Presa a prezentat, luni, raportul inspectorului general al Departamentului Justiției, Michael Horowitz, sub forma unei absolviri de orice vină a Biroului Federal de Investigații, scrie board-ul editorial al publicației Wall Street Journal, care arată că lucrurile nu stau chiar așa.  Pentru că Raportul lui Horowitz se referă la incoerențe și la încălcări ale libertăților dintr-o anchetă, care ar trebui să-i șocheze pe americanii care au încredere în cea mai importantă agenție de aplicare a legii, afirmă WSJ.

Raportul inspectorului general al Ministerului Justiției este rezultatul unei investigații referitoare la ancheta privind amestecul Rusiei in alegerile americane din 2016.

Publicația consideră că cititorii pot citi rezumatul raportului detaliat și pot decide singuri. „Dar, așa cum arată lectură inițială, se confirmă ceea lucrul de care ne-am temut cel mai mult în privința FBI, pe vremea cand a fost condus de James Comey. FBI-ul a pervertit datele furnizate Curții de Supraveghere a Informațiilor Externe pentru a obține mandate și a-l spiona astfel pe fostul asistent al lui Trump, Carter Page și a făcut asta furnizând instanței FISA informații false produse de fostul agent britanic Christopher Steele, un om din anturajul campaniei lui Hillary Clinton”.

Publicația se întreabă, așadar, poate fi acest lucru trecut cu vederea, mai ales de adepții libertăților civile?  

Practic, Horowitz concluzionează că decizia FBI de a deschide o anchetă pe baza unor probe tehnice, cu un scop autorizat legal, împotriva campaniei lui Trump din iulie 2016, „a fost suficientă pentru a declanșa ancheta” în conformitate cu normele actuale ale FBI.

Wall Street Journal continuă:

„Cu toate acestea, Horowitz observă că aceste reguli nu sunt suficient de convingătoare, iar John Durham, avocatul american care a investigat aceste probleme pentru procurorul general William Barr, a declarat luni că nu este de acord cu concluziile lui Horowitz. Horowitz confirmă ceea ce FBI le-a suflat deja la ureche reporterilor de casă, ceea ce înseamnă că sesizarea Biroului, din iulie 2016, a fost declanșată de o conversație pe care fostul asistent al lui Trump,  George Papadopoulos, a avut-o cu australianul Alexander Downer. Însă, aflăm acum pentru prima dată, că FBI și-a declanșat ancheta de contraspionaj pentru a include patru oficiali ai campaniei Trump:  Page și Papadopoulos, apoi pe președintele de campanie Paul Manafort, și pe fostul șef al Agenției de Informații din Apărare, Michael Flynn”.

Biroul Federal de Investigații  a deschis rapid  o anchetă la scară largă, pe care a numit-o „Uraganul Crossfire”. Justificarea FBI, așa cum a fost prezentată de domnul Horowitz, a fost aceea că riscul amestecului rus în timpul alegerilor din 2016 a fost prea mare pentru a fi ignorat.

Dar, continuă WSJ, Biroul nu a spus niciodată nimănui din campania lui Trump, nici măcar lui Donald Trump, cine sau ce anume a fost cercetat, astfel încât să poată reduce pericolul sau să se distanțeze de acești consilieri. FBI-ul investiga campania, dar nu sufla o vorbă candidatului care urma să fie ales.

Conform publicației americane, „abuzurile FBI au escaladat atunci când a fost prezentat dosarul Steele. Domnul Steele a fost angajat de Glenn Simpson și Fusion GPS, o firmă de cercetare, angajată la rândul ei de o firmă de avocatură, pentru campania lui Clinton. Horowitz confirmă că FBI a folosit apoi dosarul Steele pentru a-și porni ancheta și a covinge FISA (Foreign Intelligence Surveillance Act) - Curții de Supraveghere a Informațiilor Externe să aprobe mandatele  pentru a-l spiona pe Carter Page.


„Am stabilit că echipa de la „Uraganul Crossfire”, care a primit raportul electoral al lui Steele la 19 septembrie 2016, a jucat un rol esențial în decizia FBI-ului și a Departamentului de a solicita mandatul  FISA”, spune Horowitz. Acest lucru confirmă ceea ce republicanii din Camera Reprezentanților au dezvăluit pentru prima dată în februarie 2018, și care a scos din minți presa la acea dată, susține WSJ. 

