Adrian Onciu: În spatele scenei conflictului din Orientul Mijlociu

Benjamin Netanyahu a pornit „cruciada” împotriva Iranului sub spectrul apocalipsei nucleare. Cu o retorică demnă de un blockbuster bollywoodian, Bibi a justificat atacul asupra Iranului ca pe o misiune sfântă de a salva lumea de un regim care, chipurile, era la un pas de a lansa zece ogive nucleare – un număr ridicol de mic în fața arsenalului israelian de 90-400 de focoase sau al colosului american cu peste 5.000.
Seamănă izbitor cu motivația de la invadarea Irakului, în 2003, când George W. Bush a susținut în mod fals că Saddam Hussein deținea arme de distrugere în masă. Nu au fost găsite nici până acum.
Iranul, cu toată fanfaronada sa anti-israeliană, n-avea nici cea mai vagă intenție de a apăsa butonul nuclear desenat de Netanyahu pe o coală A4. Probabilitatea era apropiată de zero, după cum confirmă până și analiștii cu ochelari de cal ai Pentagonului. Ar fi fost un act realmente sinucigaș, dacă presupunem (în lipsa unor dovezi clare) că Teheranul chiar era pe punctul de a obține cele zece bombe nucleare. Și atunci, ce l-a mânat pe Netanyahu în această luptă? Care este miza reală a duetului SUA-Israel, dincolo de basmele cu ”amenințarea existențială”?
Să ridicăm cortina și să privim în culisele motivațiilor nedeclarate ale lui Bibi. În primul rând, să recunoaștem că Netanyahu rămâne un maestru al supraviețuirii politice. Cu procese de corupție atârnându-i de coadă și o populație israeliană obosită de crize, ce metodă mai bună să-ți lustruiești imaginea decât un război bine regizat? Prin atacarea Iranului, Bibi a devenit peste noapte ”salvatorul nației”. Un lider neînfricat care, după ce a învins Hamas și Hezbollah, răpune și ”dragonul persan".
Trauma din 7 octombrie 2023 e încă vie, iar un dușman extern reprezintă elixirul perfect pentru a unifica o țară fracturată. ”Am distrus amenințarea nucleară a Iranului!", a tunat el, deși, așa cum nota The Jerusalem Post pe 18 iunie 2025, ”nu există dovezi publice concludente că Iranul asamblează ogive nucleare”. Dar cine are timp de detalii când poporul aplaudă în picioare?
Apoi, să nu subestimăm setea de dominație regională. Un Iran cu 10 ogive de descurajare, fie ele și ipotetice, ar fi ca un vecin care brusc își cumpără un dulap plin cu arme de asalt: nu te împușcă, dar te face să dormi cu un ochi deschis. Israelul vrea să fie singura putere care dictează tonul în Orientul Mijlociu, iar Netanyahu știe că un Iran nuclear ar putea inspira o cursă a înarmării, cu Arabia Saudită sau Turcia sărind la bord. Atacul asupra Iranului a fost mai mult despre menținerea monopolului strategic decât despre prevenirea apocalipsei nucleare. ”Israelul nu acceptă un Iran nuclear, punct", a declarat un oficial israelian pentru agenția Reuters, pe 17 iunie 2025. Traducere: ”Nu contează ce intenții ai, noi decidem regulile jocului."
Oare o fi răsturnarea regimului iranian adevărata miză a duetului SUA-Israel? Să fim serioși! Sentimentele anti-Israel și anti-SUA ale populației iraniene sunt mai aprinse decât rafinăriile lovite de Tel Aviv. Un atac ca cel inițiat de Netanyahu nu va stârni o revoluție, ci mai degrabă va consolida regimul, așa cum nota Al Jazeera, pe 13 iunie 2025: ”Loviturile Israelului unifică Iranul împotriva unui dușman comun". Adevărata țintă este slăbirea influenței regionale a Iranului, în contextul competiției globale a occidentului cu Axa Răului (China-Rusia-Iran).
Cu Hezbollah și Assad la pământ, Iranul a rămas vulnerabil, iar SUA și Israel vor să profite de fereastra strategică pentru a-i tăia aripile – de la rachete balistice, până la finanțarea proxy-urilor. Bonus: un Iran slăbit menține piața petrolului agitată, ceea ce convine producătorilor americani. Iar Netanyahu poate presa SUA să intre mai adânc în conflict, visând la o lovitură decisivă. Care, ce să vezi, tocmai este pe cale să se întâmple (vezi apelul ”Evacuați Teheranul!”, plus mișcările de trupe în regiune).
Cum spunea Oscar Wilde, ”Dă-i omului o mască, și îți va spune adevărul." Sub masca ”amenințării nucleare", Netanyahu joacă un joc de putere intern și regional, în timp ce SUA își protejează interesele geostrategice. Iranul este doar un pion convenabil pe tabla de șah a ambițiilor mai mari. Păcat că nimeni nu i-a spus lui Trump (obișnuit mai degrabă cu jocurile de noroc, decât cu cele de strategie) că șahul adevărat se joacă cu diplomație, nu cu bombe de mare calibru.
