Avem un președinte foarte războinic, belicos, pe placul românilor care la întrebarea ”Ce anume vă deranjează?” răspund în cor ”Văd ruși peste tot, domnule doctor”. 

Nicușor are un stil mult mai tranșant decât Iohannis. Se apropie de maestrul Bodgan Aurescu, fost ministru de Externe, când vine vorba de ”amenințările hibride”. Sau de stilul fără perdea al vicepreședintei CE, Kaja Kallas. Este fix ceea ce-și doreau globaliștii care au tot interesul să prelungească războiul: un doberman pitic, uneori cam dezorientat, însă capabil să latre non-stop la Putin. Până răgușește. 

Faptul că președintele României s-a dus la summit-ul B9 de la Vilnius cu un avion Spartan al MApN arată disponibilitatea acestuia de a-și trage rapid, peste costum, uniforma militară, șapca și bocancii. Ori de câte ori va fi nevoie. Și va fi nevoie, întrucât conflictul din Ucraina dă semne clare că se va prelungi. 

Presat în prima linie a frontului să cedeze teren zi de zi, Zelensky a ales să puncteze măcar la nivel de imagine. Loviturile asupra infrastructurii de transport civil din Rusia și distrugerea unor avioane au fost pe larg relatate în mass-media, cu aceleași strigăte de victorie ale propagandiștilor de serviciu care anunțau moartea lui Putin încă din 2022. 

Incursiunile din Kursk s-au terminat prost pentru strategii de la Kiev ghidonați de generalii anglo-americani, așa că singura carte de schimb a lui Zelensky a picat cu brio. Ucrainenii au rămas să pună pe masa negocierilor doar scenariul unor atacuri-surpriză în zone strategice din Rusia. Cele 17 pachete de sancțiuni anunțate de belicoșii de la Bruxellles nu au făcut decât să slăbească puternic economia Germaniei și implicit a întregii Uniuni Europene.

În timp ce principala preocupare a unor lideri de calibrul lui Nicușor Dan rămâne îndeplinirea sarcinilor de serviciu venite pe linia NATO (”Să-i snopim pe ruși!”), milioane de români au cu totul alte griji. S-au săturat până peste cap de implicarea țării într-un conflict a cărui miză depășește cu mult interesele naționale. Sunt interese ale unor potlogari supărați că imperiul lor suprastatal s-a lovit de rezistența regimului de la Kremlin.  

În mod nefericit, Nicușor a primit un mandat din partea majorității alegătorilor de a pune în continuare umărul alături de Zelensky, în schimbul unor avantaje de natură strict materială. Vom primi banii din PNRR după bifarea reformelor solicitate – plus cunoscutele credite cu dobânzi maximale – cu condiția strictă de a rămâne al doilea nod de aprovizionare a frontului ucrainean (după Polonia). Și hub strategic de monitorizare și descurajare la Marea Neagră. Atingerea procentului de 5 la sută din PIB pentru apărare reprezintă un bonus anunțat de noul președinte. În speranța că relația sa cu Trump se va îmbunătăți. 

Fără aportul României, regimul de la Kiev ar fi avut o sarcină aproape imposibilă. De aici și prigoana stalinistă asupra lui Călin Georgescu. Mulțumirile călduroase ale lui Zelensky, adresate lui Nicușor Dan la summit-ul de la Vilnius, vorbesc de la sine. 

Cu Georgescu la Cotroceni, interzicerea livrării ajutoarelor NATO prin România și blocarea utilizării bazelor de la Marea Neagră ar fi schimbat dramatic dinamica războiului. Ucraina ar fi fost pusă într-o poziție extrem de vulnerabilă, dependentă exclusiv de Polonia (aflată tehnic în incapacitatea a prelua, de una singură, fluxul masiv de armament). Rusia ar fi câștigat un avantaj strategic semnificativ, atât pe uscat, cât și la Marea Neagră, putând accelera ofensiva și consolida controlul asupra teritoriilor ocupate. 

Mass-media a evitat să le explice românilor adevărul și a preferat să-l diabolizeze pe Georgescu. În Polonia, însă, lucrurile au stat complet diferit, întrucât ambii candidați de la prezidențiale sunt rusofobi (după cum bine a subliniat Nicușor Dan).

Atitudinea Casei Albe față de Kremlin rămâne esențială. Vom vedea dacă Trump va reuși să aducă pacea sau va fi tras pe sfoară, iarăși, de jocul perfid al agenților Deep State-ului globalist.

Parteneriat Opozitia.net