S-a transformat singurul președinte american postbelic care nu a început nici un război în timpul mandatului său într-un Șoim Belicos?

O informație halucinantă a fost strecurată într-un articol din Washington Post de marți, 28 mai, dedicat modului în care Donald Trump încearcă să îi convingă pe donatorii americani să îi finanțeze campania.

Paragraful cu pricina sună astfel:

„De exemplu, la un eveniment, el (Trump) a sugerat că ar fi bombardat Moscova sau Beijingul dacă Rusia ar fi invadat Ucraina sau China ar fi invadat Taiwanul, ceea ce i-a surprins pe unii donatori.”

Washington Post nu oferă nici o dovadă în sprijinul acestei informații.

Or, Wa-Po este unul dintre cei mai mari inamici media ai lui Trump. Ziarul lui Jeff Bezos este cel care a lansat pe piață mistificările abjecte la adresa fostului președinte, inclusiv faimoasa „coluziune” cu Rusia.

De aceea, astfel de informații trebuie luate cu multă prudență.

Dezvăluirea Washington Post – dacă este reală – este o bombă de presă.

Ea ar arăta o transformare radicală a lui Donald Trump, singurul președinte american de după Al II-lea Război Mondial care nu a început nici un conflict militar.

Dimpotrivă, el s-a manifestat întotdeauna ca un adept al folosirii de către SUA a forței sale economice combinată cu dialogul.

În asemenea măsură, încât Trump a fost și primul președinte american care a mers în Coreea de Nord pentru a se întâlni cu Kim Jong Un.

Întâlnirea a avut efect. Nu se știe ce i-a zis Trump în grădina de la Phenian, dar pe toată durata mandatului său, Kim s-a abținut de la experimente nucleare și de la provocări cu rachete.

În ciuda pietrei de moară a scandalului „coluziunii cu Rusia”, Trump a avut cu Putin o relație destul de lină, cei doi întâlnindu-se de cinci ori.

Și de data aceasta, acest tip de politică a avut efect, Putin dovedind reținere în majoritatea acțiunilor sale pe durata mandatului Trump. Inclusiv în Ucraina.

O mențiune specială pentru colaborarea tacită a celor doi la stârpirea ISIS din Siria și Irak.

În ce privește China, relația lui Trump cu Xi a fost ceva mai contondentă, liderul american declanșând un veritabil război al taxelor cu superputerea asiatică.

Însă, cei doi s-au ținut departe de arme, în ciuda tensiunilor din Marea Chinei. În orice caz, mult mai departe decât se află acum Biden și Xi.

Ce s-a întâmplat cu Trump în cei patru ani petrecuți în afara Casei Albe, dar tânjind să revină? S-a transformat și el într-un Șoim al Războiului, așa cum pare să arate articolul din ziarul american?

Dacă va câștiga alegerile, va detona Trump un conflict mondial care mocnește cam de când Biden i-a luat locul?

*

Primul aspect care frapează în bomba lansată de Washington Post este că informația nu a fost prinsă în titlu, așa cum ar fi făcut orice ziar normal din lume, care trăiește din vânzări.

Mai mult, ea nu apare nici în subtitlu. Dimpotrivă, a fost ascunsă discret, adânc în interiorul articolului.

Admițând că autorul articolului era un idiot, e greu de crezut că deasupra lui, pe scara ierarhică, nu s-a găsit nici un șef care să repare greșeala și să plaseze bomba în titlu, acolo unde îi era locul.

Sau, dacă informația nu era adevărată (nu este citată nici o sursă!), să o șteargă.

Dar nu: toți supervizorii au lăsat bomba îngropată.

În al doilea rând, nu trebuie uitat că Washington Post are relații extrem de stânse cu serviciile secrete americane. În special agenția de la Langley. În asemenea măsură încât i se spune „Vocea CIA”.

*

Pe de altă parte, cu Donald Trump s-a petrecut indiscutabil o schimbare în ultima vreme.

El pare să se apropie periculos de mult de Sistem.

Primul semn a fost sprijinul uimitor pe care l-a acordat adoptării în Congres a pachetului de înarmare pentru Ucraina.

Trump, care se lăuda că va pune capăt războiului în 24 de ore, aprobă acum finanțarea războiului? Adică prelungirea lui pe termen nedefinit?

