Dacă săptămâna trecută arătam blândețea cu care autoritățile române tratează de 10 ani relațiile sexuale cu minorii, astăzi prezentăm un studiu șocant, din Statele Unite, asupra proporțiilor pe care fenomenul le-a luat peste Ocean.

Autorul este John W Whitehead, avocat constituțional și președintele/ fondatorul Institutului Rutherford,  o organizație non-profit din Charlottesvile, SUA, al cărui scop este apărarea drepturilor civile, inclusiv libertatea religioasă. Comentariile lui Whitehead sunt publicate pe sute de site-uri americane, inclusiv publicații precum Huffington Post.

Vă avertizăm că în rândurile următoare veți citi lucruri șocante, iar persoanele sensibile sunt sfătuite să fie foarte atente. 

Dacă aceste lucruri sunt posibile în Statele Unite, acolo unde legislația este aspră cu pedofili, ne putem întreba ce se întâmplă în România, țară care, în răspăr cu restul lumii civilizate, alege să trateze cu blândețe infracțiunile asupra copiilor. Traducerea și adaptarea aparțin ActiveNews

Iată textul:

Esența răului: Relațiile sexuale cu copii au devenit big-bussines în America,
de John W. Whitehead.


Copiii sunt vizați și vânduți pentru sex în fiecare zi, în America” – John Ryan, National Center for Missing and Exploited Children

Copii, fete de vârstă foarte mică - unele au chiar 9 ani – sunt cumpărate și vândute pentru sex în America. Acesta e secretul murdar al Americii. Traficul cu sex, mai ales cel care privește vânzarea și cumpărarea fetelor, e o afacere care crește rapid în crima organizată americană și a doua cea mai profitabilă afacere, după droguri și arme. 

Jurnalistul de investigații Amy Fine Collins notează: a devenit mult mai profitabil și mult mai sigur să vinzi adolescenți decât droguri și arme. 500 de grame de heroină se vând doar o dată, dar o fată poate fi vândută de 10-15 ori pe zi – un pește adevărat îi confiscă acesteia toți banii. 


Cine cumpără un copil pentru sex? Bărbați, altfel obișnuiți, de toate felurile.
 
Poate să fie colegul de la locul tău de muncă, un medic, un pastor sau chiar soțul tău”, scrie jurnalistul Tim Swarens, care a investigat mai mult de un an de zile o anchetă despre piața sexului în America. 

Doar în Georgia, se estimează că 7.200 de bărbați (jumătate dintre ei în vârstă de 30 de ani), caută să cumpere sex cu adolescente în fiecare lună, astfel că, într-un an de zile, are o medie de 300 de astfel de tranzacții. 
 

Se estimează că cel puțin 100.000 de copii – fete și băieți – sunt cumpărați și vânduți pentru pentru sex în America în fiecare an, iar 300.000 de copii sunt în pericol  să fie traficați în fiecare an. Unii dintre acești copii sunt răpiți, alții sunt fugiți de acasă, iar alții sunt vânduți în sistem de către cunoștințe și rude. 

„Traficul cu persoane umane  - exploatarea sexuală a copiilor și femeilor în America , prin internet, cluburi de strip-tease, servicii de escortă sau prostituție stradală - este pe cale să devină una dintre cele mai grave crime din SUA”, a spus procurorul Krishna Patel. 

E o industrie care se învârte în jurul sexului ieftin, pe repede-nainte, cu fete și femei tinere care sunt vândute către 50 de bărbați, pentru 25 de dolari, în timp ce peștii lor fac 150.000 – 200.000 de dolari, pentru fiecare copil în parte, pe an. 

Asta nu e o problemă cu care se confruntă doar orașele mari. Se întâmplă peste tot, chiar sub ochii noștri, în suburbii, în orașele și orășelele din toată țara. 

Așa cum subliniază Ernie Allen de la National Institute Center for Missing and Exploited Children, „Singurul mod de a nu te confrunta cu  așa ceva în orașele americane este pur și simplu să nu te uiți la aceste cazuri”. 

Nu vă amăgiți crezând că asta e doar problema comunităților sărace și a imigranților. 
 

Se estimează că, în America, există 100.000 – 150.000 de copii de vârstă foarte mică în SUA. Aceste fete nu se oferă voluntar să fie sclave sexuale. Sunt ademenite, forțate, traficate. În multe cazuri, nu au nicio opțiune. 
Pentru a evita să fie descoperiți, (în multe cazuri ajutați și protejați de poliție) și ca să acopere cererea cumpărătorilor-bărbați, de sex cu diferite femei, proxeneții, grupările și sindicatele de crimă organizată au transformat traficul de sex în întreprinderi  foarte mobile, cu fete, băieți și femei traficați, fiind constant pe drumuri între orașe, state și țări. 

