Între 1977 și 1983, Carol Everett a condus patru clinici de avort, unde s-au făcut 35.000 de avorturi, o femeie murind în urma greșelilor medicului care îi făcea avortul, scrie stiripentruviata.ro.

Aceasta recunoaște că după ce a născut doi copii, a făcut trei avorturi.

Din 1983 și până în prezent, ea a scris câteva cărți, a depus mărturii în legislativele diferitelor state americane, a participat la documentare, a susținut mii de discursuri, a fondat organizația The Heidi Group – totul pentru a arăta adevărul despre avort.

Ea reprezintă omul din sistem, care dezvăluie ceea ce industria avortului încearcă mereu să ascundă și să nege: avortul este o crimă care aduce banii și distruge copii și femei.

În 2011, Carol Everett a explicat relația strânsă dintre educația sexuală în școli și industria avorturilor, îndemnând toți părinții să se intereseze îndeaproape ce lecții li se predau la școală copiilor lor.

„Începeam de la grădiniță. La grădiniță pui copiii în cerc și mergi prin cameră, întrebându-i același lucru: „Cum numesc părinții părțile voastre de jos?” Cu toții știm că fiecare familie are alt cuvânt pentru aceasta. Așa că, până ajungi la al treilea-al patrulea copil, acestora le devine clar că părinții lor habar nu au despre acest subiect. Dar noi știam. Le spuneam: „Băieți, voi aveți asta, și fetelor, voi aveți asta și nu trebuie să vă fie rușine de părțile voastre de jos”. Ideea era să le anihilăm tinerilor pudoarea firească, să-i separăm de părinți și de valori. Prin clasa a treia, copiilor li se arătau desene explicite cu privire la modul în care are loc actul sexual. Până în clasa a patra, copiii erau încurajați să se masturbeze, fie singuri sau în grupuri de același sex.”, a spus Carol Everett.

„Extinderea pieței avorturilor prin pregătirea viitorilor consumatori. Aveam un întreg plan de vânzare pus la punct, iar acesta se numea „educație sexuală”. Ideea era să le anihilăm tinerilor pudoarea firească, să-i separăm de părinți și de valori și să devenim specialiștii sexologi din viața lor, în așa fel încât să apeleze la noi, iar noi să le dăm o doză mică de anticoncepționale (din cauza căreia fetele să rămână însărcinate) sau un prezervativ defect – pentru că noi nu cumpăram prezervativele cele mai scumpe, ci pe cele mai ieftine. Obiectivul nostru era de 3 până la 5 avorturi pe persoană, la fetele cu vârsta între 13 și 18 ani, pentru că în industria avorturilor se lucrează la comision. Dar asta însemna mai întâi să creăm „piața avorturilor”.

Ea vorbește despre cum s-a încercat introducerea educației sexuale în școli, care duce la dezvoltarea industriei avortului.

„Obiectivul era să-i facem să devină activi sexuali în timp ce foloseau o pilulă contraceptivă despre care știam că o să îi aducă în situația unei sarcini nedorite. Cum așa? Le dădeam o doză mică de pastile anticoncepționale, care, pentru a avea o eficiență minimă, trebuia să fie luată la aceeași oră în fiecare zi. Or, cu toții știm prea bine că adolescenții sunt cei mai puțin organizați oameni când vine vorba de program. Fata nu lua pilulele în mod corect – iar dacă omiteai să le ia, nu mai era protejată. Iar dacă activitatea sexuală ajunge de la 0 sau una pe săptămână la 5-7 pe săptămână, iar fata nu lua pastila cum trebuie, rămânea însărcinată. Dacă educația sexuală este corect făcută, când fata rămâne gravidă, va crede că nu are decât o singură opțiune. Și pe cine va suna? Pe noi. Că doar noi eram „pro-choice” („pro-alegere”).”, povestește aceasta.

În continuare, aceasta a prezentat tacticile de vânzare pe care le foloseau angajații respectivelor clinici.

„Foloseam un scenariu [după care se ghidau angajații noștri], întocmit în așa fel, încât să reușești să anihilezi orice obiecție a clientului (a vinde înseamnă a elimina obiecțiile) și obțineai ”comanda”: în acest caz, avortul. Atunci când sună, prima întrebare care i se punea era: „Ești sigură?”. Fata spune: „Cred că sunt însărcinată.”, iar cel numit de noi consultant (de fapt un agent de „telemarketing” pe care tot ce îl interesa era să vândă prin intermediul telefonului) spunea: „Putem să ne ocupăm noi de problema ta; nu trebuie să știe nimeni”. Iar următoarea întrebare era: „Care a fost prima zi din ultimul ciclu de menstruație normal?” Ea îi spunea așa-zisului consultant data, iar acesta îi spunea: „Ești însărcinată în opt săptămâni”. Nu-i spunea: „E posibil să fii însărcinată”, sau: „S-ar putea să fii însărcinată”; îi spunea: „Ești însărcinată în opt săptămâni”.

Consultantul sădea astfel „sămânța” pentru vinderea produsului nostru… Iar lucrul cel mai trist este că în mintea fetei respective, consultantul era ”specialistul”; el era ”specialistul” în materie de sarcini. Iar următoarea întrebare era: „E o veste bună sau proastă?” Dacă ar fi fost veste bună, fata n-ar fi sunat la o clinică de avorturi. Era o veste proastă. Iar când ea răspunde: „Veste proastă”, consultantul acționa imediat, localizând și folosind frica fetei la fiecare semn de ezitare… pentru a o determina să facă avortul. Iar dacă spunea: „Poate că trebuie să mă mai gândesc la asta”, îi spunea: „Ai tăi te omoară dacă aud; o să ratezi participarea la echipa de majorete; trebuie să faci avort”. Avorturile se fac în orice moment al celor 9 luni de sarcină, nu din cauza cazului Roe vs. Wade, ci a cazului Doe vs. Bolton, care spunea că pentru „sănătatea” mamei, avortul poate fi făcut în orice moment al celor 9 luni. Dar „sănătatea” era definită acolo de fapt ca sănătate MENTALĂ. Iar noi o întrebam pe această tânără speriată: „Dacă ar fi să duci sarcina până la capăt, ai avea probleme din cauza acestei sarcini, nu-i așa?” Ea spunea: „Da”, iar noi îi „cartografiam” foarte atent starea emoțională. Știam câți consultanți erau sunați și de câți oameni și care era procentul de îndeplinire a țintei, iar măririle de salariu se făceau pe baza procentului de avorturi efectuate. Și primeau prime ș.a.m.d. Ne-am dat seama că se putea face o mulțime de bani din asta. Primeam apelurile la telefon și acasă, noaptea, ca să nu ratăm nici un avort. Fetei îi era permis să-și vadă rezultatul testului de sarcină, atât pe cele pozitive, cât și negative; și îi arătau pe un grafic de pe perete care era rezultatul: pozitiv sau negativ.”, a mai povestit Carol Everett.

Citește AICI mai multe dezvăluiri

Iată în continuare fragmente din filmul documentar în care Carol Everett dezvăluie multe secrete murdare și orori petrecute în industria furnizării de servicii de avort din SUA.