În martie 2020, la începutul pandemiei, Anthony Fauci, consilierul medical principal al președintelui Statelor Unite, a explicat într-un interviu din cadrul emisiunii „60 Minutes” că nu consideră necesară utilizarea măștilor la nivel de comunitate. Câteva luni mai târziu, el a susținut că declarațiile sale nu au vrut să însemne că era de părere că datele care să justifice utilizarea măștilor textile erau insuficiente. Mai degrabă, a spus el, dacă ar fi susținut purtarea măștilor (de orice fel), s-ar fi creat o panică în masă care ar fi dus la o penurie de măști chirurgicale și de măști N95 în rândul lucrătorilor din domeniul sănătății, care aveau mai multă nevoie de măști. Cu toate acestea, e-mailurile obținute printr-o solicitare formulată în baza Legii privind libertatea de informare au dezvăluit că Fauci a dat în privat același sfat - împotriva utilizării măștilor - ceea ce sugerează că aceasta nu era doar poziția sa afișată în fața publicului larg, ci și convingerea lui personală.

Deși unii au afirmat că datele s-au modificat considerabil în primele săptămâni ale lunii martie, analiza literaturii de specialitate nu concordă cu această afirmație. Considerăm că realitatea la momentul interviului lui Fauci din 60 Minutes era în mare parte similară celei din aprilie 2020. Astfel, există două moduri de a privi declarația lui Fauci:

 

 

Dovezi ulterioare sugerează că cea de-a doua interpretare ar putea fi mai exactă. Într-un lung articol din iulie 2020, expertul pe probleme legate de Covid Michael Osterholm a scris în detaliu despre persistența incertitudinii științifice în ceea ce privește măștile - chiar dacă și-a exprimat susținerea față de utilizarea lor pe scară largă, ca o măsură printre multe altele. Dar răzgândirea lui Fauci, care a venit într-un moment de polarizare politică, a contribuit la evoluția măștilor de la o simplă strategie preventivă de limitare (a răspândirii coronavirusului - n.n.) la o insignă de loialitate politică. Președintele Donald Trump a fost reticent în a purta mască și și-a justificat comportamentul făcând referire la comentariile lui Fauci din interviul 60 Minutes. Controversa a continuat în dezbaterile prezidențiale, Trump ironizându-l pe Joe Biden pentru că a purtat „cea mai mare mască” pe care a văzut-o vreodată.

Cu toate acestea, un lucru rămâne incontestabil: Una dintre aceste două declarații nu reflectă cu acuratețe datele așa cum le-a văzut Fauci. Astfel de mesaje contradictorii la nivel înalt într-un interval scurt de timp, fără să existe date noi importante care să justifice schimbarea, au generat confuzie și reacții din partea politicienilor, a altor experți și a publicului larg.

Atunci când experții sau agențiile guvernamentale transmit publicului informații pe care le consideră posibil sau definitiv false, pentru a promova o agendă mai largă, adesea bine intenționată (chiar așa?! - n.n.), ei spun ceea ce se numește o minciună „nobilă”. Cu toate că intențiile celui care spune minciuna pot fi bune (greu de crezut! - n.n.) - de exemplu, un sentiment de urgență că este nevoie de o schimbare de comportament în rândul publicului nespecialist - consecințele pot submina nu numai aceste intenții, ci și încrederea publicului în experți și în știință. În timpul primului an de pandemie, liderii s-au confruntat cu o boală necunoscută în contextul unor alegeri delicate din punct de vedere politic, în era social media, iar premisele pentru minciunile „nobile” au devenit deosebit de fertile. Nu este surprinzător faptul că am asistat la mai multe exemple. Mai mult decât orice, aceste exemple ilustrează potențialul distructiv al unor astfel de minciuni.

Mai târziu în 2020, Fauci a fost autorul unei a doua minciuni „nobile”. În decembrie, el a explicat într-un interviu telefonic cu reporterul Donald McNeil, pe atunci la New York Times, că a mutat estimarea-țintă pentru imunitatea de turmă bazându-se în parte pe studii mai noi. Dar a mai spus:

Atunci când sondajele spuneau că doar jumătate dintre americani vor face un vaccin Covid, eu spuneam că imunitatea de turmă va necesita 70-75%. Apoi, când sondaje mai noi au arătat că 60% sau mai mult ar face vaccinul, m-am gândit: „Pot să măresc puțin acest procent”, așa că am crescut la 80, 85.

