Documentele  guvernamentale clasificate ale guvernului chinez au ajuns în presă, scoțând la lumină, pentru prima dată,  existența unei rețele de lagăre de reeducare, de maximă securitate, în care sunt aduși sute de mii de musulmani, scrie BBC.

Guvernul chinez a susținut în mod constant că lagărele din îndepărtata regiune vestică Xinjiang oferă educație și instruire voluntară musulmanilor, însă documentele oficiale, ajunse în posesia BBC Panorama, arată cum deținuții sunt închiși, îndoctrinați și pedepsiți.

China Cables, un site unde sunt publicate documente guvernamentale clasificate, oferă prima informație oficială despre această închisoare construită în regiunea nord-vestică Xinjiang. Documentele au fost evaluate independent de experți care au concluzionat că sunt autentice. Autoritățile chineze susțin însă că au fost „fabricate”.

Cu toate acestea, documentele sunt în concordanță cu dovezile din ce în ce mai mari potrivit cărora în țară se află lagăre de detenție care sunt secrete și utilizate pentru „transformarea educației” ideologice și  pentru a contracara ”extremismul”. Aproximativ un milion de oameni - în mare parte din comunitatea musulmană a uigurilor - se crede că au fost reținuți fără proces.

Informațiile din documente arată că taberele au fost preconizate încă de la început ca locuri de detenție pentru spălarea creierului, și vor fi construite la scară masivă. 

Documentul conține următoarele directive:

„Nu permiteți niciodată evadările”
„Creșteți disciplina și pedepsiți încălcările de comportament”
„Promovarea pocăinței și mărturisirea”
„Faceți ca prioritatea principală studierea limbii mandarine”
„Încurajați elevii să se transforme cu adevărat”
„[Asigurați-vă] de completa supraveghere video a căminelor și a sălilor de clasă, fără a exista locuri nesupraveghate”
 
Documentele dezvăluie și modul în care fiecare aspect al vieții unui deținut este monitorizat și controlat: „Studenții ar trebui să aibă o poziție fixă ​​în pat, poziție fixă ​​la coadă, scaun fix în clasă și poziție fixă ​​în timpul lucrărilor de abilități, fiind strict interzis ca acest lucru să fie schimbat. 
 
Alte documente confirmă amploarea reținerilor, dezvăluindu-se că 15.000 de persoane din sudul regiunii Xinjiang au fost trimise în 2017 în tabere de reeducare în doar o săptămână. Documentele arată și modul în care deținuții vor fi eliberați: doar atunci când vor putea demonstra că și-au transformat comportamentul, credința și limbajul.
 
Documentele ajunse în presă dezvăluie, de asemenea, modul în care guvernul chinez folosește supravegherea în masă și un program de poliție predictivă care analizează datele personale.

Un alt document arată modul în care sistemul a semnalizat 1,8 milioane de persoane doar pentru că aveau pe telefon o aplicație de partajare a datelor numită Zapya. Apoi, autoritățile au ordonat cercetarea a 40.557 dintre ele, „unul câte unul”. Documentul arată că autoritățile susțin că „dacă nu este posibil să elimini suspiciunea”, aceste persoane ar trebui închise pentru „antrenament”.  În directive, deținuții sunt numiți ”studenți” care trebuie ”să-și obțină diploma”. Ei sunt supuși unui sistem de evaluare cu puncte, care le măsoară ”transformarea ideologică (...) și supunerea”.  Ei trebuie să rămână în detenție timp de cel puțin un an, chiar dacă această regulă nu este aplicată întotdeauna, potrivit mărturiei unor foști deținuți culese de ICIJ.

Gardienii nu au dreptul să întrețină relații amicale cu internații, pentru a evita orice risc de ”complicitate”, potrivit directivelor. 

 

Cel mai mare grup minoritar este format din uiguri, care constituie aproximativ jumătate din populația regiunii. Alte grupuri etnice includ kazahi, kîrgâzi și alții.

 Xinjiang a devenit parte a Republicii Populare Chineze în 1949, primind un statut autonom. În ultimele decenii, regiunea a cunoscut schimbări sociale, politice și economice dramatice. Fostă zonă agricolă tradițională, Xinjiang se află acum într-un proces agresiv de industrializare rapidă, determinată de extracția de minerale, petrol și gaze naturale.

România a cunoscut, în anii comunismului, închisori de „reeducare”, însă acum există persoane care, în cazul Experimentului Pitești, dau vina pe victime.