De exemplu, în zona Baltimore-Washington, cunoscută sub numele de „Circuitul”, e un coridor dotat cu puncte de odihnă, stații de autobuz și stații pentru tiruri și, totodată, un hub pentru sex. 

În fiecare an, fetele care sunt vândute îi cumpărate sunt tot mai mici de vârstă. 

Vârsta medie a celor traficate e de 13 ani. Dar, așa cum spunea și șeful grupului care combate traficul de ființe umane, „să ne gândim puțin la ce înseamnă <mediu>”. Asta înseamnă că sunt copii mai mici de 13 ani. Asta înseamnă 8-9-10 ani. 

„Pentru fiecare 10 femei salvate, sunt 50-100 de alte femei care sunt aduse în sistem de traficanți. Din păcate, nu mai au 18-20 de ani”, spunea o fată de 25 de ani, victimă a traficului de carne vie. „Sunt copii minori cu vârste sub 13 ani. Sunt fetițe”.

Dar de unde acest apetit pentru fete atât de mici? 

Uitați-vă în jurul vostru! Fetele mici sunt sexualizate de ani de zile în videoclipuri muzicale, reclame de televiziune, magazine de îmbrăcăminte. Marketerii au creat o cerere de carne tânără și o ofertă de-a gata a copiilor hiper-sexualizați. 

„Pentru exemplificare, nu trebuie decât să te uiți puțin pe pozele de pe MySpace, cu adolescenți – dacă nu imită pornografie pe care, poate, au și văzut-o, imită imagini inspirate de pornografie și posturi ale corpului pe care le-au văzut în altă parte”, scrie Jessica Bennet pentru Newsweek.Latexul, corsetele, tocurile înalte - odată, preferatele starurilor porno - și-au făcut loc în școlile gimnaziale și licee”. 

E ceea ce Bennet numește „pornificarea unei generații”. 

Într-un magazin care vinde tocuri înalte pentru bebeluși și tanga pentru adolescenți, nu e nevoie să stai prea mult pe gânduri ca să-ți dai seama că sexul, dacă nu cumva chiar pornografia, ne-au invadat viețile”, conchide Bennet. Indiferent că ne place sau nu, televiziunea le aduce în sufrageriile noastre, iar internetul - în dormitoarele noastre.
 
Potrivit unui studiu realizat în 2007 la Universitatea din Alberta, 90% dintre băieți și 70% dintre fetele de 13 – 14 ani au accesat conținut sexual explicit cel puțin o dată. 

Cu alte cuvinte, cultura îi educă pe acești tineri să devină pradă pentru prădătorii sexuali. Și pe urmă ne întrebăm de ce tinerele noastre sunt vânate, traficate și abuzate?

Social media face totul mult prea ușor. Așa cum se scria odată într-un centru de știri, „Găsirea fetelor e foarte ușoară pentru proxeneți. Se uită pe MySpace, Facebook și alte rețele sociale. Ei și asistenții din mall-uri, școli și licee. Le iau pe sus în stațiile de autobuz. La troleibuz. Recrutarea fată către fată e, de asemenea, o opțiune. Căminele de copii și adăposturile sunt țintele principale ale traficanților. 

Foarte rar vreo fată face prostituție doar pentru că vrea ea. Multe încep ca fugare sau abandonate, doar ca să fie săltate de proxeneți sau alte rețele de sex, mai evoluate. Altele sunt convinse să se întâlnească cu străini, după ce au interacționat online, prin multele site-uri de socializare și inițiate urgent în noua lor viață, de sclave sexuale. 

Debbie, o elevă de nota 10 pe linie, care venea dintr-o familie de lucrători în Air Force din Phoenix, Arizona, este un exemplu de trafic de carne vie. Avea doar 15 ani, când a fost ridicată de pe șosea de către o cunoștință. Forțată să intre în mașină, Debbie a fost legată și dusă într-un loc necunoscut, i s-a ținut arma la tâmplă și a fost violată de mai mulți bărbați. Apoi a fost obligată să intre într-o cușcă pentru câini și forțată să mănânce biscuiți pentru câini. Prădătorii lui Debbie au promovat-o pe fată pe Craiglist. Cei care au răspuns erau, adesea, căsătoriți cu copii și banii pe care Debbie îi „câștiga” erau dați, toți, răpitorilor ei. Violurile în grup au continuat. Dup ce au căutat apartamentul în care Debbie era ținută captivă, poliția a găsit-o într-un sertar sub un pat. Calvarul ei ținuse 40 de zile. 

În vreme ce Debbie a fost suficient de norocoasă încât să fie salvată, altele nu au această șansă. Potrivit National Center for Missing and Exploited Children, aproape 800.000 de copii dispar în fiecare an, adică 2.185 de copii pe zi. 
Cu o cerere tot mai mare de sclavie sexuală și o ofertă fără de sfârșit de fete și femei care pot fi răpite, nu e o problemă care să se termine prea curând. 

