Dacă spui „poligamie” în Canada, gândul te duce la comunitatea Bountiful,  din British Columbia. Este locul de baștină al celui mai cunoscut poligam din Canada, fostul episcop Winston Blackmore, care are 27 de soții și aproximativ 148 de copii.  

Și el și James Oler, ambii adepți ai unei secte fundamentaliste a Bisericii Mormone, au practicat „căsătoria pluralistă” timp de zeci de ani, până când o instanță i-a găsit vinovați, anul trecut,  în iulie, de poligamie, scrie The Economist într-un articol pe tema feminismului și multiculturalismul canadian.

Aceasta a  fost prima condamnare, din ultimul secol, în temeiul unei legi din 1892 menită să oprească poligamii americani (mulți dintre ei mormoni vexați de decizia bisericii lor  de a renunța la poligamie, în 1890) care au venit să practice „căsătoria pluralistă” în Canada. Autoritățile canadiene s-au temut până acum să facă aceste acuzații, de poligamie, de teama unei provocări constituționale. Acest obstacol a fost înlăturat în 2011, când Curtea Supremă de Justiție din British Columbia a constatat că libertatea religioasă nu poate fi folosită pentru a justifica acțiuni care îi lezează pe alții.

 

Potrivit The Economist,  dezbaterea despre principiile contradictorii privind drepturile omului și cele ale libertății religioase țintesc imigranții islamici. Asta și grație, în parte, procesului lui Mohammad Shafia, imigrant afgan, care, în 2009, cu ajutorul celei de-a doua soții și al fiului său, și-a ucis trei dintre copii și pe prima soție. Dar și înurma adoptării, în 2015, a Legii care prevede „toleranță zero față de practicile culturale barbare”. Legea, care a reiterat faptul că poligamia este o crimă, precum și „practicile barbare” ca mutilarea genitală și căsătoria forțată a copiilor, a fost vehement criticată pentru că ar avea un caracter „islamofob”. Actul normativ  a atins însă coarda sensibilă a acelor canadieni care consideră că musulmanii nu împărtășesc aceleași valori ca și ei.

Poligamia este însă legală pentru musulmani în trei dintre cele cinci țări care constituie sursa principală a imigranților ajunși în Canada în 2015 (Filipine, Iran și Pakistan) și destul de obișnită într-un alt stat (India). 

Canada a făcut apel la agenția ONU pentru refugiați să nu mai trimită în Canada acei refugiați care sunt poligami. Dar agenții de frontieră canadieni trebuie să ia, de cele mai multe ori, decizii rapide bazate pe puține informații. Iar singura modalitate prin care pot identifica un poligam ar fi dacă acesta dacă ar recunoaște de bună voie acest lucru sau dacă  a încercat să aducă cu el mai mult de o singură soție.  Pentru că aceștia își aduc, de obicei, nevestele separat, fie ca servitoare, fie ca rude apropiate, notează The Economist. 

„Cel mai adesea, primul semn privind existența unui poligam apare atunci când se face public un caz de violență domestică”, spune Shalini Konanur, de la Clinica Juridică din Asia de Sud  cu sediul în Ontario, care ajută femeile supuse violențelor casnice și care riscă deportarea. 

Martha Bailey, specialist în dreptul familiei de la Universitatea Queens din Kingston, spune că poligamia este depistată de autorități și atunci când mai multe soții ajung în justiție pentru a-și împărți o moștenire. Susan Drummond, antropolog, afirma însă în 2009 că în Canada ar trebui să se renunțe la interzicerea poligamiei întrucât această țară are alte legi și reglementări pentru a proteja femeile și minorii.

Premierul Canadei, Justin Trudeau, a promis că se va asigura că legile țării sale sunt analizate pentru a vedea dacă dăunează femeilor. Un gest frumos, comentează The Economist promisiunea lui Trudeau, adăugând însă că șeful guvernului ar trebui să analizeze și cum legile sunt puse  în practică.