De remarcat: răsucirea lui Trump s-a produs aproape simultan cu aceea a președintelui Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, și el – până mai ieri – un aprig dușman al continuării războiului din Ucraina, dar și un apropiat al lui Trump.

Nici Trump, nici Johnson nu au oferit o explicație plauzibilă pentru pirueta lor, astfel încât și-au antagonizat nucleul dur al Partidului Republican, care urăște baletul politic.

Este limpede însă că de pe urma învârtelii lui Trump a profitat în special Complexul Militar Industrial american – dat fiind că marea parte a banilor votați se duce la coloșii producători de armament.

Cert este că, de la această spectaculoasă răsuceală, lui Trump a început să îi bată vântul în toate pânzele.

Pentru prima dată, în luna aprilie, donațiile pentru campania sa electorală le-au depășit pe cele ale lui Biden. Nu e vorba de un accident, ci de un trend. Semnificația e limpede: miliardarii îl lasă din brațe pe Biden și îl adoptă pe Trump.

Mai mult, hărțuirea în justiție împotriva lui Trump dă semne de înmuiere.

În fine, Nikki Haley, marea sa rivală din alegerile preliminare, și-a manifestat sprijinul pentru Trump la scrutinul din noiembrie.

Cu doar câteva luni în urmă, ea ar fi preferat să-și muște limba veninoasă decât să spună așa ceva.

Și, pentru ca șocul să fie total, Trump nu a exclus să o aleagă pe Haley – care în campanie l-a făcut albie de porci - drept candidată la vicepreședinție.

*

În iarnă, când încă mai existau șanse teoretice ca Trump să fie înfrânt în alegerile preliminare Republicane (sau să fie arestat într-unul din numeroasele sale procese, ori să i se interzică să candideze), în jurul lui Haley se țesea un foarte interesant scenariu.

Sistemul (Establishment, Deep State, American Coldea etc.), disperat de senilizarea galopantă a lui Biden și de lipsa de alternativă în tabăra Democrată, dădea semne că se orientează spre Nikki Haley.

Neo-conservatoare sadea, belicoasă, cenzuristă, vaccinistă, aborționistă, climatic-schimbistă, globalistă, progresistă prin punctele esențiale, Haley părea o Hillary deghizată în Republicană.

Deci o Mița perfectă pentru Casa Albă.

Sistemul a băgat sume uriașe în conturile sale de campanie, a mobilizat toate goarnele mediatice (și chiar pe Democrați!) pentru ca Haley să îl oprească pe Trump în alegerile preliminare.

Nu a reușit. Trump a zdrobit-o.

Este posibil ca scenariul Sistemului să nu se fi năruit de tot. Să fi existat un Plan B.

Acesta ar putea fi rezumat astfel:

1. Biden la azil.

2. Trump la Casa Albă, și mai prizonier al Sistemului decât în primul mandat.

3. Trump va avea două misiuni principale interne și două externe.

4. Misiunile interne: a) refacerea pe cât posibil a economiei distruse de Biden și b) calmarea urii anti-stângiste și a dezbinărilor sociale explozive.

5. Misiunile externe: a) smulgerea Rusiei din alianța cu China (în care a aruncat-o imbecilitatea lui Biden) și reatragerea ei în sfera de influență occidentală și b) relansarea războiului economic cu China.

6. Din punctul de vedere al globalizării, mandatul lui Trump este văzut ca o perioadă-tampon (sau pansament), după eșecurile în serie din ultimii ani – Marile teme ale globalizării ar putea fi preluate cu entuziasm de UE, transformând Europa într-un poligon de încercare.

7. Sprijinită de Sistem, lui Nikki Haley i se pregătește terenul pentru a deveni președintă în 2028, pentru două mandate.

*

În tot acest scenariu, informația strecurată discret de Washington Post (dar preluată de toată presa) poate avea o greutate mult mai mare decât pare la prima vedere.

Nici nu importă dacă e sau nu adevărată (până acum, Trump nu a negat).

Ea are alt rol: îl anunță pe Donald Trump II (viitorul președinte al SUA) ca pe un ins mai intransigent decât Trump I (fostul președinte) cu marii rivali ai Americii, dar ca pe o alternativă mai temperată (deci mai acceptabilă) la avântul globalist care a spart toate străchinile posibile din 2020 încoace.

Să nu ne mirăm însă dacă Trump II nu va mai avea ca lozincă America First!