ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Iranul a devenit una dintre țările cele mai dependente de China. De ce? Cu o economie precară, la care se adaugă tensiunile regionale, iranienii au nevoie ca de aer de un mediator puternic, precum China. 

Și asta s-a văzut în martie, când Iranul a încheiat un acord cu Arabia Saudită pentru restabilirea legăturilor diplomatice, după mai bine de șapte de ani de la întreruperea relațiilor. Acordul a fost, bineînțeles, negociat cu ajutorul Chinei.

Ce are de câștigat China?
 
Profesorul de științe politice Nasser Hadin, de la Universitatea din Teheran, afirmă că Beijingul încearcă să își transpună puterea economică în putere politică, fapt care se vede în susținerea Iranului.

"Iranul este foarte important ca sursă de energie, dar și ca furnizor de securitate în regiune. În viitor, Iranul și China vor fi foarte strâns interdependenți”, declara profesorul.

Știm că un eventual Război Mondial ar putea începe datorită Iranului, care  și-a exprimat întotdeauna sprijinul pentru Hamas. Doar că Iranul nu va face nimic pe cont propriu, cel puțin până nu se consultă cu oficialii de la Beijing.

Acum, de ce e în interesul Chinei ca războiul din Israel să continue?

La fel ca în cazul războiului din Ucraina, principalul beneficiar s-a dovedit a fi China, care a înregistrat cea mai mare creștere economică din lume în ultimii 30 de ani. Yuanul a devenit datorită războiului ucrainean a cincea cea mai tranzacționată monedă din lume. O creștere uriașă față de anul 2001, când se situa abia pe locul 35. Tot progresul s-a întâmplat de la începutul războiului din Ucraina.

Fără îndoială, China va deveni principalul beneficiar al noului conflict dintre Israel și Hamas. Cum Statele Unite  își petrec 90% din timp concentrându-se asupra lumii islamice, purtând războaie inutile în Irak și Afganistan, China savurează momentul. 
 
În timp ce imaginea SUA este distrusă datorită masacrelor repetate în Gaza, susținute cu tehnică militară americană, Beijingul se prezintă ca un arbitru natural al acestui conflict.
 
Ambasadorul Australiei în SUA, Kevin Rudd, observă astfel: 
 
„Încă o dată, capacitatea Chinei de a executa această strategie cu un minim de fanfară publică s-a bazat pe formidabila sa influență economică în fiecare capitală regională - și pe capacitatea sa de a minimiza riscul de a fi prinsă în rețeaua complexă de tensiuni intraregionale.”
 
Prin faptul că nu a luat partea nimănui, China a stabilit, a dezvoltat și a menținut prietenii cu toți beligeranții din regiune, echilibrându-și cu grijă relațiile cu Iranul, statele arabe și Israelul (...) Beijingul a ajuns la concluzia că disputele din regiune sunt în mare parte insolubile și că intervențiile SUA au fost, în mare parte, o nebunie", afirmă ambasadorul.
 
Apoi, dacă Biden merge personal la Tel Aviv să-și exprime sprijinul necontenit pentru forțele israeliene, Xi Jinping primește delegații la nivel înalt din 140 de țări din lumea arabă.
 
Mai mult, Xi Jinping promovează numita Inițiativă de securitate globală. Aceasta urmărește să prezinte țara sa ca un arbitru onest în procesele de pace și stabilitate, în cadrul unei ordini internaționale armonioase.
 
Totodată, Xi Jinping a făcut apel la o încetare a focului, afirmând că țara sa este dispusă să contribuie la găsirea unei "soluții cuprinzătoare, juste și durabile" la criză.
 
Chiar și Politico afirmă într-un raport că Beijingul „face probabil un joc pe termen lung: să câștige favoruri în Orientul Mijlociu, precum și în rândul țărilor simpatizante ale cauzei palestiniene din regiuni precum Africa și America Latină (...) Totuși, abordarea chineză a fost, în general, mult mai neutră decât poziția adoptată de Statele Unite și de unele națiuni europene, care s-a concentrat în mare parte pe simpatia și sprijinul pentru Israel. (...) Într-un fel, se potrivește bine cu modul oportunist în care China abordează crizele mondiale pentru a face presiuni în vederea obținerii statutului de superputere”.
 
În final, China se va folosi și de poziția sa excelentă pe care o are tocmai acum, în pragul războiului, aceea de președinte al Consiliului de Securitate al ONU.
 
Pentru că, evident, va cere încetarea focului, Beijingul își va câștiga rolul de pacificator al Războiului.
 
Iar din punct de vedere economic, Războiul din Israel este un factor benefic pentru China, atât timp cat va striga pacea, economia va continua să se îmbunătățească. Yuan-ul, aflat deocamdată într-o stare latentă, va izbucni cât de curând, întrucât majoritatea investitorilor vor dori să-și intensifice stocurile în activele cu yuani.