ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Onorabilii noștri conducători, cu viziuni de stânga care ar face și un marxist să roșească, au decis să ne ”apere” de antisemitism, xenofobie și alte păcate ideologice. Așa că au scos din joben o lege care, chipurile, ne protejează față de propriile accese de ură.

Pentru milioane de români ce încă mai îndrăznesc să gândească în afara corului progresist, capodopera legislativă a puciștilor miroase a cenzură de la o poștă. O cenzură menită să reducă la tăcere vocile conservatoare. Cu pedepse de până la 7,5 ani de închisoare pentru o postare nepotrivită pe X, inițiatorii legii au avut o idee foarte clară în cap: ”Libertatea de exprimare este grozavă, atâta vreme cât populimea spune doar ce vrem noi să auzim.”

Să studiem puțin definițiile generoase ale legii. Materialele ”fasciste, rasiste sau xenofobe” pot include orice, de la meme-uri neispirate, la articole care ar putea supăra pe cineva cu ochelari de corectitudine politică. Cărți, clipuri, postări online – orice e interzis dacă un birocrat entuziast hotărăște că răspândești idei nepotrivite. Poți ajunge după gratii de la 1 până la 5 ani doar pentru că ai distribuit un clip considerat ”propagandă”. Iar dacă ai făcut-o online, primești un bonus de 50% la pedeapsă. O promoție de Black Friday pentru cenzură. Ce înseamnă ”propagandă”? Ei bine, asta decid ei, elitele noastre luminate, care cred că orice opinie conservatoare constituie un pas apăsat spre al patrulea Reich.

Și mai savuros e că negarea sau minimalizarea Holocaustului, pedepsită cu 6 luni până la 5 ani de închisoare, nu trebuie să instige la violență ca să te bage la răcoare. Un comentariu neinformat pe un forum, o glumă proastă sau chiar o întrebare mai curajoasă din capitolul ”file de istorie” te pot transforma în infractor. E ca și cum ai fi pedepsit pentru că ai cântat fals la karaoke. Pentru conservatorii care vor să discute despre identitate națională sau istorie, legea vine cu un avertisment clar: ori te aliniezi, ori suporți consecințele!

Legea pare croită să lovească fix în dreapta conservatoare, în timp ce stânga radicală, cu nostalgiile ei comuniste, scapă basma curată. Partidele naționaliste AUR, POT și SOS, deja etichetate ”extremiste” de corifeii globalismului, sunt ținte perfecte. Un politician care critică migrația necontrolată sau multiculturalismului riscă să fie acuzat de ”xenofobie”. O postare pe X care ironizează agenda progresistă? Pregătește-te pentru un dosar penal. Fără nicio îndoială, legea este o bâtă politică folosită de Putere pentru a înăbuși opoziția sub pretextul luptei împotriva neofasciștilor. În fond, ce mai contează libertatea de exprimare când ai de apărat ”valorile universale” ale globalismului fără niciun Dumnezeu?

Să aruncăm o scurtă privire și peste granițe. Germania, campioana corectitudinii, pedepsește negarea Holocaustului, dar măcar are grijă să protejeze cercetarea academică. Franța, cu legile ei anti-ură, l-a hărțuit pe Éric Zemmour pentru că a îndrăznit să critice politica de imigrație. ”Toleranța se oprește acolo unde începe dezacordul” pare a fi sloganul preferat al președintelui Macron. România, cu trauma cenzurii comuniste încă proaspătă, copiază modelul vest-european cu un entuziasm care i-ar face invidioși până și pe comisarii sovietici de odinioară. În schimb, SUA, cu al său Prim Amendament, lasă chiar și discursul plin de ură să respire și incriminează doar incitarea clară la violență. Sigur, modelul american are hibele lui, dar măcar nu te trezești în pușcărie după un tweet neinspirat.

Legea noastră a lăsat și o mică portiță: nu ești pedepsit dacă vorbești în interesul artei, științei sau dezbaterii publice. Sună bine, nu? Dar, după cum spunea John Stuart Mill, ”Adevărul, în chestiuni de mare importanță morală, nu poate fi atins decât printr-o luptă de idei.” În mâinile unor judecători presați de agenda globalistă, respectivele excepții sunt ca o promisiune de ploaie în deșert. Cine decide ce este ”de interes public”? Aceiași inițiatori care văd în orice conservator un potențial fascist. Rezultatul? Un efect de intimidare care îi face pe oameni să ezite înainte să posteze, să dezbată sau chiar să glumească. În era rețelelor sociale, unde o frază scoasă din context poate deveni virală, frica de închisoare devine un căluș mai eficient decât orice cenzor comunist.

Desigur, inițiatorii legii, cu inimile lor globaliste bătând pentru ”dreptate” și ”echitate”, vor spune că protejează România de spectrele trecutului. Holocaustul, pogromurile – toate justifică vigilența. Dar când o lege transformă orice opinie conservatoare într-un potențial delict, dictatura bate la ușă. În loc să combată ura, Puterea o redirecționează spre adversarii politici, sub aplauzele stângii care visează la o lume fără granițe și fără contradicții.

Pentru a nu deveni un instrument de reprimare, legea ar fi avut nevoie de definiții clare și de un angajament real pentru libertate. Până atunci, rămâne doar un alt trofeu în vitrina cenzurii, oferit cu zâmbete largi de elitele puciste. Elite care știu ele, nu-i așa, ce este mai bine pentru noi, pleava societății.

Gândiți-vă cât de ușor i-au încropit dosarele lui Călin Georgescu atunci când legea nu era nici pe departe atât de aspră. Și imaginați-vă cum va fi în cazul simplilor cetățeni.

Parteneriat Opozitia.net