UN APEL

În primăvara anului 1940 serviciul secret sovietic NKVD (ulterior KGB) a selectat elita poloneză, vârfurile ei, ofițeri, aristocrați, preoți - așa cum a procedat mai apoi și în România - și a masacrat-o bestial în pădurea Katyń. Peste 22.000 de creștini au fost uciși cu sânge rece, mitraliați sau împușcați în ceafă și aruncați în gropi comune.

Ordinul de execuție emis de NKVD a fost semnat de Levrenti Beria și Nikita Hrușciov, așa cum se arată în actul crimei și au și recunoscut după 1989 Gorbaciov și Elțin, cel care avea să devină lansatorul în politică al fostului agent KGB Vladimir Putin.

La găsirea sinistrelor gropi comune cu cadavre încă nedescompuse, claie peste grămadă, rușii au susținut că ucrainenii, pardon!, nemții i-ar fi ucis pe bieții polonezi. Mulți ruși cred și astăzi această minciună funebră.

Peste numai an, pe 1 aprilie 1941, chiar înainte de Sfintele Paști, în Bucovina românească ocupată de sovietici, aceleași trupe speciale ale NKVD aveau să execute cu aceeași bestialitate ca la Katyn elita țărănească românească anticomunistă, atrasă printr-o capcana informativă în ghearele Armatei Roșii și tăișul săbiilor calmucilor și cazacilor folosiți pe post de gâzi călări.

Față de polonezi, Rusia și-a cerut scuze, după 1990. Față de România, nici până azi. Despre Masacrul de la Fântâna Albă se minte sfruntat și acum, chiar de la cel mai înalt nivel diplomatic rus încartiruit la București, la fel cum se mințea pe vremurile sovietice despre Katyń.

Din păcate, în ciuda anilor trecuți și a transformării URSS în Federația Rusă, ni se arată că rusul își schimbă părul, dar năravul, ba.

Actualul conflict provocat de invazia armatelor rusești într-un stat independent, dincolo de condamnarea acestei acțiuni agresive, este, pentru Romania și pentru guvernanții români, un exemplu grav și cu consecințe periculoase, la fel cum este pentru toate țările limitrofe ale conflictului ruso-ucrainean.

Avem încă vie memoria nefastă a acelui lider german Adolf Hitler, care - în conivență cu Stalin putem spune - a aprins focul războiului, a distrus valori mondiale ulterior si a costat omenirea milioane de victime. Cea care a suferit cel mai mult până la urmă a fost chiar Germania lui Hitler.

Statisticile și cercetările de ultimă decadă au fost cutremurătoare: din 10 germani care au fost mobilizați și au participat în cadrul conflagrației, s-a mai întors la vatră numai unul.

Rusia, care s-a angajat într-o campanie de invazie a Ucrainei, ar trebui să dea înapoi și să nu prolifereze o stare acută antrenând zeci de milioane de oameni, iarăși, într-un Al Treilea Război Mondial, și sărăcindu-și chiar propria populație.

Doresc ca România și conducerea ei să conștientizeze pericolul existent, respectiv angajarea într-un conflict armat și nevoia ca statului român să-i fie respectate, măcar acum, granițele sale istorice.

Doresc, iarăși, ca tineretul tarii noastre să fie conștient și pregătit pentru a face față oricărui eveniment care ar știrbi un metru din teritoriul României de după Versailles.

Doresc, de asemenea, ca România - care depune atâtea eforturi umanitare pentru peste o jumătate de milion de ucraineni de care are grijă ca o mamă bună -, ca țară vecină și co-interesată și din punct de vedere al strategiei naționale și responsabilităților care revin statului român pentru protejarea celor peste 500.000 de români din Ucraina, să fie prezentă în orice fel de Tratat, negociere sau înțelegere care ar aduce pacea și liniștea țării vecine și ar putea avantaja automat și firească reîntregire națională și teritorială.

Radu Ciuceanu

Membru de Onoare al Academiei Române

și fost Deținut Politic timp de 15 ani în temniță grea

Director al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului

Data: 1.04.2022