Locații: Gura Humorului

Cel mai frumos omagiu adus unei Doamnei Învățătoare. Sorin Poclitaru: Mâinile lor, numai oase și piele, Ochii lor blânzi, doar lumină și dor. Învățătorii nu pleacă, nu mor, Doar se transformă în lacrimi de stele...

„Aloo, Sorin?” Da, eu sunt. „Sa stii ca m am gandit si am o dorinta si o rugaminte.” Va rog, va ascult. „Vreau sa scrii o poezie pe care s-o reciti cand am sa mor, dupa ce vorbeste Parintele. Ca m-am gandit zilele astea si tare mult m-a miscat ca ti-ai adus aminte de mine.