Armata română, dirijată magistral de generalul Ciucă, a reușit culmea ridicolului zilele trecute. A ridicat două avioane MiG-21 LanceR pentru a vâna un OZN depistat de radare undeva printre nori, la circa 11 km față de sol. Cele două aparate de zbor de producție rusească s-au învârtit vreme de 30 de minute în căutarea obiectului neidentificat, însă piloții au făcut cale-ntoarsă cu buzele umflate: n-au găsit absolut nimic!

Un incident similar s-a produs și în Republica Moldova.

Faptul că dușmanul invizibil (dar deosebit de puternic), terestru sau extraterestru, dă târcoale Statelor Unite și aliaților occidentali, nu putea rămâne fără urmări. Mușchii NATO s-au încordat la maxim, iar mass-media a preluat imediat spectacolul de comedie, ca și cum ar fi fost unul extrem de dramatic.

Globalizarea de tip Davos, cu jandarmul NATO la cârmă, încearcă să ne convingă în legătură cu beneficiile centrului unic de comandă. Din nefericire, nu reușește decât să arate, cât se poate de clar, consecințele tragice din ”colonii” atunci când la timona globului se află diletanți, psihopați și potlogari. Pentru a simplifica exemplificarea, haideți să presupunem că guvernul mondial deja există, funcționează într-o clădire din Davos și este condus de comisarul șef Klaus Schwab.

Activitatea unui guvern mondial vizează exclusiv probleme globale grave, care teoretic pot fi rezolvate doar prin cooperare, și nu de către fiecare stat în parte. Așadar, cabinetul Schwab are nevoie ca de aer de puternice provocări la nivel global (reale sau fabricate), astfel încât să-și justifice pe deplin existența.

Principalele trei provocări fabricate în laboratoarele de la Davos sunt, într-o ordine aleatoare: 1) Lupta cu încălzirea globală; 2) Pandemiile și 3) Războaiele (inclusiv cele cibernetice). Fiecare provocare înseamnă un dosar separat, cu sute de responsabili, cu ONG-uri, policitieni, specialiști, jurnaliști, ofițeri. Fiecare dosar vine cu soluții punctuale, bugete, termene și modalități de punere în practică. Fix ca în orice proiect major al unei corporații.

România este doar o minusculă sucursală a mega-corporației cu sediul la Davos. Premierul, președintele, membrii Parlamentului, șefii principalelor instituții publice, Justiția, serviciile secrete, toate sunt subordonate direct fie comisarului șef, fie diverșilor funcționari din sistem (de la Departamentul de Stat, Pentagon, Fundația Soros, Comisia Europeană, ambasade, Cotroceni ș.a.m.d.).

Punctul de lucru numit România, practic un SRL deținut în proporție de 100% de guvernul Schwab, își plătește taxele și impozitele nesimțite la timp, sub formă de dobânzi la credite, vaccinuri, armament și energie. Orice insubordonare cât de mică, orice pas greșit, sunt dur sancționate. SC România SRL, un butic amărât de pe marginea drumului, se poate trezi oricând fără lumină, apă și căldură, cu ”elitele” aruncate într-un șanț plin de noroi.

Asta înseamnă, pe scurt, globalizarea ridicată în slăvi de jurnaliștii MSM: clasa conducătoare ”binecuvântată” de la Davos (cu tot cu șefii SRL-urilor din teritoriu) și o mare masă de manevră, cu cetățeni spălați pe creier, îndoctrinați și lipsiți de apărare – practic, o simplă marfă cu codul QR ștanțat pe frunte.

Imaginea cu cei doi piloți români trimiși de NATO după cai verzi pe pereți ne va urmări mult timp de-acum încolo. Pentru că reprezintă chintesența relației cu un conducător suprem de care speram să fi scăpat definitiv odată cu revoluția din decembrie 1989.