Joe Biden își completează echipa Departamentului de Stat cu un grup de foști diplomați de carieră și veterani ai administrației Obama, anunță Voice of America.

Un oficial din cercul administrației Biden a declarat că noul presedinte intenționează să o numească pe Wendy Sherman în funcția de secretar adjunct în Departamentul de Stat și pe Victoria Nuland ca subsecretar de stat pentru afaceri politice. Wendy Sherman, care în perioada admninistrației Obama a fost subsecretar de Stat pentru Afaceri Politice, va fi acum numărul doi în Departamentul de Stat, iar Nuland va fi numărul trei.

Republicanii ar putea să creeze obstacole în calea nominalizării lui Nuland în legătură cu implicarea ei în gestionarea, de către administrația Obama la atacul terorist din 2012 asupra consulatului SUA din Benghazi, Libia, în perioada în care a fost purtător de cuvânt al Departamentului de Stat. 
 
Victoria Nuland, pilon de bază al administrației Obama, a fost numită în funcție de către fosta contracandidată a lui Trump, Hillary Clinton în 2013, după ce-i fusese purtătoare de cuvânt. Soțul lui Nuland, Robert Kagan, a fost unul dintre cei mai duri criciti ai lui Donald Trump atât încă de la anunțul candidaturii magnatului american
 
Considerată o apropiată a actualului ambasador al României la Washington, Nuland a fost cea care, în 2014, vizita special Bucureștiul pentru a critica măsuri adoptate de Parlament la Codul Penal. Ulterior, Nuland ajungea la București pentru a se întâlni cu câțiva reprezentanți - pe alese, ai unor ONG-uri și ai mass-media apropiată de regimul fostului președinte Băsescu.

Cotidianul amintește ce rol a jucat Victoria Nuland, secretar de stat adjunct pentru afaceri europene în timpul crizei din Ucraina, în politica românească. Și care sunt legăturile ei cu miliardarul Soros.

În ianuarie 2014, într-o întâlnire cu reprezentanți ai societății civile, Nuland s-a arătat nedumerită de faptul că românii nu ies în stradă să protesteze atunci când vine vorba despre justiție și corupție. Desigur, ONG-urile au tinut cont cu asupra de măsură de sugestia implicită a lui Nuland în anii ce au urmat. Atunci, Nuland s-a întâlnit si cu Laura Codruța Kovesi.

Vizita din 2014 a survenit la scurt timp după ce Camera Deputaților adoptase o serie de modificări controversate la Codul Penal, criticate de reprezentanții diplomatici americani la București ca fiind „un pas înapoi pentru România” și „un semnal descurajator pentru investitori, care va afecta negativ economia României”. Modificările respective vizau, printre altele, grațierea și amnistierea unor pedepse și infracțiuni, scoaterea președintelui, parlamentarilor și profesiilor liberale din categoria funcționarilor publici, redefinirea conflictului de interese și scoaterea actelor administrative din aria de cuprindere a acestuia.

În ianuarie 2015, imediat după învestirea lui Klaus Iohannis, Nuland a fost din nou la București. „Bine ați venit! Mă bucur că ați decis să faceți o vizită atât de repede, în mandatul meu. Nu știu dacă acest lucru mi se datorează și mie, dar mă bucur”, i-a transmis președintele Iohannis Victoriei Nuland. Nuland i-a răspuns lui Iohannis: „Cu siguranță vi se datorează, am venit să vă văd”.

Nuland a revenit în România în ianuarie 2016, când a avut întâlniri cu Iohannis și premierul Dacian Cioloș.

În ianuarie 2017 nu a mai urmat o vizită, ci demisia lui Nuland de la Departamentul de Stat. Începea perioada Donald Trump.

În același an, fostul asistent al secretarului de stat al SUA pentru Europa și Eurasia s-a aflat în centrul unui scandal diplomatic, după ce pe YouTube a fost postată o înregistrare în care se aude o voce, atribuită lui Nuland, care spune „Fuck the EU”. Această propoziție ar fi fost rostită de Nuland într-o conversație telefonică cu ambasadorul Statelor Unite în Ucraina, Geoffrey Pyatt, in toiul revoluției de la Kiev a care a dat jos regimul Ianukovici.

De altfel, Nuland a fost mâna dreaptă a vicepreședintelui Joe Biden în Ucraina, inclusiv mâna care împărțea bomboane protestatarilor anti-Ianukovici din Maidanul din Kiev.

Publicația The Hill a oferit informații despre legăturile dintre Victoria Nuland și George Soros. În timpul campaniei prezidențiale americane din 2016, Soros a făcut două mari pariuri – unul a fost că Hillary Clinton va câștiga alegerile, iar al doilea a fost că el, Soros, va reuși să modeleze guvernul Ucrainei după dorința sa, pentru ca imperiul său de afaceri să aibă teren fertil în fosta republică sovietică, scrie The Hill. Atunci când a sesizat că Donald Trump începe să crească în sondaje, Soros a început să întreprindă acțiuni pentru protejarea investițiilor sale în Ucraina, nesigur de politica pe care o potențială administrație Trump ar putea să o aibă față de Kiev. În 2016, Victoria Nuland a primit o mulțime de apeluri telefonice și emailuri cu solicitări de întâlnire din partea lui Soros. Pe 25 mai 2016, Chris Canavan, care lucra pentru Soros Fund Management, i-a trimis Victoriei Nuland un briefing intitulat ”Problema obligațiunilor de stat ale Rusiei”. Șase zile mai târziu, Soros a bătut din nou la ușa lui Nuland, cerând o convorbire pentru a discuta despre politica europeană a migrației. ”Multe mulțumiri pentru convorbirea acordată atât de din scurt – apreciem mult”, i-a scris lui Nuland un oficial al lui Soros. ”În timpul convorbirii, domnul Soros i-a promis asistentului secretarului de Stat Nuland că îi va trimite ciorna unui articol despre politica migrației, pe care îl va publica în The New York Review of Books”. Puțini oameni din lume pot să ia din timpul unora dintre cei mai ocupați diplomați americani, pentru a nu mai spune că Nuland i-a promis miliardarului să-și dea cu părerea despre un articol nepublicat.

După schimbarea puterii în SUA, Nuland s-a alăturat think-tank-ului Center for a New American Security, un incubator al propagandei neocoservatoare care îl are la loc de cinste în lista de donatori pe George Soros, cu peste 500.000 de dolari, alături de marii reprezentanți ai complexului militaro-industrial: Raytheon, Boeing, Chevron, ExxonMobil, Lockheed Martin. Denumirea organizației amintește de Project for a New American Century, care a stat la baza agendei neoconservatoare de la finalul anilor 1990.