S-a creat un precedent extrem de periculos. Prin intemediul trupelor Delta Force, cu sprijin militar puternic de pe mare și din aer, Casa Albă a demonstrat că poate răpi lesne un șef de stat din propria țară, din propria locuință, sub diverse pretexte. Cel mai vizibil motiv rămâne, în cazul Venezuelei, exploatarea imenselor resurse de petrol.

În ciuda declarațiilor lui Trump de după ”operațiunea specială”, răpirea lui Maduro nu a condus la fluturarea steagului alb. Opoziția sprijinită de SUA nu controlează instituțiile de forță, iar Casa Albă cu atât mai puțin. De aici și amenințările lui Trump cu ”noi lovituri”, dacă va fi necesar.

La Caracas, tranziția a fost surprinzător de rapidă și lipsită de ambiguitate. Delcy Rodriguez, figură proeminentă a regimului chavist, a preluat funcția de președinte. Și a spulberat imediat narațiunea optimistă a președintelui Donald Trump. În ciuda afirmațiilor de la Casa Albă, care sugerau că noul regim ar fi dispus să colaboreze cu Statele Unite, Rodriguez s-a poziționat ferm pe o linie de confruntare. Într-o intervenție dură la televiziunea venezueleană, ea a declarat: ”Nu negociem suveranitatea noastră cu răpitorii imperialiști. Cerem eliberarea imediată și necondiționată a președintelui legitim, Nicolas Maduro. Orice discuție cu Washingtonul începe și se termină cu acest imperativ”.

Poziția noului șef de stat a fost cimentată rapid de susținerea necondiționată a miniștrilor Apărării și de Interne, care au reafirmat loialitatea armatei și a poliției față de președintele Delcy Rodriguez și idealurile revoluției bolivariene.

Atmosfera în capitala venezueleană este una stranie. Străzile din Caracas sunt pustii. Nu există manifestații de bucurie pentru ”operațiunea specială” americană, dar nici proteste față de intervenția brutală a lui Trump. Instituțiile statului rămân ferm sub control guvernamental, ceea ce semnalează că structura chavistă nu s-a prăbușit odată cu răpirea liderului suprem.

Amenințările lui Trump cu ”noi lovituri, dacă va fi nevoie” s-ar putea să nu rezolve mare lucru. Realitatea din teren arată că ocuparea unei țări de 30 de milioane de locuitori, apărată de o armată regulată și de miliții înarmate, este o provocare logistică și militară imensă - departe de a fi o simplă formalitate.

Pe plan internațional, reacțiile aliaților tradiționali ai Venezuelei (Rusia, China, Cuba și Iran) au fost unanime în condamnarea acțiunii SUA. Ministrul Lavrov a catalogat operațiunea drept ”o violare flagrantă a dreptului internațional și un act de piraterie statală”, în timp ce Beijingul a denunțat ”o agresiune armată menită să controleze resursele de petrol ale unei națiuni suverane”. Retorica dură a aliaților nu a fost dublată de acțiuni concrete care să schimbe soarta lui Maduro. Blocada maritimă și aeriană impusă de SUA face imposibil orice sprijin militar sau umanitar. Singurele ferestre de oportunitate rămân granițele terestre cu Columbia și Brazilia, însă și acestea sunt soluții incerte în perspectivă.

Dezamăgirea este palpabilă în rândul susținătorilor conceptului BRICS. Există o frustrare crescândă legată de incapacitatea Rusiei și a Chinei de a-și proteja un aliat strategic în emisfera vestică, în contrast evident cu modul în care NATO/SUA sprijină Ucraina în emisfera estică. Episodul ”Răpirea lui Maduro” a demonstrat limitele puterii de proiecție a rivalilor Americii, care, pentru a evita un război global devastator, au fost nevoiți să asiste pasiv la o operațiune militară americană într-o zonă de interes vital.

Reuniunea Consiliului de Securitate al ONU, programată pentru mâine, se anunță a fi un exercițiu de retorică fără rezultate concrete, dat fiind dreptul de veto al SUA. Secretarul General al ONU a surprins însă esența problemei. El a avertizat că ”s-a creat un precedent periculos”. Faptul că forțele speciale de comando pot ”extrage” șefi de stat și pot schimba regimuri neprietenoase la ordinul direct al președintelui SUA deschide cutia Pandorei în relațiile internaționale și anulează decenii de norme diplomatice.

Interesant este și comportamentul lui Nicolas Maduro. Imaginile cu el la aeroportul din New York, aparent relaxat (le-a urat ironic ”La mulți ani” oficialilor americani) alimentează teorii ale conspirației. Ușurința cu care Delta Force a penetrat apărarea venezueleană (fără victime și daune majore) sugerează posibilitatea unui aranjament secret între Maduro și Trump pentru o ”extracție” negociată, menită să evite o baie de sânge și complicații majore cu marile puteri China și Rusia.

Evenimentele sunt în plină desfășurare. Rămâne să urmărim dacă noul președinte Delcy Rodriguez va rezista presiunii enorme a celei mai puternice armate a lumii.

Parteneriat OPOZITIA