”Ilie, pune-l să își depună mandatul, că tot acolo ajungem.” Sorin Grindeanu vorbea despre Siegfried Mureșan, premierul desemnat, dar i s-a adresat lui Ilie Bolojan, premierul pe care PSD l-a dat jos în primăvară. ”Domnul Grindeanu îmi cere degeaba, în fiecare zi, să mă retrag”, a răspuns Mureșan. Liberalul și-a depus astăzi programul în Parlament, cu toate că șansele lui la vot sunt aproape nule.

Au trecut cinci luni de când PSD și AUR au dărâmat guvernul cu un scor record. De atunci au căzut Tomac și Veștea, urmează Mureșan, iar PSD a avut tot timpul o singură soluție, pe propriul președinte. Grindeanu a explicat pe rând că un partid serios dă jos guvernul care greșește în loc să stea cuminte în coaliție, că demiterea a fost ”un calcul extraordinar de bun” și că singurul program al lui Mureșan ar fi înjurăturile la adresa PSD. Toate explicațiile duc în același loc, la cearta veche cu liberalii. E o poveste care miroase tare, și tocmai de aceea merită privită cu rezerve.

Distribuitorii de gaze cunosc bine păcăleala asta. Gazul natural n-are miros, așa că i se adaugă un odorizant care duhnește a ou stricat, pentru ca oamenii să simtă scurgerea înainte să sară ceva în aer. Cearta PSD–PNL funcționează ca un asemenea odorizant, o duhoare resimțită de toată țara și spre care toți arată cu degetul. Numai că ea durează de ani întregi și n-a rupt până acum o coaliție fără o variantă de rezervă. Scurgerea trebuie căutată la conductele pe care premierul Bolojan le ținea închise.

Prima este o conductă de gaze la propriu. În ianuarie, ministrul PSD al Energiei, Bogdan Ivan, le-a cerut lui Nicușor Dan și lui Ilie Bolojan să aprobe cumpărarea de GNL american printr-un intermediar românesc, o firmă a fraților Teofil și Simion Mureșan din Cluj. Cu premierul desemnat îi leagă doar numele. Gazul urma să vină pe Coridorul Vertical, proiect promovat prin toată regiunea de Kimberly Guilfoyle, ambasadoarea lui Trump la Atena. Firma clujenilor semnase deja un memorandum cu asocierea grecească Aktor–DEPA. Companiile private refuzaseră gazul, fiindcă era prea scump. Bolojan l-a refuzat și el. La sfârșitul lui martie, Ivan și Grindeanu luau cina cu ambasadoarea Guilfoyle într-un restaurant bucureștean, iar trei săptămâni mai târziu PSD ieșea de la guvernare.

Cotidianul Wall Street Journal a relatat recent, pe baza declarației unui participant rămas anonim, că Guilfoyle s-ar fi lăudat la o cină în Atena, când guvernul de la București se afla în pragul căderii, că Washingtonul poate face asta ”oricărei țări dorim”. Avocatul ei contestă relatarea, iar G4Media a titrat-o cu ”a declarat”. Aceeași redacție a preluat acum un an și jumătate un text care numea ”fake news grosolan” ideea că Thierry Breton ar fi recunoscut rolul Bruxelles-ului în anularea alegerilor din 2024, deși fostul comisar spusese la televizor, cu camera pornită, că ”am făcut-o în România”. Fanfaronada filmată a ajuns minciună (pentru că provenea din tabăra noastră), cea povestită pe surse anonime a ajuns fapt de netăgăduit (pentru că îl are pe Trump cap de afiș).