În propriile sale cuvinte, a „împins” ținta de imunitate a turmei pentru a încuraja vaccinarea. Chiar dacă comentariile sale au fost făcute pentru a influența acțiunile publice în vederea vaccinării unui număr mai mare de persoane (un efort „nobil” - consideră autorii editorialului - n.n.), dilema centrală rămâne: Ne dorim ca reprezentanții din domeniul sănătății publice să prezinte faptele și incertitudinile în mod transparent? Sau dorim ca aceștia să manipuleze informațiile, prin intermediul unor sugestii, pentru a influența publicul să întreprindă acțiuni specifice? Prima variantă favorizează un dialog deschis și onest cu publicul pentru a facilita elaborarea democratică a politicilor. Cea de-a doua subminează însăși ideea de democrație și implică faptul că cei care stabilesc regulile sau conturează narațiunea mediatică sunt îndreptățiți să priveze publicul de informații pe care le-ar putea privi sau evalua diferit. (iar asta, în același timp în care acuză de „fake news” presa care le contrazice minciunile, n.n.)

Dincolo de dezbaterea cu privire la legitimitatea de a spune minciuni „nobile” în scopul de a obține un comportament benefic din punct de vedere social, există și problema eficienței. Experții în boli infecțioase nu sunt neapărat experți în comportament social. Chiar dacă acceptăm afirmația lui Fauci potrivit căreia a minimizat importanța purtării măștilor pentru că nu a vrut să declanșeze o goană după măști, ne putem întreba de unde știa că minciuna sa „nobilă” va fi mai eficientă decât dacă ar fi fost pur și simplu sincer și le-ar fi explicat oamenilor de ce este importantă asigurarea unui stoc adecvat de măști pentru lucrătorii medicali.

Odată cu apariția vaccinurilor Covid la începutul anului 2021, potențialul ca astfel de mesaje deliberat înșelătoare să se întoarcă împotriva lor a devenit mai evident. Liderii de opinie-cheie, agențiile și Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor au articulat cu toții o versiune a afirmației „odată ce ești vaccinat, nimic nu se schimbă”, lăsând să se înțeleagă că experții nu știau dacă este sigur să slăbească precauțiile și restricțiile, cum ar fi purtarea măștii sau distanțarea fizică, după vaccinare. Dar această poziție a fost imediat pusă sub semnul întrebării de alții, inclusiv de epidemiologi, care au subliniat „eficacitatea ridicată” a vaccinurilor și au sugerat că unele, dar nu toate, măsuri de distanțare fizică ar putea fi diminuate în anumite circumstanțe. În cele din urmă, este posibil ca mesajul „nicio schimbare”, care, poate, a fost menit să descurajeze adunările în masă sau a fost sugerat din teama că persoanele nevaccinate ar minți cu privire la statutul lor vaccinal, să fi fost el însuși dăunător: sondajele au arătat că interesul pentru vaccinare crește dacă oamenilor li se spune că asta înseamnă că pot să renunțe la purtarea măștii.

Împreună, toate acestea sunt alegeri de informare făcute de agențiile și/sau oficialitățile guvernamentale cu privire la vaccinarea tinerilor adulți. Amplificarea unor statistici neactualizate și construirea unui model de susținere a vaccinării bazat pe ipoteze discutabile funcționează pentru a susține injectarea rapidă a două doze de ARNm la toți copiii sănătoși cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani. Acesta ar putea fi scopul urmărit de strategia CDC. Cu toate acestea, denaturarea dovezilor pentru a obține acest rezultat este o formă de minciună „nobilă”. Declararea cu exactitate a riscurilor actuale pentru adolescenți și explorarea altor posibilități de dozare face parte din explorarea științifică imparțială a datelor. [...]

Minciunile „nobile” - micile neadevăruri - produc rezultate imprevizibile. Nietzsche scria odată: „Nu faptul că m-ai mințit, ci faptul că nu te mai cred, m-a zguduit”. Mesajele de sănătate publică se bazează pe încredere, care depășește complexitatea enormă a literaturii științifice, creând o oportunitate de a comunica eficient inițiativele. Totuși, încălcarea acestei încrederi face comunicarea să nu fie fiabilă. Atunci când încrederea este distrusă, mesajele nu mai sunt clare și directe și, în schimb, au ca rezultat faptul că publicul încearcă să inverseze declarația pe baza viziunii sale asupra intenției vorbitorului. Pur și simplu, minciunile „nobile” pot eroda încrederea publicului, ceea ce duce la confuzie, la pierderea credibilității [...].