ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Acum mai bine de patru ani, într-o dimineață de noiembrie, la masa din bucătărie, cu cafeaua deja răcită lângă tastatură, am scris primul eseu în calitate de "om liber” de orice obligații. Nu știam atunci nici că voi continua a doua zi, nici că peste patru ani voi fi tot acolo, în fața calculatorului. Știam doar că trebuia să scriu.
 
De atunci n-am ratat prea multe zile. Nici de Crăciun, nici de Paște, nici când n-am vrut, nici când am fost obosit, nici când am crezut că nu mai are sens. Au fost mai bine de 2.000 de eseuri, citite de zeci de mii de români pe Facebook, pe Telegram, pe X, pe opozitia.net.

V-am cunoscut prin scris. Voi m-ați cunoscut prin scris. Și împreună am construit ceva care, în logica vremurilor noastre, nu ar fi trebuit să existe: o voce care nu cere voie nimănui.
 
Astăzi vă scriu pentru că vreau ca acest "ceva” să dureze încă patru ani. Și încă patru după aceea. Iar pentru asta, trebuie să mut casa.
 
PROBLEMA PE CARE N-O MAI POT IGNORA

Postez pe Facebook un eseu pe care voi îl citiți sau nu. Îl vedeți sau nu. Algoritmul îl arată la vreo 1.000–1.500 din cei 32.000 care v-ați abonat la pagina mea (plus vreo 5 mii de prieteni). Asta înseamnă că peste 35.000 dintre voi, care ați ales explicit să mă urmăriți, nu vedeți ce scriu. Nu pentru că nu vreți, ci pentru că un algoritm, undeva în California, decide că eseurile mele nu sunt corecte din punct de vedere politic.

Acum câteva luni, un cititor pe care îl știu de la a doua campanie de donații mi-a scris un mesaj scurt: "Am crezut că te-ai oprit din scris.” Nu mă oprisem din scris. Doar nu mai apăream pe peretele lui de Facebook. Asta e ceea ce face algoritmul, vă convinge că am dispărut.
 
Pe X situația pare a fi similară. Pe TikTok intru foarte rar. Pe Telegram lucrurile încă merg bine, dar Telegram se poate închide și mâine — la Bruxelles se discută deja despre asta.
 
Construim case pe terenuri închiriate. Iar proprietarul terenului se schimbă din ce în ce mai des și devine din ce în ce mai ostil.
 
CE AM HOTĂRÂT SĂ FAC 

De astăzi, casa mea principală devine Substack.

Substack-ul nu e o platformă similară cu Facebook. Este, în esență, un sistem de email. Când vă abonați, primiți eseurile mele direct în inbox-ul vostru, fără filtru, fără algoritm, fără bunăvoința nimănui. Dacă mâine Substack-ul însuși s-ar închide (și se poate închide!) eu plec mai departe cu lista voastră de email-uri și continuăm exact de unde am rămas. Pentru prima oară în patru ani, legătura dintre noi nu mai depinde de nimeni altcineva.

Nu am luat o decizie tehnică. Am luat o decizie politică, în sensul propriu al cuvântului, pentru că nimeni nu ar trebui să controleze relația dintre un scriitor și cititorii lui.

CE GĂSIȚI PE SUBSTACK, GRATUIT, PENTRU TOȚI

Eseul zilnic, ca până acum. Aceeași disciplină. Aceeași voce. Aproximativ aceeași oră în cursul dimineții. Singura diferență: doar abonații îl primesc integral în inbox. Pe celelalte canale de social-media va fi un scurt fragment, cu trimitere la pagina mea de Substack.
 
Două romane gratuite, în format electronic EPUB. Da, gratuite. Ultimul meu roman apărut la Editura TREI (Cu mâinile legate — disponibil imediat ce dați Subscribe) și următorul (Fără martori), care va fi lansat oficial pe Substack, pe 21 mai, ziua în care se deschide a XIX-a campanie "10 zile de donații pentru 100 de zile de Opoziție”. Două romane în care personajul principal află, în două situații foarte diferite, cum gestionarea greșită a unei crize se transformă într-o complicitate care se plătește cu viața. Direct în biblioteca abonaților, fără să cumpărați nimic. Considerați-le cadou de intrare în casă nouă.
 
