42 de articole despre viața, lupta și moartea lui Radu Gyr, Poetul Închisorilor, înțesate de documente, înregistrări audio/video și mărturii inedite. Totodată vă oferim aici mărturia nepotului său, la mormântul Poetului de la Mănăstirea Petru Vodă
Astăzi, 29 aprilie, se împlinesc 49 de ani de la nașterea la Ceruri a marelui poet creștin, Radu Gyr, pseudonimul lui Radu Demetrescu, supranumit și Poetul Închisorilor. Era într-o Vinere Mare.
Urcușul său duhovnicesc avea să traseze și linia de mărturisire a „misticilor”, între care sunt pomeniți Valeriu Gafencu sau Gheorghe Jimboiu: „Un om de o profundă trăire creștină, un mare și integru caracter, un povățuitor blând,
Pe V. Voiculescu l-am întâlnit prima oară, la începutul lui 1925, în compania lui Ion Pillat, într-o braserie din capitala de altă dată.
Pentru Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, „viața s-a oprit la vârsta de 30 de ani”, atunci când a fost condamnat la peste 20 de ani de temniță în regimul comunist și când a trecut prin reeducarea de la Pitești, dar a reușit, cu ajutorul credinței, să supraviețuiască acestei prigoane și să renască într-o nouă viață, întru Hristos.
În aceste zile, în care care coșuri pline cu mâncare și iepurași colorați tind să anihileze semnificația Sfintelor Sărbători de Paști, pare greu de crezut că au fost ani când Învierea Domnului se sărbătorea în temnițele comuniste fără mâncare, fără familie, fără libertatea de a mărturisi credința.
Astăzi se împlinesc 97 de ani de la nașterea marelui om Radu Ciuceanu (16 aprilie 1928- 12 septembrie 2022), cel ce a pătimit 15 ani (1948-1963) întemnițele comuniste, pentru țară și pentru Dumnezeu, arestat fiind în timp ce era student la medicină și, înacelași timp, în comitetul de conducere al Mișcării Naționale de Rezistență din Oltenia
După eliberarea din închisoare, la 14 februarie 1972, prigoana împotriva Profesorului continuă, fiind bătut și aruncat într-un parc din București. În 4 aprilie 1973, grav bolnav, mărturisitorul credinței a plecat la Domnul, pe care l-a slujit de-a lungul întregii sale vieți.
Site-ul Mihai-Eminescu.Ro publică una dintre cele mai frumoase scrieri semnate de Nicolae Steinhardt despre Eminescu și fenomenul românesc.
În Jurnalul de la Păltiniș nu s-a scris „nici un cuvânt, nici un cuvințel, despre acei (numeroși) care și ei și-au dovedit atașamentul pentru tine, dragostea, aprecierea, respectul, nu mergând cu trenul și autobuzul de la București la Păltiniș, ci cu duba de la București ori Pitești la Gherla, Jilava, Aiud și alte locuri asemănătoare”
Marin Naidim a fost unul dintre prietenii de taina ai lui Valeriu Gafencu, acesta din urma fiind numit deja "Sfantul Închisorilor”. Fiind intemnitat vreme de peste douazeci de ani, Marin Naidim s-a dovedit a fi un adevarat isihast al inchisorilor comuniste.
Scriitorul, poetul, psaltul și mai ales încercatul creștin Ilie Tudor din Podari, Dolj, tatăl maestrului Tudor Gheorghe, a trecut la cele veșnice în Duminica Sfântului Ioan Scărarul, 22 Martie 2015. Dumnezeu l-a chemat la Sine după 92 de ani de viață
Prestigioasa revistă americană The Orthodox Word, editată de Saint Hermann Press, a dedicat o ediție Sfântului Mărturisitor Ilarion Felea în care se evocă personalitatea Părintelui-martir și se prezintă două capitole din "Tâlcuirea Sfintei Liturghii”
S-a născut la 19 februarie 1935, la Zărnești/Brașov, fiu al artiștilor plastici Romulus Ladea și Lucia Piso.
Despre M. Eminescu se spune că a murit nebun. Nu, domnilor, Eminescu nu a murit nebun. Aici e necinste sufletească. Eminescu a murit ucis. I s-a dat cu o cărămidă în cap! De ce? Procesul acestei crime încă nu este pe rol. Dar va fi pus!
Mircea Vulcănescu s-a născut pe 3 martie 1904, la București. A scris în ziarul "Cuvântul", al lui Nae Ionescu, până la suspendarea publicației, în 1933.
Poetul Radu Gyr a fost condamnat la moarte pentru poemul Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane!, numit inițial Manifest. A fost ținut în "CELULA MORȚII”, izolat timp de nouă luni, fără a fi anunțat că pedeapsa i-a fost comutată la 25 de ani de temniță grea.
Se împlinesc 120 de ani de la nașterea Radu Gyr, pseudonimul lui Radu Demetrescu, poetul temnițelor bolșevice, cunoscut și pentru cutremurătoarele versuri din „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”.
În timp ce se citea din viața pustnicului egyptean ajuns ierarh într-una din ultimele cetăți păgîne ale antichității meditareneene, a venit ucenicul de chilie al bătrînului să îl anunțe pe starețul Victorin că Părintele Marcu Dumitru, nevoitorul lui Hristos, se mutase din viața aceasta.
„A studia ceea ce Dumnezeu a creat este o rugăciune. A căuta să modifici sau să distrugi ceea ce El a creat este cel mai mare păcat, avându-și originea în neascultare”
Au fost urmați de tineri care aveau să devină sfinți ai închisorilor comuniste: preotul Vasile Serghie, Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Anghel Papacioc (Părintele Arsenie Papacioc), Virgil Maxim, Marin Naidim, Nicu Mazăre, Aurel Dragodan, Ion Schiau, Constantin Pascu și alții.
