ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Propaganda globalistă a atins apogeul absurdului. Oriunde întorci capul, dai peste o mână de influensări, jurnaliști ai sistemului și politicieni-marionetă care au jurat credință eternă Bruxelles-ului, imperiului Soros și oricărei adieri de vânt străin ce miroase a fonduri nerambursabile.

Tot ce-i românesc a ajuns ”prăfuit”, ”ceaușist” sau, și mai bine, ”extremist”. Cumperi produse românești? Ești un idiot, clar. Un naționalist de grotă. Susții afacerile locale? Ești un dinozaur care n-a citit ”manualul progresului” scris la Davos. Îndrăznești să pui sub semnul întrebării dogmele UE și războiul cu rușii? Blasfemie! Pregătește-te să fii excomunicat din biserica multiculturalismului și aruncat în groapa cu lei a fascismului.

”Pecunia non olet”, sau ”Banii nu au miros” spunea împăratul Vespasian. Apostoli ai globalismului precum C.T. Popescu, Andrei Caramitru sau Lucian Mîndruță, par a fi descoperit elixirul veșnicei supuneri: banul străin. Ei sunt gardienii narativului în care Ursula von der Leyen revarsă râuri de prosperitate în România, iar birocrații de la Bruxelles aduc lumină în casele românilor (evident, doar dacă îți permiți factura la curent). În schimb, politicienii locali din opoziție, cei ca Simion sau Georgescu, sunt diavolii perfizi care ne trag înapoi în Evul Mediu al patriotismului.

Ceea ce se vede cu ochiul liber este că propagandă globalistă, unsă cu alifiile multiculturalismului și cetățeniei universale, devine tot mai caraghioasă. ”Fără frontiere, fără rădăcini, fără identitate!” sună ca un slogan de agenție de turism pentru nomazi cu conturi în Insulele Caiman. Multiculturalismul a fost ridicat la rang de religie, în timp ce tradițiile românești sunt aruncate la coș, ca niște cioburi dintr-o oală spartă.

Cetățeanul român trebuie să se simtă musai inferior. Un sălbatic analfabet, pierdut undeva în junglă, care n-a învățat încă să fie ”universal”. Adică astăzi la București, mâine la Londra, poimâine la Tokyo, dar fără să se întrebe cine plătește biletul sau ce se întâmplă cu locurile de muncă de acasă.

Schizofrenia ideologică alimentează polarizarea societății românești. Pe de o parte avem pseudo-elita globalistă, care cântă osanale neomarxiștilor de la vârful UE și demonizează orice urmă de suveranism ca pe un păcat capital. Pe de altă parte, valul suveranist crește, hrănit de frustrarea simplilor cetățeni. Ei văd cum țara lor (re)devine o colonie cu Wi-Fi, unde multinaționalele dictează, iar politicienii locali sunt doar niște marionete. ”Libertatea este sclavie”, scria Orwell în 1984, și parcă n-a existat vreodată o descriere mai potrivită pentru discursul globalist.

Argumentele lor devin tot mai necredibile, ba chiar bizare: să crezi că UE reprezintă soluția magică pentru sărăcia românească, în vreme ce fabricile se închid și tinerii pleacă la căpșuni în Spania, e ca și cum ai crede că bunăstarea fiecăruia dintre noi vine direct din pixul unui birocrat de la Bruxelles.

Cauza polarizării este simplă: ipocrizia. Când influensări și politicieni-marionetă ridică în slăvi virtuțile globalismului, dar trăiesc din fonduri obscure (aka ”străine”), românii simt mirosul trădării. Justiția și securiștii joacă în aceeași piesă absurdă, protejând interesele ambasadelor sub pretextul ”statului de drept”. În timp ce poporul e îndemnat să-și șteargă identitatea, liderii suveraniști câștigă teren nu pentru că ar fi perfecți, ci pentru că vorbesc pe limba celor sătui de atâtea minciuni. Românii încep să vadă dincolo de cortina propagandei.

În fond, ce vor acești ”nomazi” globaliști? O Românie fără suflet, o haltă pe harta corporațiilor, unde identitatea devine un moft, iar patriotismul un delict major. Valul suveranist crește nu din tendița unora către extremism, ci din dorința de a nu fi doar un chiriaș în propria țară.

Ni se tot spune că mulți români sunt prea proști ca să înțeleagă. Fals! În realitate, minciuna globalistă a devenit prea evidentă. Când ți se predă la tablă că ”migrația înseamnă bogăție”, dar vezi spitale fără medici și școli închise; când ți se spune că ”nu există națiuni”, dar toți birocrații de la Bruxelles trăiesc în cartiere sigure, cu grădinițe de stat și poliție locală – atunci, dragă propagandistule, minciuna îți cade pe cap ca un pian de la etajul 10.

Mișcarea suveranistă crește, dar nu din pricina populismului unor politicieni. Este reacția naturală a unui organism care respinge virusul. Când argumentele globaliștilor devin ”dacă nu vrei migranți, ești rasist”, iar soluția lor rămâne ”să dai banii tăi la alții ca să-ți rezolve problema”, atunci chiar și cel mai tolerant pensionar începe să-și amintească de Simion și de Georgescu. Nu pentru că cei doi ar fi extremiști, ci pentru că sunt singurii care spun ceea ce ce gândesc milioane de cetățeni: ”România este a noastră, nu a voastră.”

Așadar, dragi apologeti ai colonizării blânde, continuați să vă bateți joc de tradiții, de țărani, de limba română, de biserică, de familie. Continuați să numiți ”progres” ceea ce de fapt este un regres. Regresul spre o lume fără rădăcini, fără memorie, fără demnitate. Dar nu vă mirați când oamenii se răscoală. Căci, după cum spunea Cioran (pe care, evident, îl citiți doar ca să impresionați la cocktail-uri), ”Un popor fără patrie e ca un copil fără mamă – nu moare, dar trăiește cu o rană deschisă”.

Iar rana României sângerează. Și vindecarea începe atunci când încetăm să-i mai ascultăm pe cei care ne-au vândut ca pe niște cărămizi și ne reamintim că suntem oameni. Cu istorie. Cu suflet. Cu patrie.

OPOZIȚIA