Cu toate că au în vârful pixului contracte de sute de miliarde de euro, liderii de la vârful Uniunii Europene sunt mai curați și mai parfumați decât o lenjerie de pat proaspăt spălată.

Cel puțin asta reiese din activitatea Laurei Codruța Kovesi în fruntea Parchetului European, în ultimii aproape cinci ani. Un eșec de proporții a eroinei anticorupție din România, al cărei nume fusese vehiculat inclusiv pentru Palatul Cotroceni.

Kovesi a ajuns în 2019 la cârma Parchetului European (EPPO) cu un CV impresionant: peste 4.000 de condamnări definitive în perioada 2013-2018 ca șefă a DNA, cu politicieni grei în portofoliu, precum Adrian Năstase, Liviu Dragnea, Radu Mazăre, Dan Voiculescu sau Cătălin Voicu. Având un procent de condamnări de peste 90% (generalul Coldea știe de ce!) și o reputație de vânătoare de mafioți aflați la butoanele puterii, Kovesi părea candidata ideală pentru a curăța marea corupție din inima Uniunii Europene.

După aproape cinci ani de mandat, activitatea sa la EPPO seamănă mai degrabă cu o operă de teatru absurd: în loc să dea iama în peștii mari de la Bruxelles și Strasbourg, Kovesi pare ocupată să vâneze contrabandiști de mașini din Bulgaria sau fraudele minore cu fonduri agricole. În paralel, scandaluri de zeci de miliarde de euro, precum afacerile cu vaccinuri, cu armament sau gaze naturale lichefiate, zac neatinse. Cruciatul anticorupție ajuns la sediul luxos al EPPO din Luxemburg (de unde încasează o leafă de șef de multinațională) s-a dovedit a fi doar o simplă marionetă plasată strategic pentru a proteja elita coruptă a UE.

În România, Kovesi era temută nu pentru cine știe ce calități deosebite de anchetator, ci grație parteneriatului strategic cu SRI, aka Florian Coldea. Foști prim-miniștri, miniștri, parlamentari și primari au căzut ca popicele sub anchetele DNA, după ce oamenii lui Coldea i-au filat și i-au interceptat până și în toaletele din propria locuință. Dosare precum ”Trofeul Calității” (Năstase, prejudiciu de 1,5 milioane de euro) sau retrocedările ilegale din Constanța (Mazăre, 114 milioane de euro) au zguduit clasa politică, cu accent pe corupții din PSD. Arestările preventive și condamnările rapide au făcut din Kovesi o figură legendară, dar și controversată. Oameni chiar din sistem au acuzat-o de abuzuri și de politizarea justiției.

Când a preluat EPPO, așteptările erau uriașe. Cu un buget UE de sute de miliarde de euro și sume amețitoare din NextGenerationEU (750 miliarde de euro), EPPO avea misiunea de a proteja interesele financiare ale Uniunii, în dosare ce vizau fraude, acte de corupție și spălare de bani. Ce a livrat Kovesi? O dezamăgire monumentală. Fără suportul ”tehnic” al generalului Coldea, eroina Kovesi se dovedește a fi doar un funcționar mărunt. Un funcționar folosit probabil de SIE, când și când, pentru interese minore ale puterii de la București.

În loc să vedem comisari europeni sau europarlamentari în cătușe, EPPO sub Kovesi se laudă cu operațiuni precum ”Admiral”, o anchetă legată de fraude cu TVA în 14 țări, cu prejudicii de 2 miliarde de euro. Sau cu dosare mărunte din România, precum frauda cu fonduri IT de 9,5 milioane de euro și apropiați de-ai lui Sebi Ghiță în prim-plan. Sunt investigații extrem de palide în comparație cu scandalurile de la vârful UE. Spre exemplu, Pfizergate, ancheta privind negocierile netransparente ale Ursulei von der Leyen cu Albert Bourla pentru vaccinuri de zeci de miliarde de euro, trenează de ani buni. Acuzațiile de ”interferență în funcții publice” și ”conflict de interese” nu au dus la nicio punere sub acuzare, deși plângerile a zeci de cetățeni români (și ulterior a lobbyistului Frédéric Baldan) au stârnit ecouri în presă.

Kovesi, care altădată și în alte circumstanțe ar fi săpat fără milă, joacă acum în interesul șefei Comisiei Europene, lăsând dosarul să se acopere de praf. Mesajele SMS dintre von der Leyen și CEO-ul Pfizer, pe care EPPO ar fi putut să le obțină, rămân în continuare doar în posesia lui Bourla, ca eventuală armă de șantaj în relația cu Uniunea Europeană.

Mai mult, alte scandaluri majore – precum Qatargate (care nu este în competența EPPO, dar ridică întrebări despre integritatea europarlamentarilor) sau afacerile cu armament pentru Ucraina și importuri GNL din Statele Unite, unde sumele implicate sunt amețitoare – par să ocolească radarul procurorului șef Kovesi.

În 2022, EPPO a raportat investigații în Belgia cu prejudicii de 838 milioane de euro, dar niciun comisar sau demnitar de top nu a fost atins. În schimb, EPPO se laudă cu confiscări de 359 milioane de euro în active, de șapte ori bugetul său anual de 37,7 milioane de euro. Impresionant, dar irelevant când corupția sistemică de la Bruxelles rămâne neatinsă.

Kovesi, care în România a trimis un prim-ministru din fotoliul de acasă direct în arest, pare acum mulțumită să joace rolul unui birocrat cuminte, ce vânează infractori mărunți în loc să zguduie establishment-ul european.

De subliniat că însăși șefa EPPO a fost acuzată de tergiversarea anchetei Pfizer-Ursula de către Frédéric Baldan, care a depus o plângere împotriva lui Kovesi pentru ”favorizarea suspectei” von der Leyen.

Acuzațiile ridică o întrebare firească: a fost Kovesi propulsată la EPPO pentru a lupta cu marea corupție printre cei aproximativ 1.870 de parlamentari și funcționari de rang înalt? Sau pentru a o ține sub control, protejând figurile-cheie ale UE? Lipsa de progrese în dosare majore sugerează că mandatul său este mai degrabă un spectacol de prost gust, menit să arate publicului că ”se lucrează”. Bineînțeles, ne referim la publicul cu un minim spirit de observație, întrucât simpatizanții lui Nicușor Dan nu vor admite nici cu cuțitul la gât că la Bruxelles sau la Strasbourg există acte de corupție. Și încă unele foarte grave, mult peste ce se întâmplă într-o amărâtă colonie din estul Europei.

În România, Kovesi era un adevărat buldozer. La Bruxelles, ea pare o freză de zăpadă care curăță trotuarele, dar lasă autostrăzile corupției intacte.

Mandatul lui Kovesi la EPPO este un eșec răsunător în comparație cu performanțele sale din România. În loc să fie ”vânătoarea de corupți” care a speriat elita politică românească, ea se mulțumește cu cazuri periferice, în timp ce scandalurile de miliarde euro din preajma Comisiei Europene rămân neatinse.

Dacă scopul eroinei noastre era să protejeze corupții de la Bruxelles și Strasbourg, atunci misiunea a fost îndeplinită cu brio. Dar dacă, prin absurd, scopul era să apere bugetul UE și să facă dreptate, atunci Kovesi a pierdut pariul cu propria reputație.