Traian Popescu a făcut parte din Mișcarea Națională de Rezistență, fiind arestat la vârsta de 25 de ani. În noaptea de 14-15 mai 1948, în România s-a declanșat teroarea împotriva tineretului anticomunist, fidel idealului național-creștin. Au fost arestați atunci aproximativ 15.000 de studenți și elevi.
Stareț al Mănăstirii Antim în perioada 1944 – 1948, Părintele Vasile Vasilachi a fost gazda ospitalieră a grupului Rugului Aprins, o mișcare spirituală inițiată și condusă de Monahul Agathon Sandu Tudor (viitorul Părinte Daniil Sandu Tudor).
"Cea mai înaltă știință e să știi ca să trăiești, sau e să știi să mori? Dacă soarta te aruncă printre oamenii mișei, mai bine să te ucidă, decât să trăiești ca ei."
„S-a năpustit asupra noastră tot uraganul de ură al bolșevismului, după afurisita capitulare de la Ialta. Ne-au închis, schingiuit, înfometat, asasinat, au luat țăranilor pământul și tradiția, au dărâmat bisericile, cimitirele, locuințele...”
În gerul încremenit al penitenciarelor, scânteile sufletelor celor închiși se aprindeau în miezul lor tainic de lumină, lăcrimând mireasma de colind a Crăciunului:
Nu pot fi servanții de ieri ai internaționalismului proletar iubitorii de azi ai națiunii. Nu pot fi slujitorii de ieri ai imensei minciuni care a fost comunismul luptătorii de azi pentru adevăr. Nu pot fi ateii și cinicii de ieri filantropii și apărătorii de azi ai credinței strămoșești.
Virgil (născut la 4 decembrie 1922, în comuna Ciorani-Prahova) e cel dintâi dintre cei trei băieți ai familiei Maxim Constantin și Alexandrina. Virgil Maxim va urma cursurile Școlii Normale, mai întâi la Ploiești, apoi la Buzău
La finele anului 1967, odată cu un oarece „dezgheț” petrecut în urma publicării volumului Literatura română între cele două războaie mondiale al lui Ovid S. Crohmălniceanu, tema curentului gândirist și a revistei Gândirea a început să fie din nou abordată de mediul nostru scriitoricesc.
Dosarul Rugului Aprins reprezintă cel mai concludent exemplu de persecuție religioasă. Deși Constituția garanta libertatea religioasă, acest privilegiu era socotit „o mască pentru promovarea diverselor obiective politice antidemocratice de către elemente dușmănoase”.
Cu mult înainte de a-l cunoaște pe Grigore Caraza, auzisem despre el ca despre o persoană deosebită: un om de o rezistență surprinzătoare la toate suferințele și ispitirile vieții de închisoare, un fel de legendă vie, mai ales după ce s-a aflat că refuzase să iasă din închisoare la termen.
„Ascultând această incriminare, nu mi-am putut stăpâni un amestec de mândrie și de ciudă, pentru că, orice s-ar zice, pentru un creștin nu este mai mare cinste care să i se poată face decât de a fi pus să plătească pentru semenul său."
Am citit cu mare întristare adresa Cancelariei Sfântului Sinod nr 9388 / 2020 privind lepădarea de personalitatea străluminoasă peste veacuri și veacuri de acum încolo a Sfântului Bisericii Ortodoxe Române Mircea Vulcănescu.
Noaptea de 28 spre 29 octombrie 1952. În infirmeria penitenciarului din Aiud, Mircea Vulcănescu, unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României, murea în frig, cu o „cavernă la plămânul stâng”, după ce încercase să salveze viața unui tânăr, pe care-l protejase cu propriul lui corp.
Mircea Vulcănescu a fost un geniu enciclopedic și în aceeași măsură un profund trăitor creștin. Sfârșitul său mucenicesc și jertfelnic (s-a îmbolnăvit de tuberculoză pentru că și-a pus trupul drept așternut unui tânăr, pe cimentul jilav al celulei) a fost încununarea vieții acestui adevărat mărturisitor al lui Hristos cu cuvântul și cu fapta.
Mircea Vulcanescu, un nume despre care nu s-a vorbit aproape deloc inainte de 1989, este unul dintre sfintii care impodobesc, in anonimatul lor, pamantul de pe Dealul Robilor din marginea Aiudului.
Când pătrunzi în apartamentul de bloc de cartier comunist al doamnei Măriuca Vulcănescu, te întâmpină, radios, tatăl ei, Mircea Vulcănescu. Te învaluie cu o privire fermă și caldă în același timp, care coboară blând asupra ta de pe chipul luminos al unei sculpturi în bronz
Mărturie a Părintelui Nicolae Crăcea, fost deținut politic timp de 10 ani: Ultima tortură pentru Mircea Vulcănescu (+28 octombrie 1952)
Marele filosof, economist și sociolog al generației interbelice Mircea Vulcănescu (3 martie 1904 – 28 octombrie 1952) și-a dat viața sa pentru a salva de la moarte un tânăr, ulterior fiind maltrat cu bestialitate de călăii NKVD, până a trecut la Domnul, la numai 48 de ani. Mormântul său nu a fost descoperit nici azi.
În urmă cu 72 de ani, în data de 28 octombrie 1952, trecea la cele veșnice, la doar 48 de ani, asasinat la Aiud de dușmanii omului, Mircea Vulcănescu, economistul, filosoful, sociologul,
