Statele Unite au săvârșit o greșeală fatală: au împins Rusia în brațele Chinei, cei doi coloși coagulând în jurul lor una dintre cele mai puternice coaliții din istoria omenirii.

Un editorial de Robert Gore de laStraight Line Logic pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Să te dai singur cu capul de perete nu este o strategie înțeleaptă

Rusia și China se află în fruntea unei alianțe care reprezintă prima provocare directă pentru imperiul american, de la nașterea sa, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Strategia lor a fost să urmeze sfatul lui Napoleon – să nu întrerupă guvernul american când comite greșeală după greșeală – și să urmeze contrariul nefericitei politici americane.

Puterea lor crește. Puterea americană e în declin.

Data de 20 august 1949, când sovieticii au detonat prima lor bombă atomică, a marcat începutul sfârșitului imperiului american.

Puterea - neegalată până acum – a guvernului american a durat patru ani și 23 de zile, socotind din momentul lansării bombei de la Hiroshima.

Bomba sovietică a oferit lumii o contranpondere la monopolul nuclear american.

Nu se poate ști dacă Războiul Rece nu a fost altceva decât o uriașă PsyOp (Operațiune Psihologică) jucată de Statele Unite și de Uniunea Sovietică.

În 1960, ele dispuneau de suficiente bombe pentru a nimici toată planeta, în ciuda „decalajului rachetelor” al lui Kennedy.

Acest lucru a creat o lume în care oamenii sănătoși la cap au considerat că războaiele trebuie să fie ne-nucleare.

SUA au devenit „statul securității naționale” sau „statul războinic” care împovărează astăzi națiunea.

În dolari și în cenți, aceasta este a doua mare escrocherie din istorie, depășită doar de „statul providențial”.

Populația americană este veșnic amenințată de o putere megalomană și malefică de undeva, din lume.

Chiar și un conflict îndepărtat de coastele americane amenință Statele Unite din cauza principiului dominoului sau pentru că e mai bine să îi combați acolo decât aici.

Sau din cauză că sunt amenințate interesele americane. Iată justificarea perfectă: „interesele” sunt orice spune lobby-ul de război că sunt.

Statele Unite combat Rusia prin intermediul Ucrainei pentru a împinge NATO până la porțile Rusiei.

Dincolo de retorica fățarnică a salvării democrației și libertății într-un stat polițienesc burdușit cu neo-naziști, războiul este motivat de acapararea resurselor naturale și agricole ale Ucrainei, de ascunderea laboratoarelor americane cu arme biologice, de împiedicarea dezvăluirii legăturilor dintre politicienii americani și corupția ucraineană și de intenția de a răsturna regimul din Rusia.

Într-o bună zi, i se va recunoaște lui Putin iscusința cu care a manevrat războiul Ucraina – Rusia și lovitura de maestru reprezentată de alianța Rusia – China.

Obișnuiți cu câștigul, păgubașii au nevoie de un șoc dureros pentru a se dezmetici. Dacă se dezmeticesc...

Ratații care conduc Statele Unite și vasalii lor se pregătesc de o cădere dureroasă.

Când se vor trezi în șanț, îi vor vedea pe Putin și pe Xi privindu-i cu dispreț.

Este răsplata binemeritată.

Statele Unite cheltuiesc anual de trei ori mai mult decât China și de zece ori mai mult decât Rusia, pentru niște arme inferioare și o armată umflată și corectă politic.

Pierderile de sânge și bani irosiți în aventurile eșuate din Afganistan, Irak, Siria, Libia și acum din Ucraina sunt incalculabile.

Banii aruncați finanțează corupția galopantă și au împins Statele Unite pe marginea unei prăpastii a datoriilor.

Încrederea de sine americană și mândria justificată față de istoria și cultura sa au fost abandonate în schimbul absurdului.

Guvernul Statelor Unite este cea mai detestată instituție din lume.

Dacă Ucraina nu va pune capăt aventurilor eșuate imperiale, o va face Taiwanul, și imperiul american nu va mai exista.

Armata rusă nu folosește strategia șoc și groază. Ci strategia toacă, înaintează... și câștigă. În ciuda propagandei occidentale, ea se află pe calea cea bună pentru a-și atinge obiectivele în Ucraina...

(Reckoning With Insanity II, de Robert Gore, 2 iunie 2022)

Rusia și-a atins în bună măsură obiectivele militare în Ucraina.

Putin a fost criticat pentru acțiunea lentă de tocare a forțelor adversarului, însă Rusia a anexat teritoriile rusofone din estul și sudul Ucrainei și a securizat accesul terestru și aprovizionarea cu apă a Crimeei rusofone, deja anexate.

Rusia și-a minimizat pierderile de vieți omenești și de armament și le-a maximizat pe ale Ucrainei.

Rămâne deschisă întrebarea dacă Rusia va începe o ofensivă împotriva Odessei, tăindu-i complet Ucrainei accesul la Marea Neagră.

Președintele ucranean Zelenski vorbește de recuperarea teritoriilor ocupate. O asemenea fanfaronadă dă apă la moară informațiilor că este cocainoman.

Contraofensiva Ucrainei a fost un eșec lamentabil, împotmolită în strategia defensivă a Rusiei.

Ucraina a fost rareori în măsură să înainteze dincolo de zonele tampon ale Rusiei, cu atât mai puțin să pătrundă prin complexele sale linii defensive.

Estimările variază, însă raportul de pierderi de 7 – 10 : 1 în detrimentul Ucrainei este probabil unul corect.

Oameni și echipamente au fost înghițite de mașina de tocat a Rusiei, lăsând Ucraina groaznic de nepregătită pentru o contraofensivă a Rusiei, dacă rușii ar decide să lanseze una.

Ucraina are o cifră estimată a morților între 300.000 și 350.000, inclusiv elita trupelor sale.

Milioane de ucraineni au fugit din țară, iar Rusia controlează acum cea mai mare parte a terenurilor agricole fertile și a bogățiilor minerale.

Dacă îi taie și accesul la Marea Neagră, Ucraina va fi un stat-cadavru, cu aproape nimic de oferit hoitarilor financiari occidentali.

La începutul războiului, Rusia și Ucraina au avut o tentativă de acord de pace, blocată de Statele Unite și de Marea Britanie.

O singură dată te întâlnești cu șansa de a accepta un acord cu Rusia, după care ofertele devin tot mai dezavantajoase.

Acordul de pace anulat ar fi fost mult mai favorabil pentru Ucraina și pentru NATO decât condițiile pe care Rusia va sfârși prin a le impune.

Imaginea unui Zelenski disperat, lăsat singur la o recepție a NATO, ilustrează maniera frapantă cu care „aliații” dau înapoi.

Ce au făcut ucrainenii pentru a-și atrage mânia Pentagonului atât de brusc și – ca o consecință directă – să cadă în dizgrația NATO? Pe scurt, ucrainenii au demonstrat că armele NATO sunt de rahat. Dovezile acestui fapt se tot adună, încet, de-a lungul timpului. Mai întâi, s-a dovedit că diversele fierătanii fabricate în Statele Unite – Stingers anti-aeriene, Javelin anti-tanc etc. – sunt mai mult decât inutile în lupta modernă. Apoi, s-a dovedit că obuzierul M777 și complexul de rachete HIMARS sunt mai degrabă fragile și nu li se poate asigura mentenanța pe teren.

„Următoarea armă-minune aruncată de Pentagon în poligonul din Ucraina a fost bateria de rachete Patriot. A fost amplasată lângă Kiev și rușii au ridiculizat-o rapid. Au atacat-o cu „motoretele lor zburătoare”, dronele Geranium 2 super-ieftine, făcând ca Patriot să-și deschidă radarul activ și să-și deconspire astfel poziția. Bateria Patriot a tras apoi toată încărcătura de rachete (valorând câte un milion de dolari bucata!). După care a rămas acolo, descoperită și fără apărare, fiind distrusă de o singură rachetă rusească trasă cu precizie.

„Aceasta cu siguranță l-a înfuriat groaznic pe secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, a cărui principală vacă de muls se întâmplă să fie Raytheon, producătorul Patriot.

(The Incredible Shrinking NATO – Dmitri Orlov, 15 iulie 2023)

Nu doar că o țară care cheltuiește o zecime față de SUA are armament superior, dar are și capacități de producție superioare.

În ciuda plângerilor lui Evgheni Prigojin, șeful Wagner, armata rusă pare să aibă tot ce trebuie pentru a decima Ucraina.

În acest timp, în Statele Unite și în Europa, arsenalele se epuizează și acestea sunt nevoite să recurgă la soluții disperate – arme cu fragmentație și muniție cu uraniu sărăcit – care vor face ca unele regiuni din Ucraina să devină toxice zeci de ani de acum încolo.

La fel de umilitoare pentru Occident au fost și sancțiunile economice. Scopul lor a fost de a devasta rubla, a paraliza comerțul exterior și a pune economia rusă pe butuci.

Nu au reușit nimic din toate astea, iar economia rusă este în creștere.

Tăierea gazului natural rusesc ieftin și înlocuirea lui cu gaz natural lichefiat american scump nu a avut un efect salutar pentru economiile europene.

Serviciile de statistică din țările europene occidentale sunt departamente ale Mașinii de Propagandă Centrale. Și totuși recesiunea se profilează sau a sosit deja pentru o mare parte a Europei.

Petrolul și gazul natural rusesc ieftine nu se mai întorc.

Dacă e să-l credem pe Seymour Hersh, Statele Unite sunt cele care au aruncat în aer gazoductul Nord Stream Rusia-Europa.

Încă o dovadă a vechii zicale care spune că e mai bine să fii dușmanul Statelor Unite decât prietenul lor.

Timp de decenii, înțelepții politicii externe americane au avertizat împotriva oricăror acțiuni care pot duce la apropierea dintre China și Rusia.

