ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În ciuda presupuselor bune intenții ale distanțării sociale în scopul sănătății publice, trei profesori din Londra și Statele Unite argumentează că distanțarea socială obligatorie constituie cel mai mare act politic de furt din istorie. Drept consecință a pandemiei de Covid-19 am asistat la înființarea unei noi religii controlate de stat care se bazează pe un principiu călăuzitor devenit acum dogmă: distanțarea socială obligatorie, susțin cei trei pofesori citați de site-ul Jerusalem Post.

Prezentăm mai jos textul semnat de Robert M. Sauer, profesor de economie la Universitatea din Londra, Donald S. Siegel, profesor fondator de politici publice și management la Școala de afaceri publice, Arizona State University și David Waldman, profesor de Management, W.P. Carey School of Business, Universitatea de Stat din Arizona.

„Distanțarea socială obligatorie a fost promovată agresiv în majoritatea țărilor din lume de trei actori nocivi: (1) experți în boli infecțioase aroganți și miopi; (2) presa centrală, care a transformat în evenimente senzaționale răspândirea virusului și primele știri care supraestimau enorm bilanțul deceselor și rata mortalității; (3) politicieni autocrați demagogi care au exploatat panica pentru a implementa două forme extreme de distanțare socială.

Prima formă extremă de distanțare socială obligatorie este plasarea în carantină a aproape întregii populații, în loc de a încuraja auto-izolarea celor infectați și a celor susceptibili de a dezvolta o formă gravă a bolii (ca în Suedia). Cei mai mulți lideri politici au mers chiar mai departe și au implementat cea mai draconică și mai distructivă formă de distanțare socială obligatorie: închiderea unor întregi ramuri economice. Aceste închideri au fost bazate pe o taxonomie autoritară a ramurilor economice și a muncitorilor, care au fost etichetate fie „esențiale”, fie „non-esențiale”. Rezultatul final a fost acela că cei mai mulți oameni au fost plasați practic în arest la domiciliu, fapt care a provocat economiei globale daune enorme ce vor persista ani la rând. Această greșeală fără precedent de politici publice a preschimbat orașe pline de viață în localități-fantomă și ne-a restricționat drastic libertățile economice, personale și religioase. A scos chiar în afara legii întrunirile tradiționale de Paștele creștin, Paștele evreiesc și Ramadan.
Dicționarul definește furtul drept însușirea fără drept a bunurilor ori a proprietăților personale ale altuia. În ciuda presupuselor bune intenții ale distanțării sociale în scopul sănătății publice, noi argumentăm că distanțarea socială obligatorie este în fapt un act injust și, ca atare, constituie cel mai mare act politic de furt din istorie. Deci da, haideți să-i spunem pe nume – jaf la scară enormă. 

Ce e mai rău este însă că toți cei care au conceput și au implementat distanțarea socială obligatorie plănuiesc să-și continue jaful o perioadă îndelungată de timp.

Este important să înțelegem natura și amploarea acestui furt.

În primul rând, să începem cu cel mai flagrant act de furt: proprietatea privată furată de la proprietarii de afaceri. În urma decretelor și ordonanțelor guvernamentale, întreprinderile considerate a fi „neesențiale” trebuie să își închidă sau să își modifice în mod semnificativ operațiunile, chiar și după ridicarea ordinelor dictatoriale. Acest tip de furt ilegal de proprietăți private  se aplică teatrelor, sălilor de sport și centrelor de agrement, saloanelor și spa-urilor, muzeelor, mall-urilor, restaurantelor și barurilor, terenurilor de sport și concertelor - printre multe altele. Alte industrii de producție și servicii, cum ar fi construcțiile, serviciile juridice, imobiliarele, serviciile de îngrijire a copiilor și educația ar fi putut să nu fie complet închise, dar activitățile lor au fost restrânse drastic.

O a doua categorie de furturi ilegale implică cetățenii. Cei care au plătit pentru servicii care nu sunt asigurat sau modificate în mod semnificativ, din cauza faptului că guvernul a închis furnizorul de servicii sau a interzis furnizarea serviciului respectiv. De exemplu, părinții plătesc pentru ca ai lor copii să fie prezenți în clase la ore și să ia parte la toate activitățile școlare. DAr copiii primesc doar educație online. 

Hoția este și mai gravă în învățământul superior, unde universitățile care percep taxe ridicate trimit studenții acasă în plin semestru pentru a învăța online. Un alt exemplu de furt de servicii este faptul că mulți locuitori ai unor blocuri au plătit pentru centrele de fitness, piscinele și cluburile din complexul lor de apartamente - dar apoi li s-a refuzat privilegiul de a utiliza astfel de facilități.


O a treia categorie de furturi, poate mai puțin tangibilă decât primele două, dar la fel de importantă. Carantina și lockdown-ul au restrâns în mod drastic libertatea noastră economică și personală, iar acum testarea, urmărirea contactelor și chiar „turnătoriile” pe care guvernele le impulsionează oferă un impuls substanțial stării de supraveghere. Israelul, Coreea de Sud și multe națiuni din Europa de Est eau trecut deja la urmărirea telefonului mobil a pacienților COVID-19 și iau în considerare „pașapoartele de imunitate”. Astfel de tactici de supraveghere vor deveni mai răspândite și obișnuite.
 
Nu în ultimul rând, este important de menționat că hoția se extinde dincolo de confiscarea activelor, serviciilor și libertății corporale. Ea include și hoția psihologică, în sensul că distanțarea socială obligatorie ne răpește sentimentul de securitate în a fi apropiat fizic de oamenii apropiați nouă. Distanțarea socială obligatorie extinde, de asemenea, abuzul continuu asupra copiilor noștri, care pentru o perioadă îndelungată de timp nu au putut să facă nimic, cu excepția conectării pe computer. Chiar și după întoarcerea la școală, elevii vor fi împiedicați să stea împreună în autobuzele școlare, iar locurile de joacă vor rămâne închise. Aceste acte nefaste ale hoției psihologice și de dezvoltare pot constitui cele mai sinistre aspecte ale „noii normalități”.