OPOZIȚIA
Seamănă izbitor cu motivația de la invadarea Irakului, în 2003, când George W. Bush a susținut în mod fals că Saddam Hussein deținea arme de distrugere în masă. Nu au fost găsite nici până acum.
Iranul, cu toată fanfaronada sa anti-israeliană, n-avea nici cea mai vagă intenție de a apăsa butonul nuclear desenat de Netanyahu pe o coală A4. Probabilitatea era apropiată de zero, după cum confirmă până și analiștii cu ochelari de cal ai Pentagonului. Ar fi fost un act realmente sinucigaș, dacă presupunem (în lipsa unor dovezi clare) că Teheranul chiar era pe punctul de a obține cele zece bombe nucleare. Și atunci, ce l-a mânat pe Netanyahu în această luptă? Care este miza reală a duetului SUA-Israel, dincolo de basmele cu ”amenințarea existențială”?
Să ridicăm cortina și să privim în culisele motivațiilor nedeclarate ale lui Bibi. În primul rând, să recunoaștem că Netanyahu rămâne un maestru al supraviețuirii politice. Cu procese de corupție atârnându-i de coadă și o populație israeliană obosită de crize, ce metodă mai bună să-ți lustruiești imaginea decât un război bine regizat? Prin atacarea Iranului, Bibi a devenit peste noapte ”salvatorul nației”. Un lider neînfricat care, după ce a învins Hamas și Hezbollah, răpune și ”dragonul persan".
Trauma din 7 octombrie 2023 e încă vie, iar un dușman extern reprezintă elixirul perfect pentru a unifica o țară fracturată. ”Am distrus amenințarea nucleară a Iranului!", a tunat el, deși, așa cum nota The Jerusalem Post pe 18 iunie 2025, ”nu există dovezi publice concludente că Iranul asamblează ogive nucleare”. Dar cine are timp de detalii când poporul aplaudă în picioare?
Apoi, să nu subestimăm setea de dominație regională. Un Iran cu 10 ogive de descurajare, fie ele și ipotetice, ar fi ca un vecin care brusc își cumpără un dulap plin cu arme de asalt: nu te împușcă, dar te face să dormi cu un ochi deschis. Israelul vrea să fie singura putere care dictează tonul în Orientul Mijlociu, iar Netanyahu știe că un Iran nuclear ar putea inspira o cursă a înarmării, cu Arabia Saudită sau Turcia sărind la bord. Atacul asupra Iranului a fost mai mult despre menținerea monopolului strategic decât despre prevenirea apocalipsei nucleare. ”Israelul nu acceptă un Iran nuclear, punct", a declarat un oficial israelian pentru agenția Reuters, pe 17 iunie 2025. Traducere: ”Nu contează ce intenții ai, noi decidem regulile jocului."
Oare o fi răsturnarea regimului iranian adevărata miză a duetului SUA-Israel? Să fim serioși! Sentimentele anti-Israel și anti-SUA ale populației iraniene sunt mai aprinse decât rafinăriile lovite de Tel Aviv. Un atac ca cel inițiat de Netanyahu nu va stârni o revoluție, ci mai degrabă va consolida regimul, așa cum nota Al Jazeera, pe 13 iunie 2025: ”Loviturile Israelului unifică Iranul împotriva unui dușman comun". Adevărata țintă este slăbirea influenței regionale a Iranului, în contextul competiției globale a occidentului cu Axa Răului (China-Rusia-Iran).
Cu Hezbollah și Assad la pământ, Iranul a rămas vulnerabil, iar SUA și Israel vor să profite de fereastra strategică pentru a-i tăia aripile – de la rachete balistice, până la finanțarea proxy-urilor. Bonus: un Iran slăbit menține piața petrolului agitată, ceea ce convine producătorilor americani. Iar Netanyahu poate presa SUA să intre mai adânc în conflict, visând la o lovitură decisivă. Care, ce să vezi, tocmai este pe cale să se întâmple (vezi apelul ”Evacuați Teheranul!”, plus mișcările de trupe în regiune).
Cum spunea Oscar Wilde, ”Dă-i omului o mască, și îți va spune adevărul." Sub masca ”amenințării nucleare", Netanyahu joacă un joc de putere intern și regional, în timp ce SUA își protejează interesele geostrategice. Iranul este doar un pion convenabil pe tabla de șah a ambițiilor mai mari. Păcat că nimeni nu i-a spus lui Trump (obișnuit mai degrabă cu jocurile de noroc, decât cu cele de strategie) că șahul adevărat se joacă cu diplomație, nu cu bombe de mare calibru.
OPOZIȚIA
Donează pentru ActiveNews!
ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.
Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.
ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.
De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!
ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.
Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.
ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.
De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!

