Dependența excesivă de aplicațiile de inteligență artificială se poate transforma într-un soi de atașament maladiv și poate duce în cele din urmă la izolare socială, distrugere mintală și chiar suicid. Sunt avertismente ale specialiștilor. În van.

Preferința pentru non-real, aruncarea prin ecranul laptopului în lumi care nu există este deja un fenomen venit la pachet cu inteligența artificială, bine încălzit în prealabil de o altă dependență secătuitoare de creier: TikTok.

Elon Musk, acest Rică Vernturiano prodige al noilor vremuri, se laudă deja cu o ofertă de roboți AI conversaționali, adică conversaționali fără limite: vor fi updatați, să răspundă oricărei nevoi, inclusiv cea sexuală, firește, se poate spune.

De la răspândirea internetului, una din marile tendințe a fost excluderea contactului direct interuman, în favoarea unor mii de „prieteni” pe social-media, care au ascuns o realitate cruntă: o singurătate acută, substituită de „prietenii” de pe Facebook.

Înlocuirea trăirilor umane cu roboți AI este deja un fenomen în rândul tinerilor. Atunci, de ce mai gândim, de ce mai avem cap: să nu ne plouă în gât? - se întreabă sociologii.

De ce nu cedăm creierul inteligenței artificiale? Și, după aceea, ce vom face? Nu „vom face”, avertizează deja minți lucide, „ei vor face”.

Faptul că iluzii ale nimicului, fără fond, ca niște neoane pulsatile în noapte, cum sunt TikTok și „agenții” AI, au prins în mintea tinerilor mai abitir decât cea mai rezistentă mătrăgună, arată cât de goale de conținut au fost promisiunile potrivit cărora internetul va sălta omenirea la următorul nivel.

Departe de a pleda pentru o lume neconectată. Departe de a nu recunoaște revoluția internet. Dar nici o platformă care catalizează dependența, apetența pentru orice țicneală, manipularea, supravegherea nu se cuvine să mai fie.

Acceptarea cu bună știință a înlocuirii oamenilor cu inteligența artificială a fost visul oricăror dictaturi: de a-și spăla, oamenii, singuri, vârtos, creierul, în loc să transpire călăii să-i facă să declare ce „trebuie”.

Galbeni, cum firește sunt acum, Stalin și Lenin s-ar înverzi de invidie când văd ce face Elon Musk, pe care l-ar fi înaintat cu siguranță în funcția de comisar al poporului la Ministerul Noii Gândiri.

Când va fi utilizată IA pentru a înlocui inteligența emoțională? Se pare că nu mai trece mult, deși, încă din fericire, complexitatea și nuanța emoțiilor oamenilor, învățarea continuă necesară pentru a acoperi diversitatea infinită a experiențelor umane, precum și subtilitățile culturale și individuale reprezintă obstacole considerabile pentru chatboți.

Nu că alte obstacole, cum ar fi problemele etice generate de utilizarea pe scară largă a AI cu privire la natura relației dintre oameni și mașini, le-ar genera dureri de cap lui Musk&co.

Incapacitatea roboților cu niveluri înalte de inteligență artificială de a simți emoții, ceea ce înseamnă diferența dintre ei și oameni, va fi un neajuns de ajustat urgent, foarte urgent, pe altarul profitului, spălării pe creier și dependenței de perfuziile AI.

Poate că aceasta este calea spre un viitor în care un device unic va decide, evident tot cu AI în fruntea mesei, cine va binemerita să trăiască și cine va fi „neadaptabil”, „refuznik” și trecut la categoria frunze moarte, eutanasiat social. Sau chiar fizic.

„Așa merg lucrurile”, spunea, emblematic, Kurt Vonnegut, în celebra sa science-fiction „Abatorul 5”, despre ororile celui de-Al doilea Război Mondial, care au anulat omenirea.

Înșfăcarea oamenilor prin ecranul calculatoarelor riscă să devină un Abator 6.