Plecăm de la premisa că parlamentarii coaliției PUP, dar chiar și cei ai USR, nu au nici cel mai mic motiv să declanșeze alegeri anticipate. O procedură foarte anevoioasă, aproape imposibilă în actualul context politic. Ar trebui ca noul președinte (să zicem, Simion) să aibă două tentative eșuate de a-și impune premierul cu votul din parlament. Nu va fi cazul. Cel mai probabil coaliția globalistă îl va respinge pe Călin Georgescu, dacă va fi propus de Simion, apoi va accepta varianta de rezervă pentru a evita anticipatele.

Doar că noul guvern minoritar va avea misiunea imposibilă de a administra țara cu un legislativ ultra-ostil. Va fi infinit mai rău decât atunci când USR ținea prima pagină cu circul pus în scenă la Palatul Victoria.

De înțeles, mulți spun că AUR se va compromite în eventualitatea unei colaborări cu Victor Ponta – fie în calitate de nou președinte al PSD (deocamdată, improbabil), fie ca lider al unor parlamentari social-democrați rupți de actuala conducere. Matematica e clară. Nu se pot construi majorități decât în jurul PSD până la viitoarele alegeri.

Politica este despre arta compromisului. AUR și POT au acum în parlament în jur de 25 de procente, iar partidul SOS nu poate fi luat în calcul din pricina Dianei Șoșoacă. Spre ușurarea suveraniștilor, liderul SOS preferă mai degrabă să facă șpagatul pe plaja din Eforie, decât să colaboreze cu Simion.

Chiar și dacă se va ajunge, printr-o minune, la alegeri anticipate, e greu de crezut că AUR și POT vor obține peste 50 la sută din voturi. Să nu confundăm prezidențialele recente cu parlamentarele. Sunt lucruri complet diferite. Oamenii sunt dispuși să-l aducă pe Simion la Cotroceni întrucât, pe de o parte, vor să le dea o palmă usturătoare puciștilor, iar pe de altă parte au încredere că CG va fi reabilitat. Și va ajunge într-o funcție executivă.

Așadar, AUR va trebui să caute și alți parteneri de guvernare în afară de POT. Singura variantă ar fi un PSD reformat, cu o conducere suveranistă. Ciolacu a și declarat, de altfel, că nu va coopera cu Simion cât timp va rămâne șef al social-democraților. Iar aici se ridică întrebarea de o mie de puncte: cât va mai rezista buzoianul în fotoliul de pe Kiseleff nr. 10, după două mega-eșecuri electorale în mai puțin de șase luni? Majoritatea simpatizanților PSD resping politicile globaliste impuse de gașca lui Ciolacu. Drept dovadă, l-au votat masiv pe Victor Ponta. Ar fi firesc ca partidul fondat de Ion Iliescu să revină la matca suveranistă.

Dacă Simion va ajunge la Cotroceni, așa cum arată cifrele din primul tur, ar putea încerca să încropească o majoritate cu un PSD rebrănduit. Sau cu o serie de parlamentari independenți adunați sub umbrela lui Victor Ponta. Altă variantă ar fi să-i lase pe liberali să-și rupă gâtul împreună cu USR (cu sprijin punctual din partea PSD) până la alegerile din 2028. Într-o astfel de ipoteză, suveraniștii de la AUR și POT ar avea suficient timp să crească foarte mult. Eventual până la majoritatea necesară formării guvernului.

În calitate de președinte, George Simion nu doar că ar scoate la iveală toate matrapazlâcurile regimului Iohannis, dar ar fi suficient de vocal (stil Băsescu) încât să înfiereze argumentat derapajele, potlogăriile și eșecurile guvernării globaliste post-Predoiu. Se anunță vremuri extrem de triste din punct de vedere economic, așa că strategia AUR de a sta încă departe de guvernare ar putea fi cea mai potrivită. Cu Georgescu la Cotroceni, în calitate de consilier pe probleme de politică externă, spre exemplu. Sau, de ce nu, ambasador la Washington, până când se va ivi momentul oportun pentru o implicare mai puternică.

Demisia lui Ciolacu este binevenită, însă autorii loviturii de stat (deopotrivă liberali și pesediști) trebuie să dea socoteală și altfel decât cu pierderea funcției.