Pentru cele traficate, e un coșmar de la început până la sfârșit. 

Cele vândute pentru sex au o speranță de viață de 7 ani, în medie, iar acei ani sunt un coșmar infinit, de la început până la sfârșit, de violuri nesfârșite, avorturi, sarcini pierdute, tortură, durere și în teama constantă de a fi ucise sau, mai rău, amenințate că cei pe care-i iubesc vor avea de suferit sau vor fi uciși. 
Peter Landesman, descrie toate ororile vieții acestor victime ale comerțului cu sex, în articolul său din New York Times, „The Girl next door”:

„Andrea mi-a spus că ea și alți copii cu care era ținută, erau frecvent bătuți, pentru a fi obedienți. Uneori, erau filmați în timp ce făceau sex cu adulți sau unii cu ceilalți. Deseori, i se cerea să joace roluri: pacientul sau fata cea ascultătoare. Traficanții ei ofereau trei  zone de vârstă de parteneri pentru sex – 4,5 până la 12 ani - și, de asemenea, un ceea ce ea numea „grup-prejudiciu”. „În grupul-prejudiciu, te pot lovi sau pot să-ți facă absolut orice, a explicat ea. „Și, deși sexul doare mereu când ești mic, deci e mereu violent, totul era mult mai dureros, odată ce erai plasat în grupul-prejudiciu”. 

Ceea ce descrie Andrea mai departe arată cât de jos au ajuns unele porții ale societății americane. „Te înfometau ca să te învețe să faci sex oral. Puneau miere pe un bărbat. Cei mai mici dintre copii trebuia să învețe să nu vomite. Băgau lucuri în tine, ca să te deschizi mai bine. Am învățat răspunsuri. Ca atunci când vor ca noi să fim pasionale sau sexy sau înfricoșate. Cei mai mulți dintre ei te voiau înfricoșată. Când m-am făcut mai mare, îi învățam pe ceilalți copii să facă astfel încât să nu-i doară.”

Agenții din secțiile de imigrare și vamale din Cyber Crimes Center din Fairfax, Va., spun că, atunci când vine vorba de sex, preferințele multor americani s-au schimbat. Ceea ce altădată era considerat anormal, acum e considerat normă. Acești agenți au observat că un anume tip de cerere de pornografie hard-core este din ce în ce mai căutat pe internet. Așa cum spunea unul dintre agenți, „Am devenit insensibili la chestiile ușurele, acum avem nevoie de lucruri din ce în ce mai dure.”

Această tendință se vede în tratamentul pe care multe fete îl primesc din mâinile traficanților de droguri și din cele ale bărbaților care le cumpără. Peter Landesman, a intervievat-o pe Rosario, o mexicancă ce fusese traficată în New York și ținută captivă pentru mai mulți ani. „În America”, spunea ea, „avem joburi speciale. Sex oral, sex anal, de multe ori cu mai mulți bărbați. Sexul este, acum, mult mai aventuros, mai dur”.  

O chestie comună, povestită de multe dintre supraviețuitoare, este că sunt lăsate înfometate și nedormite până nu fac cota de sex de 40 de bărbați. O femeie povestește cum un traficant a pus-o cu fața la pământ și a sărit, literalmente pe spatele ei, până când a avortat. 

Holly Austin Smith a fost răpită când avea 14 ani, violată și apoi forțată să se prostitueze. În sala de judecată, proxenetul ei a fost condamnat la doar un an de închisoare. 

Barbara Amaya a fost vândută în mod repetat traficanților, abuzată, împușcată, violată, răpită, traficată, bătută și băgată la închisoare, toate până la 18 ani. ‚Aveam o cotă pe care trebuia s-o fac în fiecare noapte. Dacă nu aveam acei bani, mă băteau, mă aruncau pe scări. Mă mai băteau dată cu umerașe de haine și tot spatele meu erau plin de sânge. 

După cum relata David McSwane, într-un articol pentru Herald-Tribune, „În Oakland Park, o suburbie industrială a orașului Fort Lauderdale, agenții federali au descoperit în anul 2011 un bordel ilegal, condus de un cuplu căsătorit. În interiorul camerei ”Boom Boom Room” - după cum era cunoscută de cei care frecventau stabilimentul - clienții plăteau o taxă, li oferea un prezervativ și li comunica intervalul de timp corespunzător banilor plătiți, după care rămâneau singuri cu unul dintre cei opt adolescenți ai bordelului, copii în vârstă de până la 13 ani. Un adolescent de 16 ani, aflat în întreținere, a mărturisit că rolul său era acela de a se asigura că sunt respectați ”termenii” pentru care clientul plătea, în timp ce o fată de 17 ani declara, în fața judecătorilor federali, că a fost forțată să facă sex și cu 20 de bărbați pe noapte".
 
