A fost nevoie să moară oameni ca să ne trezim din amăgirea „României normale” și să ne dăm seama că suntem pe cont propriu, la fel ca în 2015 sau chiar mai rău decât atunci, pentru că fiecare zi ce trece duce la învechirea sau șubrezirea infrastructurii cârpite și perpetuate de pe vremea regimului Ceaușescu.

A fost nevoie să moară oameni ca să aflăm că suntem cu toții vinovați: nu doar ei, clasa conducătoare, ci și noi, contribuabilii, care muncim și votăm pentru ca ei să se mențină la Putere.

A fost nevoie să moară oameni pentru ca Werner, purtătorul de cuvânt al guvernului, să nu ceară demisia acestuia, ci schimbarea parlamentului cu politicieni din aceeași gașcă ce populează astăzi guvernul cel mai performant, cu măsurile cele mai juste.

A fost nevoie să moară oameni ca să aflăm cine nu se simte vinovat și pe cine trebuie să învinuim, ca să adoptăm în sfârșit dogma infailibilității prezidențiale și pe cea a damnării pe-se-de-ului.

A fost nevoie să moară oameni ca să aflăm că ni se pregătește vaccinarea obligatorie și „reformarea din temelii” a sistemului medical, după chipul și asemănarea reformatorilor.

A fost nevoie să moară oameni ca să vedem și noi că legea carantinării, care prevedea internarea cu forța a sănătoșilor declarați bolnavi asimptomatici este o politică de lagăr: oameni absolut normali sunt luați cu forța din casele lor și duși în asemenea unități medicale, spre „binele” lor, ca să stea încuiați cu cheia și uitați de personalul suspicios până când, din senin, li se declanșează ba o comorbiditate, ba un accident.

A fost nevoie să moară oameni ca să vedem cum funcționează testele făcute în România, care umflă statisticile pe baza cărora guvernul L. Orban prelungește a șasea oară, „cu maximum 30 de zile”, starea de alertă, adăugând la lege toate înăspririle pe care le vor mușchii lui Arafat: medicul salvator de la Piatra Neamț a fost testat pozitiv de Covid la spitalul Floreasca din București, înainte de a fi trimis cu avionul în Belgia, unde medici adevărați cu teste adevărate au constatat că era negativ, singura lui afecțiune fiind arsurile. 

A fost nevoie să moară oameni ca să vedem că testele românești te găsesc pozitiv și la ce n-ai, iar dacă totuși ai, să știi că de Covid nu te vindecă întotdeauna Terapia Intensivă, numită de ziaristul Ion Cristoiu „anticamera cimitirului”.

A fost nevoie să moară oameni ca să cadă vălul propagandei și să vedem cu toții că „poartă mască, fii responsabil” nu salvează pe nimeni și că idolatrizarea spitalelor ca temple ale mântuirii cade la prima probă de foc.

A fost nevoie să moară oameni pentru ca noi să înțelegem că, la fel cum o mască de doi lei nu ne protejează de infecții virale, un spital subfinanțat nu salvează vieți, ci doar ni-i livrează pe cei dragi spre îmbălsămare.

A fost nevoie să moară oameni pentru ca regimul să meargă mai departe spre alegeri, negând propria-i incompetență și găsind un argument în plus pentru demonizarea opoziției. Care opoziție, aia care a votat învestirea Guvernului L. Orban?

A fost nevoie să moară oameni pentru ca să aflăm încă o dată că Sistemul vrea președinția lui, guvernul lui, parlamentul lui, presa lui, justiția lui, spitalele lui, România lui.

A fost nevoie să moară oameni ca să recunoaștem că frica de moarte nu salvează vieți. Nici frica de libertate!

A fost nevoie să moară oameni ca să primim încă o palmă care să ne zdruncine conștiințele adormite.

„Câți mai au de murit ca s-aflăm în sfârșit că oameni prea mulți au murit?”.

Până în 2025, va mai fi nevoie să moară oameni?