ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Data de 5 martie 2025 ar merita să intre în istorie. Miercuri s-a produs un roi de evenimente care, în vremuri normale, ar fi ținut fiecare dintre ele prima pagină a ziarelor. Venind însă la grămadă, s-au neutralizat reciproc. Unul dintre ele, însă, este cu adevărat crucial: el constituie cheia pentru toate celelalte.

Așadar, pe 5 martie, în timp ce:

- exploda în presă vestea noului proiect de lege a Pumnului în Gură, zisă și Ciocanul lui Zgonea;

- „șase bunici care stăteau la umbră pe băncuță în Cișmigiu au fost săltați de DIICOT deoarece făceau guvernul din umbră” (Magdalena Radu) – adică reținuți pentru că voiau, chipurile, să dea o lovitură de stat în beneficiul lui Călin Georgescu, deși acesta a câștigat alegerile și este primul, detașat, în toate sondajele;

- generalul Radu Theodoru, erou în al doilea război mondial, care a luptat pentru dezrobirea Ardealului, a fost călcat și el de milițienii lui Predoiu – doar venerabila sa vârstă de 101 ani l-a salvat, pare-se, de a fi vârât la zdup;

- pentru a crea decor cu cireașă pentru tămbălău, România a expulzat doi pulifrici de la Ambasada Rusiei;

- la Londra se făceau ultimele pregătiri pentru a turna gaz peste vâlvătaia din Ucraina, care, spre disperarea hoitarilor războiului, amenință să se stingă. Aceștia au declarat că sunt hotărâți să mențină incendiul „până la moartea lui Trump”;

- camionagiul interimar din fruntea țării, care participă fraudulos la evenimentul de la Londra - dat fiind că nu a fost ales, nici mandatat de nimeni - își aranja în bagaje bricheta anti-vânt Zippo, modestă contribuție dâmbovițeană la ațâțarea focului din vecini;

- Macron rostea un discurs scrâșnit și istericoid, menit să dinamiteze Europa și lumea în numele luptei pentru pace - din care am reținut mai ales: „Putin manipulează alegerile în România;

... în acest timp, zic, ambasadorul Franței mergea în vizită la CCR...

Fără fereală, la lumina zilei, în văzul tuturor. Ba, ca să fie sigur că află toată lumea, tartorul CCR, Marian Enache, a emanat și un comunicat logoreic și blablagiu.

Dar de ce s-ar fi ferit ambasadorul? Era în dreptul lui. Doar venea să-și ia în primire noua moșie, după ce vechiul boier și-a strămutat interesele peste Ocean.

Venea să discute cu vătaful locului, ca să se asigure că preluarea proprietății decurge fără tulburări și că iobagii legați de glie nu se răscoală...

Vizita ambasadorului Franței la CCR este evenimentul nodal al zilei de 5 martie. Și cel care face legătura cu celelalte evenimente, survenite cvasi-simultan.

Deși intens comentat, mi se pare că nimeni nu i-a surprins esența reală. Pentru a pricepe cu adevărat miza vizitei, trebuie să ne întoarcem cu o lună în urmă, la declarația din 9 ianuarie a fostului comisar UE pentru politică externă, Thierry Breton, tot un francez.

Faimoasa: „On l'a fait en Roumanie et il faudra évidemment le faire, si c'est nécessaire, en Allemagne”.

Au existat atunci controverse privind traducerea pronumelui „ON” – ce a spus de fapt: „S-a făcut în România...” ori „Am făcut-o în România...”?

Diferențele dintre cele două sensuri – și consecințele - erau uriașe. Dacă a doua variantă era cea corectă, atunci însemna că Bruxelles-ul recunoștea deschis implicarea sa în alegerile unei țări membre. Și, măcar teoretic, suverane

Vizita de ieri a lămurit controversa: varianta corectă era într-adevăr cea de-a doua.

Dar asta nu este tot.

În Germania pare să nu fi fost nevoie de o implicare directă a UE – AfD a fost izolată, grație faimosului „cordon sanitar” care face tot mai inutile alegerile europene, și este condamnată să putrezească în opoziție până la sfârșitul Reichului.

În România, în schimb, lucrurile nu sunt nici pe departe rezolvate: nici un „cordon sanitar” de natură politică nu pare capabil să îl izoleze și să îl anihileze pe Călin Georgescu. Trebuie folosite, deci, „les grands moyens”.

De aceea, adevăratul mesaj pe care vizita ambasadorului Franței la CCR a vrut să îl transmită a fost o reactualizare a primului avertisment al lui Breton:

„Am făcut-o în România și va trebui evident să o facem, dacă e necesar, din nou...”