„Un «Tratat de pandemie» care depășește sau anulează autoritatea guvernelor naționale sau locale ar conferi puteri supranaționale unui birocrat sau «expert» neales, care ar putea să exercite [aceste puteri] cu totul după bunul său placși după criterii total subiective.

Aceasta este însăși definiția globalismului tehnocratic.” (Kit Knightly)

„Tehnocrația este văzută drept forța care se află în spatele «Tratatului pentru pandemie» propus, care ar conferi Organizației Mondiale a Sănătății puterea totală de a decide cu privire la politicile de sănătate globală. Președinții statelor Burundi și Tanzania au interzis în țările lor directivele OMS, refuzând să accepte narațiunea pandemică: ambii au murit subit în doar câteva luni și au fost înlocuiți cu președinți pro-OMS.

În mod evident, OMS nu-i pasă de sănătatea globală sau de viața sau moartea unui anumit cetățean. A fost transmisă o avertizare către liderii naționali: acceptați măsurile noastre sau vă vom elimina.” - editorul Technocracy News

ÎN noiembrie 2021, ActiveNews publica articolul Bill Gates prezice noi pandemii și atacuri biologice, cu virusul variolei. Fondatorul Microsoft cere înființarea unei forțe de acțiune globală a OMS - Pandemic Task Force - care să înceapă să primească finanțări de zeci de miliarde de dolari. 

Kit Knightly, de la Off Guardian dezvolta tema Tratatului OMS care ar putea impune Dictatura Pandemică Globală într-un articol tradus de noi pentru cititorii ActiveNews:

Primele audieri publice cu privire la „Tratatul pentru pandemie”propus s-au încheiat, iar următoarea rundă urmează să înceapă la jumătatea lunii iunie.

Am încercat să păstrăm această chestiune pe prima pagină, având în vedere că mass media mainstream este atât de dornică să o ignore și să continue să producă propagandă de război partizană.

Atunci când – ca și alții – am creat un link către pagina unde publicul putea trimite observații, a existat un asemenea răspuns încât site-ul OMS s-a prăbușit pentru scurt timp sau au pretins că s-a prăbușit, astfel încât oamenii să nu le mai trimită scrisori. Oricum, este o victorie. Să sperăm că una pe care o vom putea repeta în vară.

Până atunci, sunt semne că acoperirea redusă în presă se concentrează pe ideea că tratatul trebuie să fie „suficient de puternic” și să se asigure că guvernele naționale vor putea fi „trase la răspundere” [în cazul în care nu se conformează].

Un articol din publicația Telegraph din Marea Britanie, din 12 aprilie, titrează:

„Riscul real ca un tratat de pandemie să fie «prea diluat» pentru a putea opri noile focare”

Articolul se referă la un raport al Grupului pentru o Convenție Globală în domeniul Sănătății Publice (GPHC) și îl citează pe unul dintre autorii raportului, Dame Barbara Stocking:

„Cea mai mare temere a noastră […] este să credem prea ușor că tragerea la răspundere nu contează. Dacă avem un tratat care nu impune conformarea, atunci, sincer, nu are rost să avem un tratat.”

Raportul GPHC mai precizează că actualele reglementări internaționale în domeniul sănătății sunt „prea slabe” și solicită crearea unui nou organism internațional „independent” care să „evalueze pregătirea guvernelor” și „să critice sau să laude public țările, în funcție de respectarea de către acestea a unui set de cerințe agreate”.

Un alt articol, publicat de London School of Economics și scris de membri ai Alianței Germane pentru Schimbări Climatice și Sănătate (KLUG), pune accent destul de puternic pe ideea de „responsabilitate” și „conformare”:

„Pentru ca acest tratat să aibă validitate, organizația care îl guvernează trebuie să aibă puterea – fie politică, fie juridică – de a impune conformarea [la cerințele lui].”

De asemenea, se repetă ceea ce se menționa în raportul ONU din mai 2021, în care se solicitau puteri sporite pentru OMS:

„În forma sa actuală, OMS nu deține astfel de competențe […]. Pentru a merge mai departe cu tratatul, OMS trebuie, prin urmare, să primească împuternicire – fie financiară, fie politică – să impună respectarea [prevederilor].”

În acest raport se recomandă implicarea în negocieri a unor „actori nonstatali” [supranaționali] precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, Organizația Mondială a Comerțului și Organizația Internațională a Muncii și se sugerează ca tratatul să ofere stimulente financiare pentru raportarea timpurie a „urgențelor sanitare”:

„În cazul unei situații de urgență sanitară declarată, este necesar ca resursele să fie direcționate către țările afectate de situația de urgență, declanșându-se măsuri de răspuns, cum sunt finanțarea și suportul tehnic. Aceste [măsuri] sunt importante în special pentru țările LMIC [Low and Middle Income Countries, țările cu venituri mici și medii, n. tr.] și ar putea fi aplicate pentru a încuraja și a îmbunătăți schimbul de informații în timp util între state, asigurându-le că nu vor fi supuse unor sancțiuni arbitrare comerciale și de călătorie pentru această raportare, ci, în schimb, că li se vor oferi resursele financiare și tehnice de care au nevoie pentru a răspunde eficient apariției focarului.”

Însă [recomandările] nu se opresc aici. Ei iau, de asemenea, în calcul pedepsirea țărilor care nu se conformează [pentru „nerespectare”]:

„[Tratatul trebuie să prevadă] un regim de stimulare adaptabil, [inclusiv] sancțiuni precum admonestări publice, sancțiuni economice sau anularea beneficiilor.”