Un areal special cercetat pentru amploarea traficului în vederea exploatării sexuale a avut în vedere lucrătorii migranți angajați sezonier în fermele din statele sud-estice ale SUA, în mod particular Carolina de Sud și Nor și Georgia, deși fenomenul este întâlnit în fiecare stat din componența federației. Traficanții transportă femeile de la fermă la fermă oferindu-le muncitorilor, contra cost, pentru întreținerea de relații sexuale - uneori și cu 30 de indivizi în aceeași zi – după care sunt transportate la o altă fermă, unde calvarul acestor ființe reîncepe. Aceste fapte oribile se înmulțesc pe zi ce trece și, ceea ce este și mai rău, au loc în realitatea noastră imediată. Exploatarea sexuală a femeilor și copiilor are clienții săi care sunt informați pe internet de transporturile interstatale, serviciile lor sunt cumpărate de la traficanții și consumate în hoteluri insalubre. 

După cum arăt clar în cartea mea „ Battlefield America: The War on the American People”, clamatul război al guvernului împotriva traficului sexual - la fel ca și ”războaiele” împotriva terorismului, drogurilor sau a criminalității – a devenit, mai curând, scuza perfectă pentru a impune și mai multe tactici de control polițienesc, acțiuni de supraveghere și de hărțuire, adeseori îndreptate spre segmentele sociale vulnerabile, fără a reuși ca, prin acestea, să facă comunitățile mai sigure. Ce este de făcut? Educați-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri cu privire la aceste amenințări, din ce în ce mai extinse, din comunitățile nostre. 
 
Nu mai hrăniți monstrul. Traficul sexual este parte dintr-un întreg al problemelor Americii, care însumează o gamă ce merge de la lipsa de adăpost, sărăcie, lipsa stimei de sine la sexualizarea televiziunii, glorificarea culturii lubrice – privită adeseori ca o ”pornoficare” a Americii – și o industrie a sexului valorând miliarde de dolari, construită pe pornografie, muzică, divertisment etc. Acest fenomen epidemic este ceva construit de noi înșine – în diferită măsură toți suntem parte – într-o epocă a corporatismului în care existența umană este privită din perspectiva profitului. Conform unor estimări, industria pornografică produce mai mult profit decât Amazon, Microsoft, Google, Apple sau Yahoo.
 
Trebuie să cerem aleșilor noștri, consiliilor locale și poliției să facă din combaterea traficului sexual prima prioritate, înaintea așa-numitului război împotriva terorismului, stupefiantelor sau a militarizării structurilor de impunere a legii. Opriți penalizarea persoanelor pentru ”crime” puerile, cum ar fi cultivarea legumelor în grădinile din fața propriilor case, evitând proxeneții și clienții angrenați în victimizarea tinerelor femei. În cele din urmă, poliția trebuie să-și îmbunătățească activitatea de instruire și metodele de identificare și reacție pe aceste chestiuni; comunitățile și serviciile sociale trebuie să-și îmbunătățească activitatea de protecție a celor care au fugit / părăsit familiile, țintele preferate ale traficanților; legiuitorii trebuie să promoveze legi eficiente al căror scop trebuie să fie pedepsirea traficanților dar și a clienților care susțin cererea de ”sclavi sexuali”; hotelurile trebuie oprite din a le mai pune la dispoziția acestora camere, acoperind activități abominabile.
 
Faptul că atît de multe femei și copii sunt victime ale brutalității, fiind tratate ca o marfă umană, se datorează unui număr de trei factori: primul, există o cerere a ”consumatorilor”, în creștere și profitabilă pentru toți cei implicați, mai puțin pentru victime; în al doilea rând un nivel de corupție extrem de invaziv, sesizabil atât la nivel local cât și internațional încât canalele prin care ar trebui promovată schimbare situației devin ineficiente / viciate; și trei, o tăcere complice a persoanelor care ar trebui să combată sau să vorbească împotriva acestor atrocități. Adevărul este că toți suntem vinovați pentru acestă suferință a unora dintre ființele umane. Traficanții sunt vinovați. Consumatorii sunt vinovați. Oficiali corupți din instituțiile de aplicare a legii sunt vinovați. Asociațiile (pentru drepturile) femeilor care nu fac nimic în sensul combaterii fenomenului sunt și ele vinovate. Membrii structurilor internaționale de garantare a păcii și operativii din zona acțiunii umanitare care contribuie la creșterea cererii pentru astfel de ”servicii”  sunt vinovați. Și mai presus de toate, fiecare individ care nu condamnă aceste atrocități comise împotriva femeilor și copiilor, în aproape fiecare țară a mapamondului – inclusiv Statele Unite – este vinovat.