”Câți în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am și-mbrăcat”, adică odată în viață și pentru întreaga viață. Ce-i drept, se poate reînnoi prin lacrimile pocăinței ca o reînnoire a legământului făcut.
„Al șaptelea și cel mai desăvârșit este botezul prin sânge și mucenicie pentru dreapta credință, cu care Însuși Hristos S-a botezat pe Cruce în locul nostru.”
Mare bucurie este astăzi în sufletele noastre. Ca și odinioară, întreaga creație se bucura de Botezul Domnului. Iordanul se întoarce la vederea focului dumnezeirii, apele se sfințesc, norii dau glas, munții se pleacă, pădurile se înălță pentru a-L cinsti cum se cuvine pe Cel care se bucură de lauda Soarelui și de slava Lunii.
Poporul nostru mic este pus tocmai ca o muche de despărțire între furtuna ce vine din apus pentru a întâmpina pe cea din răsărit. Oricare ar fi soarta armelor, oricare norocul războiului, oricât de înțeleaptă va fi politica micului popor, rezultatul evenimentelor va fi
Împăratul împăraților, Arhiereul cel Mare și Prorocul mai înainte vestit de către proroci, Cela ce acum vine să Se nască în ieslea din Betleem ca un sărac, să vă îmbogățească din plin cu îndurările Sale cele bogate și cu neurmatele Sale mile
"De acum Mesajul lui Dumnezeu, Cuvântul, S-a făcut Om, pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, înfățișându-ni-L pe Hristos, care cuprinde în sine atât firea dumnezeiască, cât și pe cea omenească."
Sunt versurile de început ale celui mai cunoscut colind îngânat compus de Radu Gyr în închisorile comuniste. Greu de conceput că marea sărbătoare a Nașterii Domnului, atât de plină de bucurie, de lumină, de dragoste, poate rima în vreun context cu surghiunul.
Vremurile pe care le trăim acum sunt periculoase și viclene totodată. Este foarte dificil să avem discernământ într-o mare de plăceri, fără să ne biruiască dorința de a încerca măcar puțin. Aici este o luptă nevăzută și e nevoie să avem inima trează mereu!
Nichifor Crainic a pornit să lumineze lumea românească dintr-o casă țărănească în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie 1889 (anul plecării la Domnul a lui Eminescu), și a ajuns pe culmile istoriei, fiind apoi aruncat de dușmanii lui Hristos și ai neamului românesc în temnițele comuniste
„În lutul greu din care am plecat / Am frământat simțire. / Din ură am clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Și jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câștigat. / Mi-e barba albă, încâlcită, roasă. / Părinte, o să vin curând acasă”
Mai mulți eminescologi afirmă că data de naștere reală a lui Mihai Eminescu este 20 decembrie 1849 . Memorialul Ipotești notează 1849, dec. 20. Dată prezumtivă a nașterii lui Mihai Eminescu, trecută de poetul însuși în registrul – album al Junimii.
Nu pot fi servanții de ieri ai internaționalismului proletar iubitorii de azi ai națiunii. Nu pot fi slujitorii de ieri ai imensei minciuni care a fost comunismul luptătorii de azi pentru adevăr. Nu pot fi ateii și cinicii de ieri filantropii și apărătorii de azi ai credinței strămoșești.
Monica Macovei, fost ministru al Justiției în urma traficului de influență al lui George Soros pe lângă președintele-turnător Traian „Petrov” Băsescu, vinovată de producerea unui accident rutier grav și de inducerea în eroare a Justiției prin minciuna publică de pe Facebook unde afirma că un motociclist i-a lovit mașina și nu invers, a fost
Astfel profesorii de universitate, în loc să-și caute de treabă, fac politică; profesorii de licee și de școale primare asemenea; ingineri, medici, scriitori, muzicanți, actori chiar, toți fac politică, pentru a parveni. Și acesta e răul cu desăvîrșire mai mare.
Coriolan Steer (n. 1879, Tășnad, județul Satu Mare – d. 1924, Tășnad, județul Satu Mare), proeminent luptător român pe tărâm național în Transilvania. Student la Academia de Drept din Oradea, este exmatriculat de autoritățile ungare pentru manifestarea atitudinii sale militante pentru cauza națională românească
Ne-au mai rămas trei stâlpi de susținere a Patriei: Biserica, Armata și Ziua Națională pe care forțele răului vor să îi dărâme din conștiința noastră!
În urmă cu 106 ani, Congresul General al Bucovinei a adoptat, la Cernăuți, moțiunea privind Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei.
„Mișcarea Legiunii are dreptul să se revendice ca singura mistică creștină, revoluție spirituală, ascetică și bărbătească, cum încă n-a cunoscut istoria României…
Dimpotrivă, în contra „narativului”, accederea lui George Simion în turul al II-lea al prezidențialelor și votul majorității mute pentru candidatul suveranist este și va fi cea mai mare lovitură, poate chiar mortală, care poate fi dată sistemului.
„Sora mea, am plâns cand am scris ce voi spune la protest. Eu așa pățesc. Când mă gândesc la Dumnezeu și la Maica Domnului, îmi dau lacrimile.”