Traducând aceste sugestii din partea birocraților, ele sună așa:

- Dacă raportați „focarele” „în timp util”, veți obține „resurse financiare” pentru a le face față.

- Dacă nu raportați focarele de infecție sau nu respectați instrucțiunile OMS, veți pierde ajutoarele internaționale și vă veți confrunta cu embargouri și sancțiuni comerciale.

În plus, aceste reguli propuse vor stimula literalmente raportarea de posibile „focare de boală”. Departe de apreveni „pandemiile viitoare”, vor încuraja activapariția lor.

Pedepsirea guvernelor naționale care refuză să coopereze și răsplătirea celor care colaborează nu este o practică nouă. Am văzut deja acest lucru în pandemia de Covid.

Președinții din două țări africane – Burundi– au interzis OMS în țările lor și au refuzat să accepte narațiunea din pandemie. Ambii președinți au murit subit în câteva luni de la decizia lor, fiind înlocuiți cu noi președinți care au schimbat instant politica predecesorilor lor legată de covid.

La mai puțin de o săptămână de la moartea președintelui Pierre Nkurunziza, FMI a fost de acord să anuleze aproape 25 de milioane de dolari din datoria națională a statului Burundi pentru a o ajuta în combaterea „crizei” cauzate de Covid-19.

La doar cinci luni de la moartea președintelui John Magufuli, noul guvern al Tanzaniei a primit 600 de milioane de dolari de la FMI pentru a „gestiona pandemia de Covid-19”.

Este destul de clar ce s-a întâmplat, nu-i așa?

Globaliștii au susținut aceste mașinații și i-au recompensat cu „ajutor internațional” pe cei care au colaborat. Propunerile privind înființarea tratatului de pandemie ar legitima acest proces, astfel că el ar trece din umbră în canalele oficiale.

Înainte de a discuta despre noile puteri pe care le-ar dobândi, să ne amintim de puterea pe care o deține deja OMS:

- Organizația Mondială a Sănătății este singura instituție din lume împuternicită să declare o „pandemie” sau o stare de urgență sanitară publică de interes internațional (PHEIC).

- Directorul general al OMS – o funcție nealeasă – este singura persoană care are în mâini această putere.

Am văzut deja cum OMS a abuzat de aceste puteri pentru a crea o pandemie falsă din senin... și nu vorbesc acum despre [pandemia de] covid.

Înainte de 2008, OMS putea declara existența unei pandemii de gripă doar dacă exista „un număr enorm de decese și infectări” ȘI dacă exista o variantă nouă și distinctă. În 2008, OMS a relaxat definiția „pandemiei de gripă”, eliminând aceste două condiții.

După cum se subliniază într-o scrisoare din 2010 către British Medical Journal, introducerea acestei schimbări înseamnă că „multe virusuri gripale sezoniere ar putea fi clasificate drept gripă pandemică”.

Dacă OMS nu ar fi făcut aceste modificări, focarul de „gripă porcină” din 2009 nu ar fi putut fi declarat niciodată drept pandemie și probabil că ar fi trecut fără să fie observat.

În schimb, zeci de țări au cheltuit milioane de dolari pe vaccinuri împotriva gripei porcine de care nu aveau nevoie și care nu au funcționat, pentru a lupta împotriva unei „pandemii” care a dus la mai puțin de 20.000 de decese. S-a dovedit ulterior că mulți dintre cei responsabili de faptul că au consiliat OMS să declare gripa porcină drept o urgență de sănătate publică aveau legături financiare cu producătorii de vaccinuri.

În ciuda acestui exemplu istoric de corupție flagrantă, o clauză propusă din Tratatul privind pandemia va face și mai ușoară declararea unei PHEIC. Potrivit raportului din mai 2021 „Covid-19: Să o facem ultima pandemie”:

„Declararea viitoare a unei PHEIC de către directorul general al OMS ar trebui să se bazeze pe principiul precauției acolo unde se cere.” [sublinierea noastră]

Într-adevăr, tratatul propus ar putea permite directorului general al OMS să declare stare de urgență globală pentru a preveni o potențială pandemie, nu ca răspuns la o pandemie. Un fel de măsuri „precrimă” pandemică.

Dacă vom combina acest lucru cu „ajutorul financiar” propus pentru țările în curs de dezvoltare care raportează „potențiale urgențe sanitare”, putem vedea unde vor să ajungă – în esență, mituirea guvernelor lumii a treia pentru a oferi OMS pretextul pentru declararea stării de urgență.

Cunoaștem deja celelalte puncte cheie care ar putea fi incluse într-un tratat de pandemie. Aproape cu siguranță, vor încerca să introducă pașapoarte internaționale de vaccinare și vor ticsi cu bani buzunarele Big Pharma pentru a produce din ce în ce mai rapid „vaccinuri” și cu și mai puține teste de siguranță.

Dar toate acestea pălesc în fața puterilor legale care ar putea fi conferite directorului general al OMS (sau oricărui nou organism „independent” pe care pot decide să-l creeze) pentru a pedepsi, admonesta sau recompensa guvernele naționale.

Un „Tratat de pandemie” care depășește sau anulează autoritatea guvernelor naționale sau locale ar conferi puteri supranaționale unui birocrat sau „expert” neales, care ar putea să exercite [aceste puteri] cu totul după bunul său placși după criterii total subiective.

Aceasta este însăși definiția globalismului tehnocratic.

Traducere de Irina Bazon

Sursa: Off Guardian