„Domnul Horowitz constată, de asemenea, că FBI a spus instanței FISA că Steele este credibil, fără să fi încercat să confirme detaliile sau să-și verifice sursele. Horowitz a găsit nu mai puțin de șapte „erori sau omisiuni” cheie în cererea inițială a FBI către FISA și încă 10 în alte trei cereri ulterioare. Acestea din urmă au fost deosebit de grave, deoarece au ignorat informațiile pe care chiar echipa „Uraganul Crossfire” a FBI le-a adunat ulterior și care pun la îndoială afirmațiile Steele”. În aceste „omisiuni” se spune că Carter Page a activat ca un „contact operațional” pentru ceea ce domnul Horowitz numește „o altă agenție americană” în perioada 2008-2013.Page a spus că este vorba de CIA, lucru pe care Horowitz nu îl confirmă, deși spune că Page a informat despre contactele sale rusești”.

Concluzia WSJ este că, altfel spus, FBI folosea contactele rusești ale lui Page ca probe împotriva lui însuși în fața instanței FISA, chiar și când cealaltă agenție a considerat că informațiile sale despre persoanele respective din Rusia sunt de ajutor pentru SUA. Horowitz spune că însă FBI nu a dezvăluit niciodată aceste informații către Judecătorii FISA.

„O mare parte din aceste informații nu erau în concordanță sau au subminat afirmațiile conținute în cererile FISA, care au fost folosite pentru a susține o cauză probabilă și, în unele cazuri, au dus la includerea informațiilor inexacte în aplicațiile [FISA]”, se arată în raport. Aceasta este modalitatea neobișnuită a inspectorului general de a spune că FBI a înșelat patru judecători FISA.

Democrații și presa susțin o mare parte din concluziile raportului Horowitz potrivit cărora „nu a găsit dovezi documentare sau testimoniale care să indice faptul că partinazatul politic” ar fi influențat deciziile FBI. Dar, susține WSJ, raportul său arată că prejudecățile politice au fost transmise instanței FISA din campania Clinton via dosarul Steele, prin FBI.  Mai exact, acest lucru fost transmis de Bruce Ohr, un înalt responsabil al Departamentului de Justiție a cărui soție, Nellie Ohr, lucra pentru Fusion GPS. Este posibil ca Horowitz să nu fi găsit o notă cu cuvintele „Să-l prindem pe Trump!”, dar dovezile din raportul său arată că condamnarea lui Trump a fost obiectivul lui Steele și al Fusion GPS. De amintit și că Ohr s-a întâlnit de 13 ori cu FBI pentru a discuta despre concluziile lui Steele.

Chiar dacă unii dau crezare sintagmei „fără părtinzat politic”, toate aceste lucruri au avut consecințe politice majore. Fusion GPS și-a folosit contactele media pentru a răspândi acuzațiile din dosarul Steele, iar știrile privind faptul că FBI folosește informațiile din acel dosar au devenit elementul-cheie pentru a sugera că acuzațiile erau credibile. Aceasta a devenit un alt capitol al informației false privind amestecul Rusiei, interpretată de presă așa cum a vrut,  și pe placul fostului director CIA John Brennan, concluzionează WSJ.

Un alt aspect constatat de publicația americană este că Horowitz spune că anchetatorii „Uraganului Crossfire” nu au verificat niciodată nici măcar una dintre acuzațiile din dosarul Steele împotriva lui Carter Page. Chiar și la un an după primul mandat FISA, în septembrie 2017, raportul spune că FBI a avut doar „informații limitate coroborate în dosarul Steele”. Robert Mueller a încercat, doi ani mai târziu, să caute dovada amestecului Rusiei și nu a găsit nimic, în timp ce președintele Trump era asediat.

”Raportul Horowitz nu ar trebui să fie sfârșitul acestei povești. Indiferent dacă există sau nu acțiuni penale, Barr și Durham ar trebui să facă public dosarul complet FISA. Iar Comisia de specialitate din Senat trebuie să cheme judecătorii FISA să-și spună povestea, sub jurământ”, conchide WSJ.