A doua conductă duce la Doicești, unde statul vrea reactoare nucleare mici cu tehnologie americană NuScale. Partenerul Nuclearelectrica, la egalitate, este tot firma fraților Mureșan, care a cumpărat terenul cu vreo cinci milioane de euro și l-a revândut proiectului cu douăzeci și patru. În februarie, chiar în ziua în care acționarii aprobau decizia finală de investiție, iar pesedistul Ivan anunța trecerea la implementare, liberalul Bolojan spunea la Europa FM că ”suma e foarte mare, 6-7 miliarde dolari” și că ”este mai fezabil ce facem la Cernavodă”. După demitere a vorbit și mai apăsat, ”am consumat 240 de milioane de dolari și vom rămâne cu un teren și cu niște hârtii”. Fiecare premier desemnat de atunci a pus proiectul înapoi pe masă, începând cu programul lui Tomac, care promitea pregătirea finanțării.

Prin a treia conductă circulă tancuri. Din împrumutul european pentru apărare, de aproape șaptesprezece miliarde de euro, al doilea ca mărime din Uniune după cel al Poloniei, aproape două treimi din valoarea fiecărei achiziții trebuie să vină din Europa. Pentagonul a protestat oficial la Bruxelles împotriva regulii. Bolojan a mers cu europenii, cu nemții de la Rheinmetall în frunte, iar guvernul lui a aprobat împrumutul chiar în ziua moțiunii. Americanilor le-au rămas rachetele, tancurile și avioanele pe care le cumpărăm oricum, pe contracte separate.

Aici intră europarlamentarul Mureșan, iar povestea se complică. Premierul desemnat este omul SAFE de la Bruxelles, raportorul care spunea în martie că un nou fond european de credite pentru apărare are susținere politică. La Ministerul Energiei ar veni însă Sebastian Burduja, liberalul care, ca ministru, a aprobat majorarea împrumutului pentru Doicești. Iar în mai, ajuns consilierul lui Bolojan, și-a contrazis public șeful ca să apere reactoarele americane. La Finanțe ar rămâne Alexandru Nazare, care negociază la New York un fond româno-american cu agenția de dezvoltare a guvernului SUA. Și despre care Nicușor Dan, oaspete la nunta lui, spunea că ”a fost un ministru de Finanțe bun, cu care am colaborat foarte bine”. Guvernul propus arată ca un compromis între Bruxelles și Washington. Și totuși, insuficient de proamerican: PSD îl respinge din fașă.

Cea mai simplă explicație ar fi că votul nici măcar nu-l privește pe Siegfried Mureșan. Omul care a ținut închise toate trei conductele este încă președintele PNL, dovadă că Grindeanu a știut foarte bine cui să-i ceară capul premierului desemnat.

Toate rămân indicii până la un punct. Bolojan însuși spune că ”asupra mea nu s-a pus niciun fel de presiune” (desigur, putem să-i dăm crezare sau nu), AUR a avut socotelile lui, iar niciun document nu leagă votul PSD de vreun contract. Motivul propus aici explică însă mai mult decât cel oficial. Trei dosare de zeci de miliarde, cu bani americani la capăt și cu aceeași firmă clujeană (conectată la serviciile secrete) în două dintre ele, s-au lovit de același premier. Iar partidul care l-a dat jos n-a avut niciodată pe cine să pună în loc, în lipsa unei majorități clare. Terenul de la Doicești a fost cumpărat sub ministrul liberal Virgil Popescu, iar în decembrie pesedistul Ivan îi mulțumea public lui Teofil Mureșan ”pentru viziune, implicare și consecvență”. Firma își schimbă ministrul, însă traseul banilor rămâne același.

Siegfried Mureșan va cădea săptămâna viitoare, iar comentatorii vor da vina iarăși pe duhoarea conflictului dintre PSD și PNL. Odorizantul își face treaba de cinci luni. Scurgerea a rămas la cele trei conducte prooccidentale (vorba lui Nicușor Dan), închise toate de aceeași mână, care încă semnează, interimar, la Palatul Victoria.

Adrian Onciu Substack - Abonați-vă ca să primiți zilnic noutățile în căsuța de e-mail, cu prioritate (plus noul meu thriller SÂNGE RECE, lansat în exclusivitate pe Substack)