O panică instituțională nemaivăzută s-a iscat imediat ce sentința judecătorului Alexandru Vasile a fost dată publicității. Generali, politicieni și cozi de topor din mass-media s-au activat ca la un semn, cu scopul de a distruge ”din fașă” încercarea unor români de a restaura democrația în urma loviturii de stat din 6 decembrie.

Un întreg mecanism a început să funcționeze la turație maximă: jurnalistul Tapalagă a găsit-o instant pe judecătoarea pensionată care a pus umărul la tentativa de puci; magistrații de la CSM s-au autosesizat și au trimis Inspecția Judiciară de urgență la Ploiești, pentru a-l constrânge pe Alexandru Vasile să semneze motivarea sentinței cu pistolul la tâmplă; politicieni de calibru, ca Alina Gorghiu, dar și menestreli ai puterii globaliste, ca CT Popescu, au solicitat excluderea din magistratură a judecătorului Vasile; foști șefi ai CCR și buni colaboratori ai Sistemului, de teapa lui Zegrean sau Toader, au înfierat decizia Curții de Apel; însuși Ministrul Justiției, pesedistul Radu Marinescu, s-a trezit să invalideze verbal soluția provizorie a Justiției, intrând cu bocancii plini de glod într-o zonă teoretic independentă de mediul politic; BEC a decis, de la sine putere, că ”nu intră în calcul” suspendarea alegerilor din 4 mai drept consecință a sentinței de la Ploiești; șeful CCR, Marian Enache, a depus imediat contestație la Curtea Supremă. Și așa mai departe.

Stupoarea, agitația și spaima se puteau citi lesne pe fețele puciștilor. Problema trebuia rezolvată cu viteza luminii, indiferent de respectarea sau nu a procedurilor ce însoțesc un astfel de proces de revizuire a unei sentințe.

Călcând în picioare legea, autorii loviturii de stat au reușit o performanță demnă de Justiția lui Kim Jong-un. În mai puțin de 24 de ore, sentința judecătorului Vasile a fost desființată și aruncată la coș. Motivația Curții Supreme nu a vizat fondul problemei (anume încălcarea gravă a legislației de către CCR), ci a mizat pe faptul că Justiția nu are pârghiile legale de a interveni peste deciziile Curții Constituționale. De altfel, toate abuzurile celor nouă așa-ziși judecători de la CCR au fost impecabil subliniate în motivarea de 20 de pagini a lui Alexandru Vasile.

Sistemul mafiot al guvernării Ciolacu-Bolojan a prins în aer grenada juridică lansată de magistratul ploieștean și a dezamorsat-o în timp record. Încălcând, iarăși, prevederile legale.

Ironia este că această grabă demențială contrastează dureros cu ritmul obișnuit al justiției. Dosare care trenează decenii întregi, corupți care scapă din lipsă de celeritate, drepturi încălcate din lipsă de timp – toate par a fi probleme minore când sistemul decide că ceva e cu adevărat urgent. Ca de pildă să aperi lovitura de stat a CCR din 6 decembrie.

Orice fisură în armura sistemului devine un pericol. Un judecător care îndrăznește să gândească în afara cutiei și o decizie care sfidează sacrosancta autoritate a CCR au fost ingredientele unui haos ce nu putea fi tolerat. Așa că securiștii din Justiție și din instituțiile de forță au apăsat pedala de accelerație, dând un exemplu clar: nu vă jucați cu noi, că vă rezolvăm înainte să apucați să clipiți.

Într-o țară în care justiția se mișcă adesea cu viteza unui melc reumatic, iată că Înalta Curte a decis să ne uimească pe toți, oferindu-ne un spectacol de eficiență numai bun de Cartea Recordurilor. În mai puțin de 24 de ore de la decizia curajosului judecător Alexandru Vasile, marionetele Curții Supreme au tranșat cazul cu o rapiditate care l-ar face și pe Speedy Gonzales să pălească de invidie.

În timp ce autoritățile se laudă cu ”stabilitatea” sistemului, fiecare abuz nou sapă și mai adânc la temelia democrației. Judecarea în timp record a sentinței de la Ploiești este ca un plasture pus pe o rană deschisă. Nu vindecă, dar ascunde puroiul pentru o vreme. Guvernanții, în acest dans al abuzurilor, ne transmit un mesaj clar: ”Cetățeni, dormiți liniștiți, CCR veghează, iar noi vom înăbuși rapid orice tentativă de a cere socoteală!”

Să aplaudăm performanța uluitoare, demnă de o dictatură bine unsă. Vom rămâne cu amintirea neagră a sprintului judiciar din 24-25 aprilie 2025. O poveste pe care o vom spune nepoților la gura sobei, dacă vom mai apuca: ”A fost odată o zi în care justiția românească s-a dovedit a fi mai rapidă decât Usain Bolt”.

Opoziția