ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Luxemburg și europenism sunt doi termeni care cu greu pot fi separați. Poate și pentru că, din cei treisprezece președinți ai Comisiei Europene care au deținut acest post de la începutul instituțiilor supranaționale până astăzi, trei au fost din Luxemburg. Cronologic, înaintea actulului șef al CE, Jean Claude Juncker, a fost liberalul democrat luxemburghez Gaston Thorn, în 1958. 
 
Un alt reprezentant la șefia Comisiei Europene a fost conservatorul Jacques Santer. Ultimul pe listă, un alt exponent al popularilor este actualul lider al executivului UE, Juncker, înscăunat în  2014.

La fel de interestant este că, pentru o națiune locuită de mai puțin de 600.000 de oameni, Marele Ducat al Luxemburgului a avut ocazia să exprime foarte des și vocal în termeni politici, așa-numita „Europă unită”. Iată însă că o statistică recentă poate oferi o analiză mai profundă asupra acestui mic stat UE.  Luxemburgul domină în continuare lista privind valoarea finanțării, pe cap de locuitor, care este realizată anual de către Strasbourg și Bruxelles. Nu există doar o formă în această legătură, ci  substanță pură, scrie site-ul occhidellaguerra.it.

Ceea ce se întâmplă între monarhia parlamentară luxemburgheză și Uniunea Europeană este o legătură politico - ideologică, dar și economico - financiară. Iar alte explicații plauzibile cu greu pot fi găsite.
 
Nici vorbă de amenințarea austerității, care a îngenunchiat alte state europene. De amintit că, într-o scrisoare din 8 ianuarie 2019, deputatul german Wolf Klinz i-a cerut lui Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, să închidă „portițele” care ar putea permite săvârșirea unor infracțiuni financiare.  În mod special, germanul făcea referire la „Le Freeport Luxembourg”, creat în august 2014, care a dat mână liberă, prin scutirea de taxe, vip-urilor din bănci, dealerilor de artă și colectorilor. Klinz susținea că spațiile de stocare din așa numitul Freeport „au fost create pentru a fi un teren fertil pentru spălarea banilor și evaziunea fiscală”.
 
În plus, laxitatea sistemului financiar luxemburghez este de notorietate, statul fondator al UE aflându-se deja de ani buni într-o dispută deschisă cu Comisia Europeană din cauza acordurilor fiscale secrete bănuite a fi ajutoare de stat.

Freeport a fost creat când Jean-Claude Juncker era prim-ministru al Luxemburgului. Situat lângă aeroportul Findel al ducatului,  Le Freeport Luxembourg îl are ca acționar majoritar pe Yves Bouvier, un comerciant de artă notoriu, anchetat de autoritățile elvețiene sub suspiciunea de evaziune fiscală. 
 
Deputații europeni care au vizitat Freeport l-au descris drept „o gaură neagră”. „Ce motive au pentru a pune aceste opere de artă într-un buncăr?" a declarat un deputat european, Evelyn Regner.
 
Comisia Europeană, condusă de Juncker, a ignorat toate aceste apeluri.
 
Universul luxemburghez este un soi de „Narnia” ascunsă sub drapelul restricțiilor economice. Anchetele prezentate de ziarul Libero dezvăluie că fiecare persoană care locuiește în Marele Ducat poate să se laude cu un venit,  în medie, de 2.278 de euro. Acestea sunt faimoasele „fonduri europene” și sunt cifre pe care alte state membre le văd doar cu binoclul.

Sentimentul pe care îl au mulți este că Luxemburg și Sudul Europei, pentru calități care unora le scapă sau din alte motive, trăiesc în universuri paralele, destinate interdependenței, dar separate de calitatea și cantitatea tratamentelor de care au parte.