RO02BTRLRONCRT0563030301 (lei) | RO49BTRLEURCRT0563030301 (euro)
Pe același subiect

Violul care nu a fost, atacul Context și tăinuitoarea adevăratului ucigaș al lui Teo Peter: fosta angajată a ambasadei SUA Mihaela Armășelu, vector al Rețelei Minciunilor și Cenzurii USAID din România

DEMONIZAȚII DE LA COSTINEȘTI - promovați și încurajați de media oficială și protejați de autorități pentru a insulta românii și România

Brânciul Diavolului: La Beach, Please ca pe muntele Carantaniei – Atenție, cad suflete!

”Dacă citez din Corneliu Codreanu, ”cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu și neamul său, nu va fi învins niciodată” e posibil să iau pușcărie. Dar dacă strig ”îmi bag p*la în România, mă p*ș pe ea”, primesc aplauze!" - Observația Zilei

Jocuri dubioase pe seama memoriei și istoriei românilor: Vexler face circ după sesizarea făcută de Nicușor Dan pe tema legii ”anti-legionare” dar CCR deja a respins contestația SOS, AUR și POT deși inițial o amânase până în septembrie!

Tinerețea capitalistă a lui Bolojan și efectele ei asupra românilor
Recomandările noastre

De ce președintele Nicușor Dan are dreptate cu privire la luptătorii anticomuniști. În atenția CCR: INST al Academiei Române: Mișcarea Legionară nu a fost fascistă. 75% din deținuții politici erau legionari

Războiul Lung: ultima rundă

”Dacă citez din Corneliu Codreanu, ”cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu și neamul său, nu va fi învins niciodată” e posibil să iau pușcărie. Dar dacă strig ”îmi bag p*la în România, mă p*ș pe ea”, primesc aplauze!" - Observația Zilei

Președinția, Diplomația și Guvernul, dominate de anti-americani care îi desconsideră pe Trump, Vance și Musk. Ateul Radu Burnete, umbra lui Nicușor Dan și partenerul Elenei Calistru, abonată USAID: ”America nu e administrația Trump, refuz să cred asta!”
Secțiuni: Eveniment Prima pagină Știri
Persoane: Benjamin Netanyahu Donald Trump
Tip conținut: Opinii
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Comentarii (7)