Pe de o parte, Polonia a anunțat recent că a semnat un acord de 3,8 miliarde de euro pentru achiziționarea sistemelor americane de apărare antirachetă Patriot. Pe de altă parte, așa cum presa americană scria la finele anului trecut,  sistemul Patriot vândut Arabiei Saudite nu poate intercepta rachetele lansate de rebelii Houthi din Yemen. Pe scurt, ceva scârțâie în cazul sistemului american de apărare antirachetă. Se poate spune oare că Patriot este atât de nesigur? Răspunsul îl dau jurnaliștii de la revista Foreign Policy, care titrează: „Există dovezi: sistemul de apărare antirachetă pe care se bazează Statele Unite și aliații săi este un hârb”.

În decembrie, anul trecut, ziarul american New York Times scria că sistemul de aparare antiaeriană cu rachete Patriot ar fi ratat interceptarea unei rachete balistice de tip Scud, lansată de către rebelii Houthi din Yemen asupra Riyadului, capitala Arabiei Saudite. Cotidianul american  cita o echipă de experți în domeniul rachetelor care au afirmat ca focosul rachetei lansată de rebelii Houthi ar fi zburat neinterceptat deasupra forțelor Saudite și aproape și-a atins ținta, lovind aproape de capătul pistei aeroportului din Riyad, în zona terminalului de curse interne. 

Pornind de la acest episod din Arabia Saudită, revista Foreign Policy face un adevărat rechizitoriu la adresa sistemului american de apărare. Iar titlul este elocvent: „Rachetele Patriot făcute în America dau greș peste tot”.

Potrivit lui Jeffrey Lewis, director al programului de neproliferare dal „Centrului James Martin pentru Studii de Neproliferare” din Asia de Est  , „sistemul desfășurat în Arabia Saudită - Patriot Advanced Capability-2 - nu este conceput pentru a intercepta rachetele Burkan-2,  pe care rebelii Houthi le lansează asupra Riyad-ului”. Și adaugă: „Sunt profund sceptic că sistemul Patriot ar fi interceptat vreodată o rachetă balistică cu rază lungă de acțiune”. Expertul spune însă că are „suficiente dovezi convingătoare neclasificate despre o interceptare făcută cu succes.”

Un exemplu a fost Războiul din Golf din 1991. Opinia publică a fost influențată să creadă sistemul de apărare Patriot a avut o performanță aproape perfectă, interceptând 45 dintre cele 47 de rachete Scud lansate de artileria fostului lider irakian Saddam Hussein. Apoi, în timp, nu doar că armata americană și-a revizuit această estimare, reducând-o cu până la 50%, ba, mai mult, un funcționar din cadrul Serviciului de Cercetare al Congresului ar fi observat că dacă armata americană ar fi aplicat corect metodologia de evaluare , numărul estimărilor ar putea fi mult mai mic, reducându-se la o singură cifră.

În plus, așa cum arată un raport al comisiei de specialitate din Congresul SUA, „există puține dovezi care să ateste că Patriot a lovit mai mult de CÂTEVA rachete Scud lansate din Irak în timpul războiului din Golf”. Concluzia acestui raport nu a fost niciodată prezentată prea mult opiniei publice din cauza activității intense de lobby a armatei și a Companiei Raytheon, cea care produce  Patriot, adică acel sistem de rachete care sunt ghidate de radare de înaltă performanță, despre care se spune că zboară cu viteze care depășesc de cinci ori viteza sunetului și pot distruge aeronave și rachete de croazieră.  Tot FP atrăgea atenția încă din 2015 că firma americană Bechtel stimula financiar ambasadori și diplomați americani pentru ca să  obțină contracte avantajoase cu statele din estul Europei.

România a decis și ea, în 2017, achiziționarea sistemului Patriot pentru suma de 3,9 miliarde de euro. Prima baterie din cele șapte va ajunge în țară în 2019, primul sistem urmând să fie operațional la jumătatea anului 2020. La finalul lunii noiembrie, ministrul român al Apărării și ambasadorul SUA în Romania au semnat Scrisoarea de Ofertă pentru achiziția sistemelor de rachete sol-aer cu bătaie mare (HSAM) - Patriot. 

La întrebarea de ce totuși Statele Unite continuă să vândă acest sistem considerat ineficient și de ce mai găsește cumpărători dispuși să plătească miliarde de dolari, există multiple răspunsuri, potrivit FP.  Desigur, există un profil legat de imaginea pe care vor să o ofere atât vânzătorii, cât și cumpărătorii. Iar până acum, sistemul american a fost achiziționat de 

Germania, Grecia, Israel, Japonia, Kuweit, Olanda, Qatar, Arabia Saudită, Coreea de Sud, Spania, Suedia, Emiratele Arabe Unite.

Statele Unite nu pot arăta acum lumii că vând un sistem de apărare semi- falimentar. De asemenea, administrația Donald Trump mizează foarte mult pe comenzile militare, în condițiile în care industria de război din SUA are o putere formidabilă în sistemul economic și politic de peste Ocean. În plus, nu trebuie uitat nici faptul că Trump are datoria de a-și liniști cetățenii și aliații.

Pe de altă parte, cumpărătorii sunt dispuși să cheltuiască miliarde de dolari din cel puțin două motive. Primul ar fi menținerea relațiilor cordiale cu Statele Unite. Nu e o coincidență faptul că saudiții și statel din Europa de Est se numără printre primii cumpărători ai sistemului Patriot. Și unii și alții doresc să aibă Washington-ul cât mai aproape și au, de asemenea, un dușman comun: Rusia și Iranul.  Cel de-al doilea motiv ar fi acela de a arăta adversarului care este bine protejat de sistemul american și de a-i convinge cetățenii acestor state că guvernul se gândește la siguranța lor.

Doar că există o mică problemă, scrie FP: Până acum acest sistem s-a dovedit a fi falimentar.  A paria pe Patriot înseamnă nu doar a paria pe un cal care pierde pentru cei care îl cumpără, ci și a oferi o imagine a slăbiciunii tuturor potențialilor oponenți ai Statelor Unite. Donald Trump a spus  că armata americană are sisteme de apărare „care pot doborî o rachetă în aer, cu o probabilitate de 97%, iar dacă trag două rachete deodată, vor fi doborâte ambele”. Se simte oare descurajată Coreea de Nord de sistemul cu care se laudă America?

Acest lucru este periculos, mai ales într-un moment în care administrația Trump pare pregătită să prăbușească înțelegerea nucleară cu Iranul și să trimită Teheranul pe aceeași cale pe care Coreea de Nord a urmat-o, fiind capabilă să poată lovi nuclear partenerii americanilor din regiune și, în cele din urmă, Statele Unite. Trebuie, așadar să spunem adevărul: sistemele de apărare împotriva rachetelor nu constituie o soluție la provocarea reprezentată de capacitățile dotării cu rachete, fenomen în creștere, sau de a scăpa de vulnerabilități în era nucleară. Nu există nicio baghetă magică care să "distrugă" toate rachetele destinate Statelor Unite sau aliaților săi. Singura soluție este, în primul rând, de a convinge țările să nu construiască aceste arme. Dacă nu reușim, apărarea nu ne va salva, conchid cei de la Foreign Policy.