China deține monopolul autoritar asupra pământurilor rare, materia primă esențială pentru „Revoluția Verde”. „Orientul Mijlociu are petrol, China are pământuri rare”, a spus Deng Xiaoping în 1992. Trei decenii mai târziu, lumea întreagă este aproape complet dependentă de China și de materialele provenind din pământurile sale rare.

Acestea constituie elemente cheie în numeroase sectoare tehnologice moderne, de la produsele electronice pentru publicul larg la echipamente militare și tehnologii verzi: telefoane mobile, computere, avioane de luptă, rachete teleghidate, panouri solare, eoliene, vehicule electrice și multe altele.

În timp ce cererea crește exponențial, China este practic producătorul exclusiv de materialele din pământuri rare, arată o analiză realizată de Judith Bergman pentru Gatestone Institute.

Tot petrolul din lume

„Pentru a extinde comparația dlui Deng, este ca și cum Orientul Mijlociu ar fi nu doar așezat pe cea mai mare parte a petrolului mondial, dar l-ar și rafina în exclusivitate și i-ar comercializa produsele”, scria The Economist în 2019.

Dependența NATO de importurile de pământuri rare din China este de aproape 100%, potrivit unui raportNATO din 2020 privind securitatea energetică.

Fabricarea unui submarin din clasa Virginia al US Navy, de exemplu, necesită circa patru tone de pământuri rare, un distrugător din clasa Arlene Burke peste două tone și un avion de vânătoare F-35 peste 400 de kilograme.

„China exploatează peste 70% din pământurile rare din lume”, arată Alistair MacDonald în Wall Street Journal, și este responsabilă de 90% din procesul complex de transformare a lor în magneți.”

Statele Unite au cedat de bună voie

Situația nu a fost așa dintotdeauna.

„Până în 1980, 99% din pământurile rare grele din lume erau un produs secundar al operațiunilor de minerit al titaniului, zirconiului și fosfatului din Statele Unite. În realitate, doar din cauza schimbărilor survenit în reglementările Statelor Unite, a transferului benevol de expertiză și de proprietate intelectuală și a absenței unei politici industriale, China a ajuns capabilă să acapareze această piață”, scria Foreign Policy în octombrie 2020.

Pământurile rare nu lipsesc în afara Chinei, deși aici se găsesc circa 30-40% din toate zăcămintele cunoscute, arată analiza Gatestone.

Motivul monopolului chinez este că extracția acestor materiale reprezintă un proces dificil și foarte poluant, pe care China a fost gata să și-l asume.

Potrivit Institutului de Studii Internaționale din Danemarca:

„China deține astăzi expertiza, drepturile de proprietate intelectuală și instalațiile de producție, precum și propriile industrii consumatoare de pământuri rare. China mai produce și și o parte importantă și tot mai mare de produse conținând pământuri rare, ceea ce face practic imposibil pentru companiile concurente din afara Chinei să realizeze progrese importante.”

Cea mai periculoasă armă a Chinei

Monopolul de facto al Chinei în acest domeniu constituie o problemă acută: dependența internațională de pământurile rare ar putea afecta industrii vitale și securitatea națională a Occidentului, în special a Statelor Unite, într-un moment de confruntare între cele două superputeri.

În februarie, Financial Times scria că Beijingul intenționează să reducă exporturile de pământuri rare, materiale cheie pentru industria de apărare a Statelor Unite, cum ar fi programul de dezvoltare a superavionul F-35.

„Guvernul vrea să știe dacă Statele Unite ar putea întâmpina dificultăți în fabricarea avioanelor de luptă F-35, în cazul în care China impune interdicții la exporturi”, a declarat un consilier al guvernului chinez pentru Financial Times.

„Responsabilii din industrie au adăugat că Beijingul dorește să înțeleagă mai bine cât de repede ar putea avea acces Statele Unite la surse alternative de pământuri rare și să-și mărească propria lor capacitate de producție.”

În 2010, în urma unui diferend creat de arestarea de către Japonia a căpitanului unei ambarcațiuni chineze, China a blocat exporturile de pământuri rare spre Japonia.

Pământurile din afara Chinei

China și-a clasificat industria de pământuri rare drept „strategică” și pare hotărâtă să își păstreze avantajul.

