ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


SUFLETUL I S-A ÎNĂLȚAT LA CERURI, DAR SĂ NU SPUNĂ NIMENI CĂ VASILE TĂRÂȚEANU A PLECAT DINTRE NOI!

Credeam acum două zile, când, la ușa salonului de reanimare, am mângâiat-o cu un cuvânt de încurajare pe Lenuța, credeam că Dumnezeu va face o minume și-l va mai lăsa printre noi. Dar aflu azi dimineață că s-a întâmplat inevitabilul din viața fiecărei ființe vii care are o naștere. A murit azi dimineață Vasile Tărâțeanu, poetul și luptătorul pe care îl credeam nemuritor. E momentul când nu găsesc cuvinte și le iau pe cele din trecut, căci întotdeauna am trăit clipe minunate alături de Vasile Tărâțeanu, în casa familiei sale, în casa familiei mele, în casa noastră comună – Bucovina, România, împreună cu Lenuța și copii săi, cu cărțile sale...

Sufletul i s-a înălțat azi la ceruri, dar să nu spunem că a încetat să-i bată inima. Inima ar trebui să rămână bă bată în comunitatea noastră, cu aceeași românească dragoste ca în zilele când ne vorbea cu versul și lacrima. Și deoarece astăzi cuvintele sunt tăcere, revin la cele scrise astă toamnă, de ziua nașterii poetului nostru:

E O BUCURIE DE A FI ÎMPREUNĂ CU VASILE TĂRÂȚEANU!

Îl știe întreaga românime. Nu mai e nevoie să precizez cine este acest om drag nouă tuturor, dar și mai drag lui Dumnezeu, pentru că, într-adevăr, trebuie să fii tare iubit de Domnul pentru a trece prin atâtea încercări și a rămâne neînfrânt, vertical, optimist, cu visele înaripate spre viitor, așa cum l-am văzut pe Vasile Tărâțeanu în ziua de 27 septembrie, la cea de-a 76 rotire a destinului său în jurul soarelui. I-a dăruit Dumnezeu dumnealui, familiei sale, dar și nouă, celor care îl iubim și îl prețuim, un pic de bucurie de a fi împreună și a depăna la povești din ce a fost, ce este și ce încă va fi întru perenitatea neamului nostru de români înrădăcinați la Cernăuți, în pământul Țării de Sus a Moldovei lui Ștefan cel Mare. De fapt, seara minunată, împreună cu dorurile și oamenii dragi lui Vasile Tărâțeanu, a început pe la chindii, la Palatul nostru Național, oficializat de două zile și prin inscripția ce-i strălucește sus pe fațadă. E și acesta un dar de ziua sa, ca o motivație de a nu-și astâmpăra neastâmpărul ce-i definește rostul vieții. Ana-Cristina, mezina, energica sa fiică, a ținut să expună doar o parte din rodul creației și distincțiile tatălui ei, care abia au încăput în două vitrine. E mare averea omului de cultură, fondatorului de societăți, ziare românești și festivaluri, animatorului de congrese și sărbători naționale, îmblânzitorului de spirite orgolioase, iertătorului și răbdătorului Vasile Tărâțeanu. Ca să fie tabloul mult-puțin complet ar trebui încă multe să adaug din cele ce i-a menționat prietenul Tudor Andrieș: deținătorul numeroaselor distincții și premii naționale pentru literatură din partea Patriei istorice România, al titlului de cetățean de onoare din satul natal Sinăuții-de-Jos și câteva municipii din România, și, desigur, cea mai valoroasă apreciere – titlul de membru de onoare al Academiei Române. Însă, deoarece e toamnă, anotimpul abundent în melancolii, înaintea tuturor apare Poetul ”gură de flaut”, care nu rostește cuvinte, ”ci înflăcărează stindarde”. Mulți ar avea ce spune cum le-a înflăcărat și încă o să le înflăcăreze cu ”atâta cât am și atâta cât sunt”, dar n-am auzit să mărturisească cineva mai expresiv ca Elena Nandriș, primăriță pe parcursul a circa 15 ani la Mahala: ”Întotdeauna am fost binevenită în casa soților Elena și Vasile Tărâțeanu. Monumentul Aniței Nandriș, imnul și drapelul comunei, placa comemorativă ”Grigore Nandriș,”, numele savantului conferit școlii – toate le datorăm lui Vasile Tărâțeanu. El m-a încurajat să debutez într-un spectacol de gală pe scena Teatrului Muzical Dramatic din Cernăuți, potolindu-mi emoțiile și nerăbdarea în momentele decesive din viața mea și pentru comunitatea satului nostru”. Am sesizat și eu că dacă ar fi venit, cu o floare, cu un ram înfrunzit, măcar o parte dintre cei care au beneficiat de susținerea lui Vasile Tărâțeanu, ne pomeneam în mijloc de codru des, întocmai ca în poezia sa ”În zori de ziuă”: ”Că-atunci în fapt de ziuă/ minunile se-ntâmplă/ pădurile se-nalță/ până mai sus de tâmplă”.

Nici n-a trebuit să ne gândim din timp la un scenariu, improvizările venind de la sine, așa cum se așterne curcubeul pe cerul azuriu după ploile de vară. Deși n-am fost mulți, respectând și rigorile de care încă trebuie să ținem cont, ziua lui Vasile Tărâțeanu a strâns oameni cu har, maeștri ai cântecului și cuvântului frumos rostuit. ... Amintirea colegului de școală (ȘM nr.10 de la Roșa) Ilie Sucevan l-a însuflețit pe sărbătorit să citească dintr-o culegere recentă – un buchet de 101 dintre cele mai frumoase poezii. Le-ar fi citit pe toate, dacă nu-l oprea Cristina, asigurându-l că vreo câteva au fost înregistrate la radio și le vom mai asculta în zilele apropiate.

Așa și-a primit Vasile Tărâțeanu această nouă toamnă, cum numai românul se pricepe, cu încă o frunză galbenă, cu încă o taină deschisă.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews