Continuăm seria dezvăluirilor despre sistemul financiar și de influență practicat de Florin Estefan în calitate de manager al Operei Naționale Române Cluj-Napoca, prezentate în episodul anterior.

Schimburi financiare Florin Estefan - Teatrul Csokonai din Debrecen

În timp ce „parteneriatele” cu Pescasseroli și  Veronesi se stingeau brusc, ne mutăm cu activitatea în Ungaria, unde în perioada 01.04.2016-06.04.2016, managerul Florin Estefan participa remunerat în cadrul unor spectacole la Teatrul Csokonai din Debrecen, de la care va achiziționa ulterior, producția spectacolului „La traviata” de G. Verdi, care urma să aibă premiera la Opera Națională Română Cluj-Napoca în data de 01.10.2016 și producția „Elixirul dragostei” de G. Donizetti, cu premiera pe 10 februarie 2018, prin diverse ONG-uri care ridică mari semne de întrebare.

Afiș spectacol „La traviata”, Csokonai Szinhaz

Sursa: Rapoarte de activitate,

Exprimarea folosită în raportul de activitate de mai sus poate fi tradusă astfel: ”…ne-a oferit decorurile”, ” … pentru a preluadecorurile, „beneficiul unor economii importante pentru buget” înseamnă de fapt ”s-a plătit o sumă certă prin intermediari, ONG-uri de casă” tocmai către teatrele care l-au plătit pe Florin Estefan ca bariton.

Respectă această practică art. 58 din Legea 98/2016?

Asociația prin care s-a achiziționat întreaga scenografie a spectacolului „La traviata” pentru suma de 90.000 lei se numește Exart și este ”arhicunoscută” pentru organizarea unui festival medieval în 2018 și nimic altceva. În spiritul legalității, care caracterizează și Opera Națională Română Cluj-Napoca, în istoricul fiscal al acestei asociații nu figurează niciun bilanț contabil obligatoriu depus pentru a înțelege cât de bine funcționează această persoană juridică.

Sursa: Baza de date a Ministerului Finanțelor

Sediul social al acestei asociații se află la o adresă dintr-un apartament de bloc, unde în prezent este înregistrată o firmă cu datorii de peste 100.000 lei, care are ca obiect de activitate ”Coafură și alte activități de înfrumusețare”.

Sursa: plaformă https://www.listafirme.ro/

Mai mult, numărul de contact înregistrat în actele de înființare a asociației este identic cu al unor firme cu probleme, aflate în insolvență, din apropierea municipiului Baia Mare, cu diverse obiecte de activitate (Lucrări de demolare a construcțiilor, Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale, Comerț cu ridicata specializat al altor alimente, inclusiv pește, crustacee și moluște).

Sursa: Baza de date a Ministerului Finanțelor

Este suspect faptul că o instituție cu un buget de milioane de euro se implică într-o combinație atât comercială, cât și juridică, cu o asociație care nu și-a depus documentația fiscală anuală și a cărei activitate este inexistentă.      

Mai mult decât atât, ONG-ul prin care s-a achiziționat producția operei „Elixirul dragostei” de G. Donizetti este o asociație înregistrată (”Opera2you”) pe numele consilierului în afaceri/management al lui Florin Estefan, Alin Ivan (pe care managerul l-a numit nelegal chiar în Consiliul de Administrație al instituției, așa cum se laudă el însuși).

Sursa: https://www.integratedconsulting.ro/people/alin-ivan/ 

Asocierea cu aceasta a avut loc după ce, inițial, s-a încercat achiziția pe numele unei firme care se ocupă cu producția de mobilă, Elvila SRL, o firmă care este deținută de un membru PNL, Viorel Cataramă, un apropiat al actualului Ministru al Culturii, Raluca Turcan.

Corespondență obținută de la Teatrul Csokonai din Debrecen

Toate aceste practici semnalate generează o serie întreagă de întrebări:

Cum poate Ministerul Culturii gira o practică în care bunurile achiziționate de operă ajung în patrimoniul unor persoane juridice unde instituția publică nu este asociat/fondator, deci unde nu are control și putere de decizie? De ce a refuzat managerul Florin Estefan să furnizeze documentele, ce are de ascuns?

De ce nu se întocmesc contractele de achiziție direct cu Opera Națională Română Cluj-Napoca? Cum este posibil ca aceste tipuri de achiziții cu valori exorbitante să se desfășoare prin firme/asociații paravan, intermediari și alte înțelegeri? Există câștiguri pentru terțe părți aflate pe acest lanț de achiziție?

Este foarte probabil acest lucru și cred că este motivul pentru lipsa de transparență a managementului, până la proba contrară.

         Pe scurt, nu se înțelege din rapoartele de activitate la ce economie de costuri face referire conducerea operei, având în vedere că s-a plătit o sumă de peste 144.000 lei (vezi captura de mai jos), detaliile cheltuielilor fiind, în mod surprinzător nepublice, așa cum s-a întâmplat din 2016 până în prezent, inclusiv în rapoartele de activitate, pentru o producție care nu era nouă (se pot observa în filmările de la Teatrul Csokonai și de la Opera Națională Română Cluj-Napoca aceleași elemente de scenografie. Sumele cheltuite și comunicate personal de instituție prin demersuri speciale nu coincid nicicum și se pare că una figurează în evidențele contabile și alta introduc managerii în rapoartele de activitate trimise ministerului.

Însă legăturile cu acest teatru vor reapărea în anii 2024-2025.

Schimburi financiare Florin Estefan (Opera Națională Română Cluj-Napoca) – Balázs Kocsár (Opera de Stat din Budapesta, Teatrul Csokonai din Debrecen).

Pe 01.12.2018 sfera relațională a lui Florin Estefanse lărgește spre Opera de Stat din Budapesta, unde interpretează remunerat rolul lui Jack Rance în premiera operei „Fanciulla del West” de Giacomo Puccini, dirijată, curios, de un fost director artistic al Teatrului Csokonai din Debrecen (actual dirijor permanent și director muzical la Opera din Budapesta în acea perioadă) - Balázs Kocsár.

 În traducere: ”[…] Între 1993 și 1999 Balázs Kocsár a fost director muzical al Teatrului Csokonai din Debrecen unde a reușit să crească nivelul de performanță al operei, primind confirmarea atât din partea profesioniștilor, cât și a publicului. […] În 2004 a revenit la Debrecenpentru a prelua conducerea […] secțiunii de operă a Teatrului Csokonai. […] A ocupat poziția de director muzical al Operei de Stat din Budapesta în 2016, poziție cu statut permanent din 2017 până în 2023”

Comunicat de presă al Operei din Budapesta 

         Florin Estefan a reîntors favorul, în acest caz doar în 2024, dar este totuși curios faptul că din toată pleiada de dirijori cu care Opera din Budapesta a colaborat, FlorinEstefan l-a invitat la Cluj doar pe acela care a dirijat spectacolul în care a cântat în urmă cu câțiva ani, ”La fanciulla del West”, persoana care ocupa și funcții de conducere artistică în operă.

Parteneriatul financiar însă continuă, astfel că în februarie și martie 2025, managerul Operei Naționale Române Cluj-Napoca va avea programat spectacolul „Macbeth” de Giuseppe Verdi la aceeași Operă din Budapesta.

Afiș spectacol 2024 Opera Naționala Cluj-Napoca

Afișe spectacole 2025 Opera din Budapesta 

Prezentăm din nou un caz care are în centru persoane cu funcții de decizie (conducere) și care își oferă contracte și oportunități profesionale în cadrul instituțiilor pe care le conduc sau asupra cărora au influență, chiar dacă Florin Estefan, în calitate de solist (probabil de aceea se recomandă frecvent și manager), face o impresie artistică ”mediocră”, așa cum s-a întâmplat și la Budapesta sau Debrecen.

Cronică de spectacol, „Faniculla del West” 2018, Opera din Budapesta

În traducere: ”[…] Florin Estefan a încercat din răsputeri să se impună prin timbrul său de bariton, dar nu a reușit decât pentru câteva momente; o profunzime a vocii putea fi într-adevăr descoperită în cântatul lui, dar nu reușea să o susțină pe întreg parcursul frazei muzicale, vocea îi suna anost și uscat în pasajele mai lungi.

Cronică de spectacol, „La traviata” 2016, Teatrul Csokonai

În traducere: ”[…] Interpretarea lui Florin Estefaneste cel mai mare mister al spectacolului: cântărețului îi lipsesc complet abilitățile necesare pentru a portretiza rolul principal de bariton. Intonația lui este neplăcut de falsă, nu are o reală profunzime în registrul grav sau rezonanță în acut, timbrul i se schimbă continuu și necontrolat. În plus, jocul său de scenă nu este interesant, în ciuda faptului că nu este în stare să modeleze poate cel mai dificil personaj al operei într-un personaj coerent, chiar dacă regia spectacolului îi iese în ajutor în multe situații.”

Nu este exclusă nici posibilitatea ca aceste ”aranjamente”să fi fost girate chiar de către Ministerul Culturii, lucru cu atât mai grav, mai ales că ele au fost lăsate să se desfășoare sub tăcere, fără anunțuri pompoase în presa românească sau conferințe de presă laudative la nivelul statului român (așa cum s-a întâmplat cu multe evenimente organizate de misiunile diplomatice sau ICR).

Folosirea funcției, resurselor instituției pentru obținerea unor avantaje patrimoniale și favorizarea unor persoane (schimburi financiare) între Florin Estefan – Jari Hämäläinen

În  20.01.2019, managerul Florin Estefan, la invitat pe Jari Hämäläinen pentru a dirija opera ”Il trovatore” la Opera Națională Română din Cluj-Napoca. Aparent nu pare nimic în neregulă, numai că, în mod surprinzător, există o agenție de impresariat artistic condusă tot de o persoană numită Jari Hämäläinen care îl promovează și este posibil să-i fi obținut managerului Operei Naționale Române din Cluj-Napoca colaborări în calitate de solist vocal, ocazie numai bună să-l răsplătească la rândul său cu o colaborare pe bani publici, folosindu-se de funcția de conducere.

Sunt aceste asocieri o coincidență de nume? Nu cred, însă în ”transparența” oferită de managerul Operei Naționale din Cluj-Napoca, Florin Estefan, asupra cheltuirii banului public împiedică analizarea informațiilor care mi le-au furnizat diverse surse din străinătate.

Folosirea funcției pentru obținerea unor avantaje și favorizarea unor persoane, Florin Estefan (Opera Națională Română Cluj-Napoca) – Mario Menicagli (Fundația Teatrul Goldoni di Livorno)

În prima parte a anului 2021, Opera Națională Română din Cluj-Napoca, prin Florin Estefan, încheia un parteneriat cu Teatrul din Livorno, unde Mario Menicagli era director artistic și administrativ. Urmare a acestui parteneriat, pe 29.09.2021, Mario Menicagli dirija Gala Lucia Stănescu la Opera Națională Română din Cluj-Napoca, iar la schimb, pe 06.01.2022, Mario Menicagli îl răsplătea pe managerul Operei Naționale din Cluj-Napoca cu o invitațieremunerată în cadrul unui concert organizat de Teatrul Goldoni din Livorno, unde acesta era director.

Sursa: Baza publică de date Sistemul Electronic de Achiziții Publice

În baza acestei prietenii, în 2022, Mario Menicagli a beneficiat de foloase nepatrimoniale din partea Operei Naționale Române din Cluj-Napoca (s-a cântat o operă compusă de acesta) și s-a realizat un parteneriat pentru opera „Cavalleria rusticana” prin care s-a achiziționat întreaga producție de la Teatrul Goldoni (în condiții total netransparente deoarece managerul Florin Estefan refuză să pună la dispoziția publică aceste tipuri de contracte).

Așadar, conform celor prezentate, sunt evidente avantajele personale obținute de cele două persoane din aceste schimburi, precum și traficul de influență.

Din păcate, unele dintre sursele și indiciile arhivate la debutul anchetei în anii trecuți, din spațiul online, fie au dispărut, fie ”au fost făcute dispărute” după primul episod, linkurile nemaifiind funcționale și imaginile de negăsit.

În tot acest context, insist că practica de a contracta servicii artistice fără o procedură concurențială (licitație, anunț de participare, etc.) este o veritabilă încălcare a legii achizițiilor publice, ocolirea ei realizându-se prin interpretarea restrictivă a legii. Tocmai de aceea, cred că nu degeaba la festivalurile și instituțiile de calibru din Europa, se practică sistemul de casting, transparent cel puțin la suprafață, în schimb, în România managerii aleg cu degetul soliștii și dirijorii, fără o selecție care are la bază criterii profesionale.

Pot serviciile artistice (fie de interpretare vocală sau de dirijare a unor lucrări artistice) să fie furnizate numai de un anumit operator economic? Dacă ar fi așa, nu am putea să vedem distribuții diferite în cadrul aceluiași spectacol în instituțiile publice, nu-i așa? Deoarece, urmând această ”logică”, serviciul poate fi furnizat numai de către acel anumit operator economic și pentru fiecare ”Traviata” poate exista un singur anumit dirijor, o anumită Violetta, un anumit Alfredo, Germont, etc. Dar chiar și ocolind acest articol, legea se pare că a prevăzut creativitatea managerială și a condiționat exceptarea de selectare a ofertelor de servicii culturale de inexistența unei restrângeri artificiale a parametrilor achiziției în cazul contractelor care prevăd drepturi de proprietate intelectuală după cum spune alin. (3) din art. 104 al Legii 98/2016.Dar, instituțiile publice cu atribuții în acest domeniu verifică aceste lucruri?

Poate că nu întâmplător au existat câteva cazuri de renume în ceea ce privește administrarea sectorului cultural, unele încheiate cu condamnări penale sau anchete penale în derulare, fără să mai luăm în calcul multitudinea de procese civile pierdute de instituțiile de cultură, fie pentru prejudicii financiare, fie pentru încălcări de drepturi, toate purtătoare de costuri pentru bugetul național, prin despăgubiri și dobânzi (a se vedea bugetele ministerului și instituțiilor din subordine).

Astfel de practici nu sfidează doar cadrul legal, dar trădează și principiile de transparență și competență pe care orice instituție publică ar trebui să le respecte, căci o scenă culturală autentică, susținută din bani publici, ar trebui să se deschidă spre diversitate artistică și să fie condusă cu integritate, oferind oportunități egale pentru artiști și parteneri prin proceduri clare și accesibile, însă în lipsa unor măsuri corective și a unei supravegheri adecvate, apar suspiciuni legitime că fondurile publice sunt utilizate mai degrabă pentru interese personale sau de grup, decât pentru a susține arta și cultura, ceea ce ridică serioase semne de întrebare asupra responsabilității și eticii în administrarea acestor resurse, o povară pe care o duc, în cele din urmă, cetățenii.

Fără un control riguros și o reformă reală în modul de alocare și gestionare a resurselor culturale, astfel de abuzuri riscă să devină norme într-un sistem deja vulnerabil. Este momentul ca instituțiile responsabile să intervină, să clarifice procedurile și să aplice măsuri concrete pentru a proteja nu numai integritatea sectorului cultural, ci și încrederea publicului în valorile pe care acesta le promovează căci dacă ignorăm aceste semnale, riscăm să asistăm la o degradare ireversibilă a integrității și prestigiului instituțiilor de cultură din România, periclitând astfel viitorul artistic al unei întregi generații.

Ciprian Demeter

Va urma