ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Războiul epidemiologic, cândva apanajul statelor, ar putea deveni în viitor arma unor grupuri mai mici sau chiar a unor indivizi izolați.

Posibilitatea unei pandemii fabricate

Specialiștii avertizează că progresul, instrumentele lui (inteligența artificială, AND-ul sintetic, CRISPR) pot cădea în mâini criminale care să le folosească abuziv și în scopuri teroriste. Confruntați cu riscurile tot mai mari ale manipulării genetice, experții și guvernele sunt îngrijorați de posibilitatea unei pandemii fabricate.

În 1979, o boală misterioasă a lovit orașul industrial Sverdlovsk din fosta URSS (acum Ekaterinburg în Rusia). Mai mult de 60 de persoane au murit din cauza unei infecții ciudate, atribuită oficial cărnii contaminate. Adevărul a fost dezvăluit abia după căderea Cortinei de Fier, în 1992, de însuși președintele rus de atunci, Boris Elțîn: a fost vorba, de fapt, de un accident într-o fabrică secretă sovietică de arme biologice, un program interzis prin tratat internațional.

Armele biologice, provocarea supremă

Acest secret, păstrat timp de decenii, dezvăluie una dintre dificultățile majore în lupta împotriva armelor biologice: invizibilitatea acestora, scrie Slate.

Cum este posibil ca un accident cu arme biologice care a ucis zeci de oameni să fi fost ținut secret timp de decenii, chiar și în Uniunea Sovietică? După cum scrie jurnalistul David E. Hoffman de la Washington Post în „The Dead Hand”, lucrarea sa despre cursa înarmărilor din Războiul Rece, răspunsul se află în însăși natura armelor: „Armele biologice au reprezentat provocarea supremă pentru spioni, militari și oameni de știință”.

Cu alte cuvinte, spre exemplu, un siloz nuclear este observabil și de la mari altitudini însă un laborator de biotehnologie nu diferă cu nimic de un centru medical obișnuit.

„Spre deosebire de focoasele nucleare, care lasă urme radiologice evidente în silozurile lor și a căror utilizare este dincolo de orice îndoială, un agent patogen militarizat și epidemia pe care ar provoca-o ar putea fi dificil de distins de un agent patogen natural, oferind oricărui atacator o negare plauzibilă”, explică Vox.

Apariția Covid-19, a cărei origine este încă dezbătută și deloc clarificată, ilustrează cât de dificil este să fie atribuită o pandemie unei cauze precise.

Un virus modificat lasă puține urme, iar o epidemie indusă seamănă foarte mult cu una naturală: este imposibil să fie dovedită originea umană a unei molime, chiar și pentru serviciile de informații. La ora actuală, aceasta este o amenințare care evoluează extrem de rapid.

Agenți patogeni artificiali

„Progresele în domeniul inteligenței artificiale (AI) și al biologiei sintetice fac mai ușoară, mai rapidă și mai ieftină crearea de agenți patogeni artificiali. Instrumente precum sistemul de editare gentică CRISPR (Clustered Regularly Interspaced Short Palindromic Repeats) democratizează manipularea genetică, iar inteligența artificială face acum posibilă proiectarea unor proteine sau viruși complet noi, potențial mai periculoși decât antraxul care a otrăvit populația din Sverdlovsk”, noteză prima sursă citată.

Dacă în urmă cu doar câțiva ani erau scenarii de neimaginat, viruși care combină contagiozitatea gripei cu letalitatea Ebola, agenți patogeni care vizează populațiile în funcție de profilul lor genetic și așa mai departe, acum ele sunt perfect imaginabile.

Un experiment realizat de Massachusetts Institute of Technology (MIT) în 2023 a arătat că studenții, ajutați de chatboți, pot reconstrui planuri de asamblare a unor viruși mortali din material genetic comandat online. În timp ce obstacolele tehnice rămân ridicate, pragul de acces scade periculos, inclusiv pentru grupurile non-statale.

Necesitarea de „bioradare”

Confruntată cu această ofensivă tehnologică, industria de apărare trebuie să inoveze. Exemplul Ginkgo Bioworks, o societate de biotehnologie cu sediul în Boston (Massachusetts), ilustrează apariția unei noi generații de instrumente de detecție. Utilizând inteligența artificială, întreprinderea a dezvoltat ENDAR, un sistem capabil să identifice semnătura manipulării genetice într-un eșantion de ADN pentru a determina dacă un agent patogen a fost modificat artificial.

Acest tip de „bioradar” ar putea dezvălui originea unui nou agent infecțios și ar putea orienta rapid răspunsul sanitar sau chiar politic. Dar cursa este departe de a fi câștigată: așa cum se întâmplă adesea, tehnologiile utilizate pentru a crea amenințări progresează mai rapid decât cele concepute pentru a le contracara.

Pandemia Covid-19 a arătat, de asemenea, că dezinformarea poate amplifica haosul. Neîncrederea în vaccinuri sau în autoritățile sanitare, incapacitatea OMS au altor autorități să ofere un răspuns clar privind originea virusului, sisteme opace de achiziții de vaccinuri, pe fondul profiturilor uriașe obținute de companiile farmaceutice, complică gestionarea crizelor, iar diferiți actori ar putea fi interesați să răspândească diferite narațiuni, susținuți cu abilitate de inteligența artificială generativă, capabilă să producă dovezi false sau să simuleze atacuri bioteroriste. Rețeta perfectă pentru declanșarea unor crize geopolitice majore.

„Pentru experți, este o iluzie să credem că va fi posibilă reglementarea sau interzicerea totală a acestor tehnologii. Singura soluție este dezvoltarea de contramăsuri la fel de sofisticate ca amenințările, stocarea de echipamente de protecție, monitorizarea în timp real a circulației agenților patogeni și consolidarea rezilienței sociale în fața crizelor sanitare. Provocarea nu este doar evitarea următoarei pandemii, ci și capacitatea de a o recunoaște, fie ea naturală sau provocată de om”, conchide sursa citată.

Războiul biologic, cândva apanajul statelor, ar putea deveni rapid arma unor grupuri mai mici sau chiar a unor indivizi izolați. În acest nou peisaj, capacitatea de a detecta, de a atribui și de a contracara amenințările biotehnologice va fi la fel de crucială precum a fost disuasiunea nucleară în secolul XX.