie să se afle într-o „stare de sănătate fizică sau mentală fără speranță, constantă și insuportabilă, care nu poate fi ameliorată, rezultând o tulburare gravă și incurabilă provocată de o boală sau de un accident”.

Ziarul belgian Le Soir scrie că iubitul Alexinei, Christophe Stulens, și fiica sa de 15 ani, Tracy, se aflau la domiciliul bolnavei când un medic și două asistente au venit pentru a „administra protocolul eutanasierii”.

Stulens a relatat:

„După un scurt somn de noapte, am fost trezit de o asistentă care mi-a spus că Alexina este foarte rău. Apoi doctorul a luat niște siringi și ni s-a spus să ne luăm rămas bun de la ea.”

Apoi, lui Stulens și fiicei acestuia li s-a cereut să aștepte afară, așa că au ieșit pe terasă.

Ce a urmat nu a fost nici pe departe sfârșitul liniștit pe care îl așteptau pentru draga lor.

Au auzit țipete.

„I-am recunoscut vocea”, a declarat Stulens. „După aceea, am găsit-o zăcând pe pat cu ochii și gura deschisă.”

Bărbatul a alertat poliția.

Ziarul De Telegraaf relatează că la autopsie s-a descoperit că Wattiez a murit asfixiată, nu din cauza cocteilului de substanțe care trebuiau să îi pună capăt vieții.

Asistentele au sufocat-o pe bolnavă cu o pernă, deoarece drogurile nu și-au făcut efectul.

Publicația LiveAction notează:

„Substanțele folosite în sinuciderea asistată sunt aceleași cu cele folosite la execuții, și este de notorietate că adesea dau greș. În plus, deși procesul morții poate părea liniștit, în realitate există o serioasă posibilitate să se înregistreze dureri atroce.”

Dr. Joel Zivot, profesor de anesteziologie și chirurgie la Emory Medicine School, explică:

„Pedeapsa cu moartea nu este același lucru cu moartea asistată, desigur. Execuțiile au scop punitiv; eutanasia are ca scop scăparea de suferință. Totuși, atât la execuție cât și la eutanasie sunt folosite droguri paralizante. Aceste droguri, administrate în doze suficient de mari, fac ca pacientul să nu își mai poată mișca nici un mușchi, nu mai poate exprima nici un semn exterior sau vizibil de durere. Dar asta nu înseamnă că nu suferă.”

Doctorul spune că în acest timp plămânii se pot umple cu fluide care provoacă înecul pacientului paralizat.

Și Zivot adaugă:

„Promotorii morții asistate au o datorie față de opinia publică să spună adevărul despre detaliile uciderii și morții. Oamenii care mor trebuie să știe că pot sfârși înecați, nu adormind liniștiți.”

Sau, ca în cazul Alexinei, sufocați cu o pernă pe față.