Victorie pentru premierul sârb Alexander Vucici în alegerile parlamentare de duminică, în care formațiunea sa, Partidul Progresist Sârb, a obținut aproape 48 de procente. Victorie primită cu satisfacție de cancelariile europene, având în vedere angajamentul lui Vucici de a apropia Serbia de UE și de a încheia negocierile de aderare până în 2019. După opt ani, în Parlamentul de la Belgrad se întorc și naționaliștii lui  Voislav Șeșeli, care a câștigat un plus de popularitate după ce recent a fost absolvit de acuzațiile de crime de război de către Tribunalul Penal Internțional de la Haga.

Încă preliminare, rezultatele scrutinului sugerează că Partidul Progresist Sârb al lui Alexander Vucici a obținut aproximativ 48% din voturi. Deși victoria formațiunii premierului era anticipată, scorul nu este chiar așa cum și-ar fi dorit, Partidul Progresist Sârb pierzând 21 de locuri în legislativ. Pe locul doi se află socialiștii lui Ivica Dačići, cu mai puțin de 12 procente.

Urmează partidul de extremă dreaptă al lui Vojislav Șeșeli, care înregistrează și el o victorie: revine în Parlament după patru ani de absență, chiar dacă numai cu opt procente.

Dacă rezultatele vor fi confirmate, premierul Vucici, ex radical de dreapta și aliat al lui Șeșeli, convertit la o poziție mult mai moderată și pro europeană, va trebui să își consolideze poziția în favoarea reformelor și a integrării europene a Serbiei.  Parcurs politic care îi va aduce aprecierea cancelariilor europene, dar și satisfacția administrației de la Washington.

De altfel, Vucici a declarat după anunțarea primelor exit poll-uri că este un rezultat istoric. „Cred că este un rezultat istoric să câștigi și în cifre reale, și în procente mai multe voturi decât aveam cu doi ani în urmă, când am lansat reforme foarte dificile. Este un rezultat extraordinar”, a spus Vucici. El a anunțat că Serbia va continua pe calea ei europeană. Dar, a continuat șeful guvernului de la Belgrad, nu se va renunța nici la prietenia și legăturile istorice cu Rusia. 

Vucici a convocat alegerile anticipate la jumătate de termen pentru a obține un mandat mai clar de aplicare a reformelor pro-europene. Și a câștigat ceea ce mulți au descris drept un plebiscit asupra integrării europene în țara care a început negocierile de aderare în 2014.

Rămâne însă un factor pe care Vucici pare să-l ignore: în ultimii cinci ani, procentul sârbilor care doresc integrarea țării în UE a scăzut cu 15 procente, in vreme ce a crescut semnificativ numărul celor care cer o apropiere de Rusia, văzută mereu de sârbi ca o specie de frate mai mare slav.

După declanșarea crizei ucrainene, diplomația sârbă menține un echilibru fragil între respectarea obligațiilor sale față de UE — cu care a demarat în 2013 negocieri de aderare — și menținerea unor bune relații cu Moscova.

La rândul său, Federația Rusă a susținut în repetate rânduri Belgradul în dosare sensibile, precum este cel al independenței fostei provincii sârbe Kosovo, pe care Rusia, la fel ca Serbia, nu o recunoaște.

Moscova a denunțat, de asemenea, condamnarea pentru 'genocid' a fostului lider politic al sârbilor bosniaci Radovan Karadzic, calificând drept 'motivat politic' verdictul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPIY) de la Haga.

Partidul Radical al naționalistului Voislav Șeșeli, care spera să fie ajutat de recenta sa achitare în procesul de crime de război la Tribunalul de la Haga pentru fosta Iugoslavie, s-a situat pe locul trei, reușind performanța, după 8 ani de absență, de a reintra în Parlament. Șeșeli a mizat pe alegătorii sârbi care nu sprijină "calea europeană", considerând UE o organizație ostilă și contrară intereselor Serbiei și Rusiei, unica și adevărata prietenă a poporului sârb.

În vârstă de 61 de ani, Șeșeli era acuzat de crime de război, acte de tortură și alte crime comise în Croația și Serbia în anii 1990. El se predase în februarie 2003 justiției internaționale, dar procesul său de la Haga nu a început până în 2007. În 2014 a fost eliberat de la Haga și lăsat să meargă acasă, la Belgrad, după ce a fost diagnosticat cu cancer la ficat. Cu toate acestea, el a luat parte la proteste în timpul cărora a dat foc steagului Croației.

Un alt partid naționalist mai mic a obținut peste 5% din voturi, cât este necesar accederii în Parlament. În jurul pragului de 5% mai gravitează încă trei mici formațiuni pro-occidentale.

Anul acesta însă,în campania electorală, numele lui Slobodan Miloșevici a fost din nou prezent în primele rânduri: nepotul lui , Marko în vârstă de 17 ani și nora lui Milica, au fost invitații de onoare ai congresului socialiștilor lui Ivica  Dačići. Daicici, care este și ministru de externe, a precizat însă că prezența membrilor familiei Miloșevici nu înseamnă că partidul este de acord și cu politca dusă de fostul lider sârb la începutul  anilor 90.

Noile raporturi cu Bruxelles-ul au redefinit rolul geopolitic al Serbiei în Balcani, oferind Belgradului o importanță strategică în dinamicile regionale dintre Occident și Rusia, scrie ispionline.it.

Pe de o parte, Belgradul va trebui și mai mult de-acum înainte să facă față presiunilor Uniunii Europene, care acordă ajutoare financiare Serbiei de circa 1,5 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020. Pe cealaltă parte, Serbia va trebui să aibă grijă cum gestionează relația cu Rusia, de care nu se poate desprinde definitiv, nu doar din pricina legăturilor religioase și culturale, ci și din raționamente economice și energetice, sârbii fiind și ei dependenți de gazul rusesc.

La toate astea se adaugă factorul sensibil numit Kosovo.  Belgradul și Pristina continuă negocierile, sub monitorizarea UE, și, în ciuda acordurilor "Bruxelles Agreement", semnate acum doi ani, care prevăd o platformă împărțită între cele două entități pentru gestionarea autonomiei etniei sârbe din Kosovo, situația continuă să rămână critică în districtul kosovar Mitrovica, unde comunitatea sârbă este majoritară. 

Deși actul de independență s-a produs în urmă cu 8 ani, Belgradul nu recunoaște nici azi independența Kosovo. În Constituția Serbiei, Kosovo încă mai este definită drept teritoriu sârb. De asemenea, 5 din cele 28 de țări membre ale Uniunii Europene, printre care și România, nu au recunoscut independența fostei provincii. Aceeași poziție mai este împărtășită de către China sau Rusia.

Oficial, recunoașterea Kosovo, nu este o condiție pentru viitoarea integrare a Serbiei. Însă nu mai este niciun secret faptul că anumite țări membre, printre care și Germania, și-ar dori clarificarea acestei chestiuni.