În timp ce Nicușor Dan se aliniază docil la directivele stupide ale Bruxelles-ului, Ungaria a ales calea rezistenței radicale: plătește în fiecare zi un milion de euro amendă doar pentru a-și păstra granițele închise și suveranitatea intactă.

De la decizia Curții de Justiție a UE din iunie 2024 și până astăzi, contorul instituit la sugestia Ursulei von der Leyen a trecut de 530 de milioane de euro, sumă dedusă automat din fondurile alocate Ungariei. Nicio altă țară din cele 27 nu a acceptat un asemenea preț pentru a-și apăra populația de efectele migrației necontrolate. ”Bruxelles-ul ne amendează cu un milion de euro pe zi pentru că nu acceptăm migranți ilegali? Vom plăti. E mai bine decât să trăim în frică”, declara Viktor Orban în februarie 2025.

Câteva luni mai târziu, pe 19 noiembrie, premierul ungar a atins un alt subiect fierbinte, pe care statele membre îl ignoră, de parcă nici nu ar exista: ”Europa va plăti timp de generații pentru asistența acordată Ucrainei. Nepoții noștri vor achita nota de plată a războiului pe care îl finanțează liderii de la Bruxelles”. Răspunsul instituțiilor europene a venit fulgerător, la interval de câteva zile. Ieri, Parlamentul European a adoptat cu 415 voturi o rezoluție prin care cere, nici mai mult, nici mai puțin decât activarea Articolului 7 alineatul 2 a Tratatului european. Adică suspendarea dreptului de vot al Ungariei în Consiliul UE.

Motivul oficial ar fi ”distrugerea sistematică a statului de drept”. Wow! În Ungaria, nu în România! Statul de drept a fost călcat în picioare taman la București, pe 6 decembrie 2024, când PSD-PNL-UDMR, mână-n mână cu Iohanniș, Ciolacu și CCR, au dat foc la Constituție. Și-au bătut joc de milioane de români.

În realitate, motivul pentru care Ursula von der Leyen încearcă să excludă Ungaria de la masa Consiliului European este că Budapesta refuză să devină o simplă provincie a unui super-stat federal. Orban insistă ca politica de migrație, de securitate energetică și cea externă să fie decise de parlamentul și executivul de la Budapesta.

Ungaria este singurul stat membru care a spus NU simultan cotelor obligatorii de migranți, livrărilor de arme către Ucraina și embargoului total asupra energiei rusești. ”Nu vom permite ca securitatea energetică a Ungariei să fie sacrificată pe altarul ideologiei verzi și al războiului”, a afirmat ministrul de Externe Péter Szijjártó pe 14 noiembrie, atunci cînd a anunțat că Budapesta va ataca în instanță orice încercare de a bloca importurile de gaz și petrol rusesc.

”Cei care renunță la libertatea indispensabilă pentru a obține puțină siguranță temporară nu merită nici libertate, nici siguranță”, spunea Benjamin Franklin. Ungaria sacrifică sute de milioane de euro pentru a-și păstra libertatea de a decide cine intră pe teritoriul său și de unde se poate aproviziona cu energie la prețuri decente.

Cât despre România, emanatul loviturii de stat (l-am numit aici pe Nicușor Dan) oferă imaginea în oglindă a supunerii totale. Bucureștiul a acceptat fără crâcnire toate pachetele de relocare a refugiaților, a prelungit de mai multe ori protecția temporară pentru ucraineni (rezidență, acces la piața muncii, educație, asistență medicală și socială) și a votat constant alături de majoritatea pro-Bruxelles, chiar și atunci când proprii cetățeni protestau împotriva scumpirii facturilor la energie. Motivele sunt simple și cinic de clare. Vorbim despre frica de a pierde miliardele din PNRR și din bugetul UE, lașitatea politică și absența oricărei viziuni pe termen lung.

În vreme ce Orban sfidează deschis Comisia Europeană, cu argumente clare și pertinente, guvernanții de la București se bat cu pumnul în piept că au rămas ”elevul model” al clasei.

La prima vedere, unii ar putea pretinde că lupta Ungariei este doar despre migranți sau despre gazul rusesc. Complet greșit! Orban ridică întrebarea fundamentală pe care UE refuză să și-o pună deschis: mai există state suverane în acest proiect sau doar viitoare landuri ale Statelor Unite ale Europei?

Până când Ursula va avea curajul să răspundă sincer, Budapesta continuă să plătească prețul usturător de a rămâne ultima redută a unei Europe a națiunilor.

………………