„China a blocat resurse chiar și dincolo de frontierele sale, achiziționând drepturi miniere în Africa și America de Sud și companii fabricante de energie solară în Malaysia”, scria în ianuarie Politico.

China privește și mai spre nord, către Arctica.

Groenlanda adăpostește cele mai mari zăcăminte de pământuri rare neexploatate din lume, iar China investește în extracția lor din regiune, prin intermediul unei companii australiene, Greenland Minerals, în cadrul unui proiect numit Kvanefjeld.

Totuși, pe 16 aprilie, după niște alegeri care au fost practic un referendum cu privire la proiectele chineze de extracție, nu doar a pământurilor rare dar și a uraniumului, în Groenlanda a venit la putere un nou guvern care a promis că va „face tot ce îi este în puteri pentru a opri proiectul Kvanefjeld.”

Noul guvern din Groenlanda ar putea avea un impact nu doar asupra planurilor Chinei de exploatări miniere în zonă, ci și asupra altor țări care speră să se elibereze de dependența pământurilor rare față de China, arată Gatestone.

Alertă la Cinci Ochi

Polar Research and Policy Initiative, din Londra, a recomandat în martie alianței „Five Eyes”, o comunitate a serviciilor de informații din Statele Unite, Canada, Australia, Noua Zeelandă și Marea Britanie, să își fixeze ca obiectiv pământurile rare din Groenlanda.

„Vastele rezerve de minerale critice din Groenlanda și marele număr de companii britanice, canadiene și australiene care operează în Groenlanda reprezintă o nouă frontieră pentru Five Eyes.”

Dependența de pământurile rare chineze a devenit și mai importantă datorită noului plan de infrastructură al președintelui american Joe Biden, care cuprinde infrastructuri de energie proprie pentru a reduce emisiile de carbon.

America se aruncă în brațele dușmanului

Scopul oficial este de a reorienta Statele Unite, de la consumul de combustibili fosili către energia solară, eoliană și alte energii refolosibile, pentru alimentarea gospodăriilor, companiilor și uzinelor americane.

O altă propunere a lui Biden este de a cheltui 174 de miliarde de dolari pentru a stimula piața de vehicule electrice și a le abandona pe cele pe benzină și motorină.

Producerea eolienelor, panourilor solare și mașinilor electrice se bazează însă pe pământurile rare, iar China are un avans măsurabil în decenii în privința producerii de părți componente esențiale ale acestora.

De pildă, peste 60% dintre panourile solare din lume sunt fabricate în China.

De asemenea, 45% din producția mondială de polisilicon, materialul de bază din celulele solare, se realizează în China.

Avans de 20 de ani

Trebuie adăugat și aspectul privind drepturile omului: polisiliconul este produs în Xinjiang, unde China este acuzată că folosește munca forțată a minorității uigure.

Chiar dacă programul lui Biden oferă subsidii producătorilor de mașini americani pentru a construi vehicule și baterii electrice în Statele Unite, China este de departe cel mai mare producător de vehicule electrice din lume.

Potrivit Statista:

„China intenționează să producă circa 13 milioane de vehicule electrice și hibrid în 2023, mai multe decât orice altă țară din lume. Producția estimată a Chinei se anticipează că va depăși producția luată împreună a altor mari piețe, precum Statele Unite, Germania și Japonia.”

Astfel, planul lui Biden ar putea avea efectul contrar: dezvoltarea și mai mare a industriei de energie verde din China.

Chestiunea este critică, din cauza avantajului enorm deținut de China pe piața pământurilor rare.

„Pentru ca aceste minerale să ajungă dintr-o gaură din pământ într-un motor electric, este nevoie de competențe și de o expertiză care abia dacă există în afara Chinei”, a declarat pentru Wall Street Journal Konstantine Karayanopoulos, director general al Neo Performance Materials, una dintre puținele companii occidentale capabile să trateze pământurile rare și să fabrice magneți.

„Mulți producători cu greu vor rivaliza cu China în privința prețului, fără un anumit nivel de sprijin guvernamental.”

Iar Pini Althaus, șef executiv al companiei USA Rare Earths, trage o concluzie dramatică:

„Va fi nevoie de două decenii și de zeci de miliarde de dolari pentru ca Occidentul să ajungă cât de cât să se apropie de China.”