Această sfat a fost aruncat pe fereastră.

În timp ce diplomația occidentală e măcinată de disensiuni, alianța dintre Rusia și China este mai strânsă ca niciodată.

Ea cuplează resursele naturale ale Rusiei cu mașinăria industrială a Chinei și menține controlul comun asupra a ceea ce este considerat drept centrul lumii (Eurasia), conform articolului fundamental al lui Halford MacKindal, din 1904.

Astfel, a apărut una dintre cele mai formidabile alianțe din istoria omenirii.

Ea încorporează o mare parte a lumii ne-occidentale, ceea ce președintele bielorus Alexandr Lukașenko numește „Globul Global” („Global Globe”).

Acorduri comerciale, finanțări de lucrări de infrastructură și construcții și noi legături de transporturi, comunicații și cibernetice sunt partea vizibilă a unei multipolarități emergente și energice.

Inițial centrată pe Eurasia, această rețea complexă de acorduri politice și comerciale se întinde din Orientul Mijlociu până în America de Sud și Africa.

Chemarea americană la mobilizare universală împotriva invaziei Rusiei în Ucraina a fost primită cu indiferență în exteriorul Occidentului.

Globul Global s-a săturat de ordinea internațională bazată pe regulile Statelor Unite, care se poate rezuma astfel: ori accepți diktatul american, ori...

Guvernul american își respectă sau ignoră propriile reguli după cum îi convine.

Nu doar că rușii și chinezii oferă condiții mai bune, dar retorica lor, foarte atent elaborată, este cea a parteneriatelor, a egalității și multipolarității.

Subjugarea și ipocrizia imperiului american sunt un șmirghel pentru miliarde de răni deschise.

Numai americanii sunt uimiți când văd acest val de resentiment. Și care nu va dispărea curând.

Alianța are și un alt as în mânecă. Ideile conform cărora emisiunile fiduciare sunt bani și că ceva poate fi obținut gratuit au lăsat guvernele occidentale cu munți de datorii și cu obligațiuni nefinanțate care nu vor fi plătite niciodată.

Datoria a atins punctul nevralgic. Ne aflăm într-o roată de hamster: mai multe cheltuieli duc la datorii mai mari care duc la dobânzi mai mari care duc la cheltuieli mai mari.

Banii adevărați înseamnă aur. Orice altceva este credit, iar datoriile fiat și monedele sunt relicve barbare.

Trecerea Globului Global de la fiat la aur va fi o sarcină monumentală, însă semnalele sunt că Rusia și China – bogate în aur – au șanse să o ducă la capăt.

Dacă în cele din urmă vor adopta o monedă sau monede care să poată fi schimbate liber pe aur, zilele dolarului ca monedă de rezervă globală vor fi pe sfârșite.

Aurul bate întotdeauna banii fiat.

Joe Biden, slab și corupt, este liderul teoretic al Americii. Camarila lui este compusă din non-entități care ar avea nevoie de îmbunătățiri substanțiale pentru a atinge nivelurile de mediocri sau amorali.

Restul așa-zisei conduceri occidentale nu este nici ea mai bună.

Această stare de lucruri nu este o fericire pentru Putin și Xi Jinping.

Ei ar trebui să fie îngrijorați în privința reverberațiilor pe care le va avea colapsul economiei occidentale și de posibilitatea ca liderii occidentali, disperați de eșecul militar din Ucraina, să recurgă la arme nucleare.

Altminteri, nimic nu îți produce mai multă satisfacție decât să îți vezi adversarii cum se bat singuri.

Rusia și China câștigă meciul de șah global. Asta nu înseamnă că vor câștiga mereu. Ambele regimuri sunt autoritare, represive, măcinate de crima organizată care poartă în sine semnințele viitoarei distrugeri.

Cu toate acestea, guvernul american se dă singur cu capul de zid încercând să își impună imperialismul în fața celor două.

Dar realitatea, care este zidul suprem, învinge întotdeauna.

Abia după ce tsunamiul de consecințe va lovi, Statele Unite – sau o parte din ele – vor avea o șansă de revenire.

Revenirea se va baza pe redescoperirea adevărurilor durabile. Jocul tronurilor este un joc al nebunilor.

Măreția unei națiuni este dată de libertatea cetățenilor săi de a-și trăi viața și de fi fericiți.

Cea mai bună politică externă este pacea, comerțul și prietenia onestă cu toate țările. Și să nu înrobești pe nimeni.

Nu există nimic gratuit.

Tot ceea ce îți dă guvernul de pomană a fost luat de la altcineva.

Un guvern suficient de puternic pentru a-ți da tot ceea ce îți dorești este un guvern suficient de puternic pentru a-ți lua tot ceea ce ai.

Asemenea focului, guvernul este un slujitor periculos și un stăpân de temut.

Cu cât statul e mai corupt, cu atât legile sunt mai numeroase.

Puterea corupe și puterea absolută corupe în mod absolut.

A este egal cu A.