ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Sf. Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și sfetnicul Ianache
Sărbătoare mare a credinței noastre strămoșești. Aducere aminte nu numai de Maica Domnului ci și de mucenicii noștri Brâncoveni, jertifiți pe altarul credinței neclintite în Iisus Hristos, credință ce ne-a ținut vii în fața tuturor prigonitorilor din toate vremurile.

"Este o poveste veche românească, care zice: odată, un topor fără coadă , s-a apucat să taie o pădure bătrână. Toți copacii erau îngroziți de moarte, dar un stejar bătrân îi întrebă dacă toporul este ajutat de vreunul dintre ei. Copacii răspunseră că nu, și atunci  bătrânul stejar le zise să fie pe pace, căci toporul singur nu le va putea face nimic. Dar mai târziu se găsi un copac, care se făcu coadă de topor și atunci vai de pădure, căzu întâi bătrânul stejar. Așa s-a întâmplat și cu Vodă Brâncoveanu. Câtă vreme turcii nu fură ajutați de niciunul dintre ai noștri, ei nu putură să doboare decât crengi și frunze, dar când fură ajutați de câțiva Români, ei putură doborî la pământ falnicul stejar, care era Vodă Brâncoveanu. (...)

A doua zi, în Joia Mare, a sosit în București și turcul Rechiap, Imbrohorul (reprezentantul personal al sultanului - n.m.) cu oștirea lui, iar boerii pârâși l-au primit bine, i-au dat bani și l-au înduplecat de a pus domn pe unul din neamul lor, chiar în acea zi. Iar în Vinerea Mare a Patimilor, a fost ridicat, cu mare urgie, nefericitul Brâcoveanu împreună cu Doamna sa Maria, cu cei patru feciori, cu toți ginerii, cu nora cea mai mare și cu feciorașul ei, anume Constantin, precum și cu o mare parte din averea lui și l-au trimis la Țarigrad însoțit de Mustafa Aga cu mulțime de turci. Este în Țarigrad o temniță grozavă numită Edicule, adică Șapte Turnuri; acolo, în partea cea mai întunecoasă, au închis pe Brâncoveanu cu toată casa lui și nu aveau voie să aprindă nici lumânări și nici candele. (...)

Trei luni și jumătate l-au chinuit turcii, cu fel și chip de munci, pe Vodă Brâncoveanu; l-au strâns în cătușe de fier, i-au făcut tăieturi la cap și la mâini, l-au ars pe piept cu clește înroșit în foc și când au văzut că nu mai pot scoate nimic de la el, au hotărât să-l omoare, mai ales că pârâșii din țară nu încetau să întețească pe turci la acest lucru.

Era în ziua de Sântămăria Mare, 15 august. În țară credincioșii înălțau rugăciuni în bisericile Brâncoveanului pentru mântuirea ctitorului și binefăcătorului lor, iar la Țarigrad, în temniță, Vodă Brâncoveanu și cu toată casa lui rugau fierbinte , în genunchi, pe Maica Domnului să-i scape din chinuri și urgie. Dar iată că porțile grele ale temniței se deschid și mai mulți slujitori turci le poruncesc să-i urmeze. Istoviți de chinuri și de suferințe și încărcați cu lanțuri, cu capul descoperit, cu picioarele goale și numai în cămăși Vodă Brâncoveanu cu Doamna Maria, feciorii patru la număr, ginerii, nepoțelul Constantin și boerul Ianache Văcărescu, sunt duși pe malul Bosforului, în fața unui chioșc, împăratul turcesc Sultan Ahmed ședea tolănit într-un scaun scump, înconjurat de boerii săi, iar în fața lor sta un călău cu sabia scoasă. Când Brâncoveanu cu ai săi au ajuns acolo, împăratul îi zise: <<Ghiaur Brâcovene, ești pedepsit la moarte cu toți feciorii tăi; dar te iert, dacă spui unde ți-e averea și dacă te lași de legea ta și treci în legea turcească.>>

Când auziră aceste grozave vorbe, Doamna Maria și cu copii cei mici începură să plângă cu amar, dar Vodă Brâncoveanu răspunse cu hotărâre: <<împărate, averea mea câtă a fost tu ai luat-o și alta, cum am mai spus, nu mai am. Iar de legea mea creștinească nu mă las; în ea m-am născut și am trăit, în ea vreau să mor; pământul țării mele l-am umplut cu biserici creștinești și acum la bătrânețe să mă închin în geamiile voastre turcești? Nu împărate! Moșia mi-am apărat, credința mi-am păzit, în credința mea vreau să închid ochii, eu și feciorii mei. Dumnezeu să plătească fiecăruia după faptele lui.>> Apoi Vodă Brâncoveanu vorbi copiilor săi așa: <<Fiilor, fiți cu curaj, am pierdut tot ce aveam pe lumea asta pământească. Nu ne-au mai rămas decât sufletele; să nu le pierdem și pe ele, ci să le ducem curate în fața Mântuitorului nostru Iisus Hristos; să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru.>> Când auzi aceste vorbe, păgânul de împărat porunci să taie întâi băieții, ca să fie chinul tatălui lor și mai mare. (...)

 Așa se sfârși casa lui Brâncoveanu, Domnul Românilor, cel bogat, credincios și drept, în anul 1714, luna lui August în 15 zile, când Biserica noastră prăznuiește Adormirea Maicii Domnului, tocmai în ziua când Brâncoveanu împlinea șaizeci de ani, iar Doamna lui Maria își prăznuia ziua numelui. Ca mucenicii cei vechi s-a sfârșit Brâncoveanu și copii săi, și ei sunt adevărați mucenici ai neamului nostru românesc.”

(Preot Academician Niculae M. Popescu (1881-1963) – "Viața și faptele Domnului Țării Românești Constantin Vodă Brâncoveanu” – ed. IDACO "dar din har”, 2013)

"Între Domnii Țării Românești, mai presus de ceilalți, lui Constantin Brâncoveanu i se cuvine o pomenire cu laudă mereu sporită, nu numai pentru îmbelșugata lui dărnicie, revărsată aupra celor ce osteneau să lumineze poporul prin cartea bisericească îndrumându-l pe căile virtuților creștine, dar mai ales prin pilduitoarea statornicie de care a dat dovadă în cele mai cumplite clipe ale vieții sale, pecetluind cu suprema jertfă, cu însuș scump sângele său, cu al ginerelui și cu al fiilor săi, credința neclintită în Evanghelia Mântuitorului nostru Iisus Hristos. (...)

Către boerii puțini cari îl înconjurau cu inima frântă și cu amintirea faptelor bune ale Domnului în gând, zicea: Fiți sănătoși, toți boerii Țării, slujitorii și toți oamenii; fii sănătoasă Țară, că mai mult eu pe voi nu vă voiu mai vedea, că iată am căzut în mânile urâților de Dumnezeu Agareni! Iertați toți, iertați, ca Dumnezeu să vă ierte! și de mine încă să fiți iertați! Aduceți-vă aminte în rugăciunile voastre, că sângele și neamul vostru și stăpânul vostru eu am fost...”

("Mucenicia BRÂNCOVENILOR”, pr. prof. acad. Ioan LUPAȘ, ed. PRAXIS a Arhiepiscopiei Râmnicului, 2015)