Asistăm la un spectacol grotesc, altfel destul de comic dacă nu ar avea în fundal dramatismul generat de război, de inflație și de scăderea nivelului de trai. Desigur, sunt sacrificii asumate de dragul parteneriatului cu administrația Biden. Cetățenii nu au fost întrebați niciodată în ce măsură sunt dispuși să intre în conflict cu rușii, în contextul în care șansele ca Moscova să atace o țară membră NATO erau la fel de mari ca șansele lui Iohannis să prindă al treilea mandat de președinte.

Dacă ignorăm puțin dramatismul situației actuale, ceea ce vedem rămâne jocul ”democratic” pus în scenă de liderii noștri. Fără să intre în profunzimea fenomenului, mass-media se mulțumește să-i suprindă pe protagoniștii aflați sub reflectoare, determinându-ne să-i detestăm, să-i apreciem sau pur și simplu să-i ignorăm, în funcție de preferințe. I-am văzut pe majoritatea în poza de grup de la Castelul Mimi: o armată întreagă de bufoni ai regelui Biden și ai împăratului Schwab, antrenați să recite perfect scenarii scrise de către adevărații lideri.

Cu toate păcatele lui, Liviu Dragnea a avut dreptate în legătură cu existența Statului Paralel (Deep State). Trebuie să fii mult prea naiv ca să crezi că cei 47 de bufoni conduc Europa de capul lor. Sunt pur și simplu niște actori cu IQ rezonabil, lipsiți de o minimă moralitate, foarte bine plătiți, având diverse alte facilități și protecție deplină în raport cu Justiția, capabili să reproducă fără să clipească texte citite sau învățate, indiferent de gradul de distorsionare a informației transmise.

Buna funcționare a unui stat este infinit mai complexă decât capacitatea de înțelegere și competențele unor marionete ca Iohannis sau Ciucă. De aceea este nevoie de așa-numitul stat paralel, format în principiu de oameni cu experiență, din zona militarizată: servicii speciale și armată. Policienii ajunși în funcții de conducere rămân doar simpli executanți, iar adesea nici măcar nu intuiesc cine sunt adevărații factori de decizie, cu nume și prenume. Odată cu preluarea mandatului își asumă rolul și fișa postului fără să comenteze, pe deplin conștienți că orice ”ieșire din front” le-ar putea frânge, brusc, cariera (și odată cu ea întreaga suită de beneficii). Politicieni ca Donald Trump sunt rarități, excepții. Trump a încercat să călărească statul paralel și a fost aruncat, violent, din șa. Să vedem dacă va avea a doua șansă.

Există, bineînțeles, motive întemeiate pentru ca opinia publică să accepte ideea că nu actori ca Biden, Macron sau Scholz se află, într-adevăr, la butoane. Și că statele riscă enorm dacă lasă totul la voia întâmplării sau a aroganțelor unor politicieni. Însă marea întrebare vine de la sine: ce se întâmplă atunci când membrii Deep State sunt rău intenționați, potlogari sau vânduți anumitor interese străine? Cine controlează buna funcționare a Deep State-ului? Este în regulă ca miliardari ca Soros sau Gates să-i influențeze în mod direct pe oamenii din spatele lui Iohannis? Sau din spatele lui Biden? Este OK să influențeze Justiția? Deep State-ul și Justiția (altfel strâns legate) sunt cele două pârghii prin care orice țară poate fi îndreptată într-o direcție sau alta.

În Ungaria, Turcia sau Rusia, spre exemplu, pare că Deep State-ul apără mai degrabă interesele naționale, decât cele globaliste.

Așadar, spectacolul de marionete trebuie privit cu oarecare detașare, cât timp suntem conștienți că regizorul stă undeva în umbră și ajustează ”vocea și talentul” protagoniștilor în timp real, în funcție de necesități.

Sistemul lucrează aproape ireproșabil și arată că, din nefericire, simplii cetățeni sunt înșelați că participă în mod activ la jocul democratic. Și că ar avea puterea de a schimba radical lucrurile odată intrați în cabina de vot.