„Astăzi, de la Târgoviște, m-am adresat românilor cu un mesaj de unitate și speranță. Am spus răspicat: 35 de ani de corupție și nepăsare trebuie să se încheie! Județul Dâmbovița, cândva un simbol al muncii și al mândriei naționale, a fost transformat de PSD într-o zonă săracă și izolată. Eu nu vin să fac promisiuni deșarte, ci să aduc soluții reale.”
„Am fost în Bihor, la Oradea, un loc încărcat de istorie, în mijlocul unor oameni care nu au nevoie de lecții de patriotism. Aici, pe pământul Crișanei, se simte pulsul unei Românii care luptă să renască”, transmite liderul AUR.
Și dacă vă lauda careva vreodată prea tare și insistent, să stiți că așa cum vă laudă, la fel vă poate și dojeni sau judeca mâine. Voi să nu cătați (să nu luați aminte) nici la lauda lui, nici la vorbele de ocară. Și nici să-l judecați, pentru ca mai rau veți cădea”.
Citiți Cine sunt BLM-iștii din România. Bezna minții: Irina Cajal, fiica fostului președinte al federației evreilor și succesorul lui, Aurel Vainer, sunt acuzați de „antisemitism” pentru omagierea inventatorului Insulinei, Nicolae Paulescu. Ce răspunde Academia Română
S-au scurs 32 de ani de la moartea artiștilor Doina și Ion Aldea-Teodorovici. Artiștii basarabeni și-au pierdut viața în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992
Cahuleanul care a iubit România ca pe Maica Domnului, striga din închisoare, cu fruntea-n slavă: „Nu-s vinovat față de țara mea”. Dar noi, noi cum suntem? Am făcut tot ce puteam să facem pentru ea, pentru țara noastră, pentru copiii ei, duși acum, rând pe rând, la abatoarele holoinjectării? Noi nu tăcem!, scrâșnea Ciurunga. Și noi, noi de ce tăcem?
Au preschimbat celula în chilie. Aceasta a fost minunea vieții lor și cei ce se vor astăzi noii temniceri ai memoriei sfințitelor suferințe ale sfinților din închisori trebuie să știe că războiul lor nu este doar unul împotriva memoriei, ci este război împotriva Celui de pe cruce.
Recitind interviul după mulți ani am fost impresionat de modul în care s-a încheiat: „Tinerii să aplice învățăturile lui Hristos”.
Născut pe 2/14 octombrie 1853 la Șipotele Sucevei, Ciprian Porumbescu a fost fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu. Între 1873 și 1877 a studiat Teologia ortodoxă la Cernăuți, unde a și condus societatea studențească Arboroasa.
Cu un ban care nu mai are valoare, cu lanțuri de magazine străine care jumulesc buzunarele și portofelele românilor, cu o politică dezastruoasă a guvernanților care au făcut din Grânarul Europei o țară care nu mai e capabilă să își facă propria pâine, desigur că aici au adus toate acțiunile unor neisprăviți, spre lipsuri și neajunsuri tot mai mari.
În dimineața zilei de 5 octombrie 1940 sosea în gara din Curtici un tren venind din Ungaria, compus din 7 vagoane de marfă închise, în fiecare vagon fiind îngrămădite laolaltă câte 40 de persoane. Erau intelectuali români din Oradea, în frunte cu episcopul Nicolae Popoviciu.
O întrebare la ceas de sărbatoare pentru Profesorul Ilie Bădescu, membru corespondent al Academiei Române, director al Institutului de Sociologie al Academiei Române, fost membru al Adunării Naționale Bisericești:
La fel de puțin cunoscut este că Sfântul Gherasim Iscu este salvatorul aurului României din perioada interbelică, fiind responsabil de păstrarea lui în secret absolut în pivnițele și peștera de la Tismana, în care s-a nevoit chiar Sfântul Nicodim
„Nici un istoric serios, care se va ocupa cu istoria secolului XX românesc, nu va putea ocoli sau ignora această extraordinară aventură spirituală pornită din străfundurile ethosului românesc”. – Vintilă Horia, Intelectualii și Mișcarea Legionară. Mari conștiințe românești
Avram Iancu a fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, calitate în care a comandat armata românilor transilvăneni împotriva trupelor maghiare ale lui Lajos Kossuth, care au decimat în Transilvania circa 40.000 de români.
„A
vorbi despre limba în care gândești, a gândi – gândire nu se poate face
decât numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română
este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decât
exprimată în limba română.”
În dimineața zilei de 22 August, trupele rusești erau la 20 km de Bolgrad, 10 km de Bârlad și 5 de Bacău. Dezastrul total se apropia cu pași repezi, iar pe front armatele române, în fața retragerii germane se predau sau atacau pe germani.
In Memoriam Prof. Univ. Dr. Acad. Gh. Buzatu, reunim astăzi, 23 august, într-un singur articol, mai multe materiale oferite în exclusivitate portalului Ziariști Online de regretatul istoric, căruia îi resimțim acut lipsa vocii sale blânde dar tunătoare prin substanță, în aceste momente
Drama unei singure zile: 23 august 1944. Monahi, militari, țărani conturează, în pagini tulburătoare, o Românie aflată – pentru a câta oară? – la o nouă răscruce de drumuri…
În urmă cu 83 de ani, la 23 august 1939, Germania nazistă și Rusia bolșevică semnau un pact de neagresiune, care a dus în final la dezmembrarea României și uciderea a milioane de români