Romanele care vor veni. Mi-am propus un roman nou la fiecare 3-4 luni. Toate vor apărea exclusiv pe Substack, pentru abonații care îmi susțin scrisul. Niciun intermediar. Nicio editură. Nicio negociere pentru ce am voie să spun și ce nu.

Newsletter săptămânal, în plus față de eseul zilnic — un rezumat al săptămânii din perspectivă conservatoare, doar pentru abonați.
 
Conversații, chat, surprize. Comunitate reală în jurul unui Substack, nu trafic de cifre pe Facebook, cu boți și troli veniți să-și verse năduful (sau să bifeze încă o oră de "muncă”).

CE NU SE SCHIMBĂ

opozitia.net rămâne în picioare. Acolo veți găsi în continuare traducerile din zona conservatoare internațională — toate vocile pe care le-ați descoperit la mine în ultimii ani. Acolo va apărea și arhiva eseurilor mele, cu un decalaj de 24 de ore față de Substack. Platforma opozitia.net rămâne bunul comun. Substack este atelierul personal. Două lucruri diferite, complementare.

Campania "10 zile de donații pentru 100 de zile de opoziție” continuă. La fiecare 3 luni, exact cum am făcut mai bine de patru ani la rând. Pe 21 mai începe a XIX-a campanie — prima în casa nouă, dar cu același mecanism familiar pe care l-ați susținut în optsprezece rânduri până acum (vă mulțumesc!). Donația clasică rămâne principalul mijloc de sprijinire a jurnalismului independent față de guverne și corporații. Nimic nu se complică.
Eseul zilnic va fi accesibil tuturor. Nu voi închide eseul în spatele unui paywall. Cu o întârziere de 24 de ore față de abonații Substack, va fi citibil gratuit pe opozitia.net și parțial pe rețele. Am construit această voce împreună. Nu o închid acum.

CE VĂ CER — UN SINGUR LUCRU

Abonați-vă gratuit pe Substack. Acum și aici: https://adrianonciu.substack.com/

Durează 30 de secunde. Nu plătiți nimic, niciodată — Free înseamnă Free, nu "Free trial”. Primiți instant primul roman în format EPUB ca dar de bun-venit (al doilea, cum spuneam, îl veți avea pe 21 mai). Apoi eseurile vor veni direct la voi, în loc să fie cernute prin algoritmul lui Mark Z.
 
Astăzi aș vrea doar atât: să fim conectați direct, fără algoritm între noi.
 
Și mai e un al treilea lucru, mai important decât oricare dintre cele de mai sus: spuneți și altora. Trimiteți acest text mai departe. Cui credeți că i-ar plăcea să citească zilnic un eseu scris fără frică, din perspectivă conservatoare.
 
Folosiți forward, share, copy-paste — orice formă vă vine la îndemână. Ăsta e singurul "marketing” în care cred.

PROMISIUNEA

Voi mi-ați dat patru ani de încredere. Ați donat când n-aveați niciun motiv să o faceți sau treceați printr-o perioadă mai grea. Ați împărtășit eseurile cu prietenii. Ați rămas inclusiv atunci când, inevitabil, poate nu am gândit la fel despre evenimentul X sau personajul Y. Mi-ați scris mesaje de încurajare pe care le-am citit chiar și când nu am avut timp să răspund.

Ce vă datorez, după patru ani? Să nu mă opresc și să fiu din ce în ce mai bun. Iar asta nu depinde doar de mine — depinde de voi. Dacă mâine 100 dintre voi se abonează pe Substack, eu voi scrie probabil și peste 5 ani. Dacă nu, mă opresc undeva în drum și mă întorc la un birou anonim de copywriting. Asta e adevărul, fără floricele.
 
Vă promit, în schimb, în următorii ani, același ritm, aceeași voce, mai multe cărți de ficțiune (thriller, drama, comedy), mai multă substanță și o casă pe care nimeni nu ne-o poate închide.
 
Pe 21 mai începe.
 
Vă aștept acolo.
 
P.S. Vă scriu această scrisoare într-o stare amestecată — bucurie că, pentru prima oară în 4 ani, voi ști pe nume cine mă citește; și un dram de frică să încep ceva nou când lucrurile vechi încă mergeau bine. Dacă apăsați "Subscribe” în zilele următoare, fără să-mi scrieți măcar un cuvânt — știți acum că mă bucurați mai mult decât pare. Mulțumesc pentru că existați.