ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Franța rămâne în flăcări. Pe lângă extremiștii de toate felurile, după zece zile de greve sindicatele au declarat că ”nu este nimic de negociat”. Vor merge până la capăt pentru a bloca reforma pensiilor.

Mulți români nu prea înțeleg cum de un lucru la prima vedere minor pe lângă alte probleme grave (inflația, sprijinul necondiționat pentru Ucraina) a stârnit atât de mari proteste, care în final riscă să-l dărâme pe președintele Franței. Ei se întreabă dacă nu cumva focul vâlvătăii este întreținut și exacerbat, în mod paradoxal, chiar de stânga globalistă. Așa cum se întâmplă în Israel, de pildă. Haideți să vedem argumentele în favoarea acestei opinii aparent fără temei.

Trebuie menționat aici că, dintre toți liderii occidentali care contează, Emmanuel Macron pare să aibă cea mai bună relație cu Vladimir Putin. Investițiile Franței în Rusia nu sunt deloc neglijabile (vezi fabrica Renault), hipermarketurile Auchan continuă să fie active pe teritoriul Rusiei în ciuda sancțiunilor, iar colaborarea în domeniul nuclear civil rămâne un punct sensibil în relațiile dintre cele două state. Spre deosebire de Germania, Franța își menține capacitatea de a produce energie electrică ”nucleară”, considerată a fi murdară de către organizațiile de mediu.

Apoi, Vladimir Putin rămâne cu distincția Legiunea de Onoare acordată de fostul președinte francez Jacques Chirac în 2006, întrucât Macron a dat de înțeles că nu a venit momentul să i-o retragă.

Cu doar două săptămâni înainte de primele rachete trase în Ucraina, Macron și Putin au avut o discuție de aproape șase ore. Declarațiile președintelui francez imediat după negocieri sunt edificatoare: ”Este nevoie de o nouă ordine de stabilitate în Europa, iar Rusia trebuie să primească garanții concrete de securitate. Nu putem accepta împărțirea în noi sfere de influență, pentru că s-ar genera noi tensiuni. (…) Nu există securitate pentru europeni dacă nu există securitate pentru Rusia”.

Statele Unite au declarat la momentul respectiv că cererile Rusiei (oprirea extinderii NATO, stoparea desfășurării de rachete în apropierea granițelor sale și reducerea infrastructurii militare din Europa la nivelul din 1997) sunt ”inacceptabile”. Încercările lui Macron de găsire a unui canal de dialog au continuat. Aflat în România în iunie 2022, șeful de la Elysee a menționat că Rusia nu trebuie umilită. ”Să fim lucizi și să constatăm că noi nu suntem în război cu Rusia, nu dorim să avem un război cu poporul rus”. După câteva luni de război, în decembrie 2022, Macron încă ducea tratative de pace: ”Trebuie să rezolvăm nevoia Rusiei de garanții de securitate”.

Intervențiile liderului francez au produs o iritare majoră la Londra, Washington și Kiev. Nu mai departe de luna trecută, președintele Zelensky le spunea jurnaliștilor italieni că dialogul ruso-francez este ”inutil”. ”Macron își pierde timpul”, a punctat Zelensky, evident enervat de încercările Franței de a găsi o soluție de încetare a focului. Însă în pofida presiunilor, Macron a declarat apăsat că va continua să poarte discuții cu Moscova.

Nu-l putem bănui pe președintele Franței de prostie. Macron realizează foarte bine rolul Statelor Unite în conflict și poziția ingrată a Europei. În același timp, nu uită cum în septembrie 2021 Pentagonul i-a suflat Franței un contract de miliarde de dolari pentru submarine destinate Australiei.

Așadar, în ciuda retoricii oficiale pro-Ucraina, Macron rămâne sceptic cu privire la continuarea relației de subordonare totală a Europei față de Casa Albă. Și încearcă să găsească soluții care nu sunt tocmai pe placul președinților Biden și Zelensky.

În aceste condiții, ar putea fi protestele din Franța intensificate artificial de către globaliștii americani, ca factor de presiune pentru ca Macron să renunțe la negocierile cu Moscova?