ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Liderii G7 (Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie și Statele Unite) se reunesc de astăzi până sâmbătă în stațiunea Borgo Egnazia, din sudul Italiei, pentru a contabiliza pagubele făcute de ”propaganda rusă” în spațiul occidental. Și, evident, pentru ca Statele Unite să găsească noi metode de jaf la drumul mare din caleașca europeană poleită cu aur, pe fondul războiului din Ucraina.

Cât timp banii circulă în direcția care trebuie, aproape că nu contează ce se întâmplă cu politicienii-marionetă din Europa. Observăm, într-adevăr, mici tragedii pe persoană fizică (Macron, Scholz, Sunak, chiar Trudeau), însă per ansamblu lucrurile rămân neschimbate. Eventualele preluări de ștafetă la vârful puterii în Germania, Franța sau Marea Britanie vor păstra direcția pro-război, pro-Zelensky și pro-înarmare. Principalul beneficiar rămâne același: Statele Unite.

Cu excepțiile de rigoare (vezi situația din România, spre exemplu), simplii cetățeni s-au trezit la ultimele alegeri europarlamentare și au început să-i strângă cu ușa pe liderii globaliști războinici, aflați la cheremul Casei Albe. În Franța, Macron a dizolvat parlamentul și a convocat alegeri anticipate, pe care cel mai probabil le va pierde. În Germania, partidul lui Scholz a dat un chix răsunător, iar așa-zisa ”extremă dreaptă” a obținut un scor foarte bun. Scrutinul intern din 4 iulie, din Marea Britanie, îi va aduce la putere pe laburiști după 14 ani de stat pe bară, potrivit sondajelor de opinie. Așa că prezența liderilor Macron, Scholz și Sunak la actualul summit G7 e posibil să fie printre ultimele în calitate de reprezentanți ai respectivelor țări.

În Japonia, Fumio Kishida are cea mai scăzută cotă de popularitate înainte de alegerile din decembrie. La rândul său, Justin Trudeau, după 9 ani în funcția de premier al Canadei, se gândește să se retragă ”în plină glorie”.

Dintre toți liderii prezenți la summit-ul G7, cel mai bine se simte premierul Italiei, Giorgia Meloni. Partidul ei a obținut un rezultat neașteptat de bun la europarlamentare. Mai ales în condițiile în care o parte dintre italieni (și chiar dintre patrioții europeni!) au fost profund dezamăgiți de poziția Giorgiei în raport cu migrația ilegală și războiul din Ucraina.

Însă Italia este abia a 9-a economie a lumii, ca mărime, deci cumva în afara G7. Așa că rolul Giorgiei Meloni în cadrul summit-ului va fi mai degrabă unul de gazdă agreabilă și eventual mediator în discuțiile tăioase dintre Scholz și Macron.

La rândul său, în calitate de lider informal al G7, Joe Biden este un soi de zombi ținut în fereastră de Deep State-ul american, până la găsirea unui înlocuitor înainte de alegerile din noiembrie.

Ca de obicei, Biden vine la summit-ul G7 pentru a face rost de bani de la papagalii din subordine – în special papagalii europeni. Miza ar fi cele 50 de miliarde de dolari pe care G7 intenționează să le împumute pentru regimul Zelensky, cu garanții din profiturile activelor rusești din occident. Rambursarea va pica, evident, în sarcina Uniunii Europene, iar armamentul va fi livrat via Pentagon. Bună afacere, nu-i așa? Iată ce a declarat un diplomat european de rang înalt pentru Politico (sub rezerva anonimatului, bineînțeles): ”Ceea ce propune Washingtonul este: «Noi [SUA] luăm un împrumut, Europa își asumă toate riscurile, voi [Europa] plătiți dobânda, iar noi [SUA] folosim banii pentru un fond SUA-Ucraina». S-ar putea să fim proști, dar nu suntem atât de proști”.

Ba da, suntem chiar mai proști decât permite regulamentul. Continuăm să ”luptăm cu rușii” sub imboldul șantajului american, în timp ce băieții deștepți din industria de armament își burdușesc conturile și împart banii cu globaliștii din preajma lui Joe Biden.

Sigur că eventuala debarcare a unor idioți utili (a se citi ”trădători ai intereselor naționale”) ca Macron, Scholz sau Sunak va fi rezultatul propagandei rusești, nu al politicii iresponsabile pro-război, promovată cu sârg de mass-media corporatistă.

 
Parteneriat Opoziția