Liderii europeni vor fi prezenți luni, la Kiev, pentru a marca, alături de Zelensky, trei ani de la începerea războiului. Prilej bun de a-și reafirma sprijinul total în favoarea unei ”păci juste”. O pace care, în opinia globaliștilor, s-ar traduce prin retragerea trupelor lui Putin din teritoriile ocupate.

Simultan cu concesiile lui Trump în raport cu Moscova, oamenii lui Soros încearcă să dinamiteze eforturile de încetare a focului prin dublarea sau chiar triplarea ajutorului destinat Ucrainei. În paralel, din ce în ce mai multe voci progresiste militează pentru o autonomie a Europei față de SUA în materie de securitate, prin creșterea capacităților de apărare. Inclusiv a arsenalului atomic deținut de Marea Britanie și Franța.

Încă nu știm dacă asistăm la o scenetă tragi-comică, gen ”polițistul bun versus polițistul rău” sau Europa chiar intenționează să prelungească în mod criminal ostilitățile din Ucraina. Și asta în ciuda opoziției unei bune părți a populației de pe continent.

În prima variantă, europenii ar putea încerca să oblojească rănile ucrainenilor care se simt trădați de atitudinea noii administrații de la Casa Albă. Spre deosebire de Trump, lideri ca Macron, Scholz și Starmer se prefac că înțeleg aspirațiile poporului ucrainean și se străduie să dea o mână de ajutor. Cu riscul major de a-și pune-n cap proprii cetățeni, de a rupe bunele relații cu Washingtonul și de a accentua gravele probleme economice din UE. Nu în ultimul rând, cu riscul de a genera reacții dure din partea Rusiei.

Săptămâna viitoare, Macron și Starmer vor avea discuții cu Trump la Casa Albă (Scholz lipsește motivat; mâine vom afla dacă Germania rămâne sub umbrela lui Soros sau migrează spre Musk). Din nefericire pentru liderii europeni, la negocierile cu Trump se vor duce cu mâna goală. Principalele atuuri și pârghii de coerciție se află pe biroul noului președinte ale SUA: 1) Europa depinde momentan de gazele naturale livrate de Trump; 2) Industria europeană de apărare produce doar 30% din capacitatea SUA în domenii critice (artilerie, muniții). Majorarea producției ar necesita investiții masive și timp; 3) Statele Unite au capacitatea de a decupla Ucraina de la rețeaua de internet Starlink; 4) Statele UE sunt foarte divizate cu privire la sporirea ajutorului pentru Ucraina.

Revista Politico anunță că Europa pregătește un mega-pachet de ajutor militar și financiar, estimat la 20 de miliarde de euro – în plus față de banii livrați lună de lună, prin acorduri deja parafate. Și fără a lua în calcul opoziția unor țări ca Ungaria și Slovacia. Vor fi contribuții individuale ale statelor membre, după cum a dat asigurări șefa diplomației europene, războinică rusofobă Kaja Kallas. Cu un astfel de ”pachet” substanțial și cu promisiunea unui sprijin continuu, de lungă durată, independent de poziția Casei Albe, liderii europeni se vor prezenta poimâine la Kiev, înainte de preconizata întâlnire dintre Trump, Macron și Starmer.

Deloc întâmplător, mass-media globalistă tocmai a lansat în spațiul public rezultatele unui sondaj de opinie, potrivit căruia Zelensky s-ar menține la incredibila cotă de popularitate de 63 la sută (și nu 4 la sută, cum a pretins Trump).

Așadar, Zelensky ar fi susținut de popor să continue lupta, în ciuda opoziției ruso-americane. Și cu sprijinul masiv, înzecit, al globaliștilor din Europa. Acesta este mesajul cu care Macron și Starmer vor merge la Casa Albă, în speranța că Trump va schimba foaia în raport cu Putin.

Germania, Marea Britanie și Franța au poziții nuanțate față de negocierile lui Trump: toate susțin o pace care să respecte suveranitatea Ucrainei, dar diferă în ce privește gradul de risc pe care sunt dispuse să și-l asume. Majorarea substanțială a ajutorului militar și financiar ar oferi Europei o oportunitate de a-și afirma influența și de a proteja interesele globaliștilor, dar la costul unor tensiuni majore cu SUA, al unei recesiuni economice profunde și al unei expuneri extrem de periculoase față de Rusia.

Parteneriat Opoziția