Între 2020 și 2024, Departamentul american al Apărării a alocat 2,4 trilioane de dolari (aproximativ 2,2 trilioane de euro) companiilor private din sectorul militar. O mană financiară uriașă, reprezentând 54% din bugetul său discreționar, care a finanțat nu trupe sau infrastructură, ci o industrie de război înfloritoare.

Cinci giganți din sector, principalii beneficiari

Partizanii creșterii cheltuielilor militare pretind adesea că este vorba de „susținerea trupelor”. Inexact: în realitate, banii au intrat direct în conturile unui oligopol militar-industrial bine cunoscut din Washington.

Potrivit unui studiu comun al Quincy Institute for Responsible Statecraft și al proiectului Costs of War al Universității Brown, între 2020 și 2024, Departamentul american al Apărării a cheltuit suma uluitoare de 2.400 de miliarde de dolari (aproximativ 2. 220 de miliarde de euro). Către companii private specializate în arme și tehnologii de apărare.

Mai mult de jumătate (54%) din cheltuielile discreționare ale Pentagonului, în valoare de 4.400 de miliarde de dolari, au intrat direct în conturile unui oligopol militar-industrial bine cunoscut din Washington.

În centrul acestuia se află cinci companii emblematice americane din acest sector: Lockheed Martin, Raytheon - RTX, Boeing, General Dynamics și Northrop Grumman, care și-au împărțit între ei 771 de miliarde de dolari în această perioadă.

Lockheed Martin conduce topul cu 313 miliarde de dolari, cu mult înaintea RTX (fostul Raytheon, 145 de miliarde de dolari), General Dynamics (116 dolari), Boeing (115 dolari) și Northrop Grumman (81 de dolari).

Aceste sume colosale injectate în producătorii de armament sunt în detrimentul beneficiilor sociale pentru personalul militar în activitate și veteranii războaielor americane de după 11 septembrie. În ciuda creșterilor salariale din ultimii ani, sute de mii de familii de militari încă se bazează pe bonuri de masă, locuiesc în locuințe precare sau suferă alte dificultăți financiare, notează Responsible Statecraft.

În același timp, există planuri de reducere a zeci de mii de locuri de muncă în cadrul Administrației veteranilor, de închidere a centrelor de sănătate pentru veterani și chiar de reducere a personalului de la liniile telefonice de consiliere pentru veterani. În plus, multe programe de care depind veteranii și familiile lor - de la bonuri de masă la Medicaid, printre altele - sunt prevăzute pentru reduceri bugetare profunde în legea bugetului semnată de președintele Trump la începutul acestei luni.

„One Big Beautiful Bill Act” aduce bugetul militar al Americii peste pragul simbolic de 1.000 de miliarde de dolari pe an, consolidând o creștere de 99% din 2000.

Când interesele private dictează politica de război

O armată sau o piață? Și nu orice fel de piață. Pentagonul este în prezent cel mai mare client din lume pentru industria de armament, distribuind miliarde de dolari așa cum distribuie muniție muniție. „În acest context, companiile din domeniul apărării nu se mai mulțumesc doar să satisfacă cererea: ele o creează”, subliniază Armees. „Cifrele reprezintă un transfer masiv și permanent de bogăție publică către finanțarea războiului și fabricarea de arme”, afirmă Stephanie Savell, directoarea proiectului Costs of War.

O dinamică care include la ora actuală și companii de tehnologii militare cum sunt Palantir, SpaceX și Anduril integrate direct în lanțul de aprovizionare al Pentagonului și, potrivit raportului, „profund ancorate” în administrația Trump. Studiul denunță integrarea lor directă în cercurile puterii și capacitatea lor de a „modela” bugetele viitoare. Drone autonome, inteligență artificială, arme cibernetice: războiul devine inteligent, algoritmic și robotizat.

Totuși, în luna februarie Donald Trump a promis să reducă bugetul militar la jumătate adăugând că va „spuneă Chinei și Rusiei că nu trebuie să cheltuiască atât de mult pe război”. În realitate este o creștere de 157 de miliarde de dolari a bugetului Pentagonului în ultima sa lege bugetară. Chiar și retragerea din Afganistan în septembrie 2021, care ar fi putut duce la o reducere semnificativă a cheltuielilor, nu a produs niciun dividend al păcii, afirmă autorii studiului. Dimpotrivă, bugetele au continuat să crească sub Joe Biden și apoi sub Donald Trump, justificate de o ipotetică amenințare în creștere din partea Chinei și de necesitatea de a înarma Ucraina și Israel.

William D. Hartung, coautor al raportului și cercetător la Quincy Institute, a declarat: „Bugetele mari ale Pentagonului sunt adesea justificate ca fiind ”pentru trupe”, dar, după cum arată acest raport, majoritatea merge către companii private. Este vorba atât de lobby, cât și de planificare strategică”.

Iar contrastul cu alte domenii de cheltuieli este elocvent: doar 356 de miliarde de dolari au fost alocate de Congres pentru afaceri externe, diplomație și ajutor umanitar. Un raport care spune multe despre prioritățile strategice ale primei puteri mondiale.

„Toate acestea ar putea fi rezumate la un simplu dezechilibru bugetar. Dar este vorba de o alegere sistemică. În 20 de ani, bugetul militar al SUA aproape s-a dublat, în ciuda încheierii operațiunilor externe majore. Administrația Trump, ca și cele care au precedat-o, și-a structurat politica externă în jurul armamentului.

Pentagonul nu mai este un minister al apărării. Este o agenție colosală de achiziții care servește interesele corporatiste. Iar atunci când programele funcționează prost, când echipamentele sunt învechite sau supraevaluate, nimeni nu reacționează. Lobby-urile rămân însă puternice. În acest context, discuțiile despre securitatea națională par aproape secundare. Războiul devine o oportunitate. Armele devin o sursă de venit. Iar pacea, o variabilă de ajustare”, scrie Armees.

Arme de vârf sau găuri negre?

Ar fi un lucru dacă sutele de miliarde de dolari cheltuite pe producătorii de armament ar fi cheltuite în mod înțelept pentru o apărare mai bună. Dar nu este cazul. Sistemele de armament supraevaluate și neperformante, cum ar fi avionul de luptă F-35 și racheta balistică intercontinentală Sentinel (ICBM), s-au dovedit a fi foarte eficiente în a absorbi banii contribuabililor, chiar dacă suferă depășiri uriașe ale costurilor, întârzieri mari de producție și, în cazul F-35, sunt adesea inutilizabile din cauza unor probleme grave de mentenanță.

Problemele întâmpinate cu Sentinel și F-35 sunt probabil nesemnificative în comparație cu sumele de bani care ar putea fi risipite pentru propunerea președintelui de a crea un sistem impenetrabil de apărare antirachetă „Golden Dome”, un vis costisitor pe care mulți experți îl consideră atât imposibil din punct de vedere fizic, cât și imprudent din punct de vedere strategic.

În cele peste patru decenii și sute de miliarde de dolari cheltuite de la promisiunea lui Ronald Reagan de a construi un scut impenetrabil împotriva rachetelor balistice intercontinentale, Pentagonul nu a reușit încă să treacă nici un test în lumea reală și chiar a eșuat multe teste atent planificate.

Iar Domul de Aur este mai ambițios decât Războiul Stelelor: ar trebui să intercepteze nu numai ICBM-urile, ci și rachetele hipersonice, dronele care zboară la joasă altitudine și orice altceva care ar putea fi lansat asupra Statelor Unite.