Pe mine personal mă lasă rece cine o propune pe doamna Andreea Chiș pentru înalta demnitate de ministru al justiției.

Poate fi Mișcarea yoghinilor epilați, Partidul cultivatorilor de mazăre sau Asociația care administrează anticoncepționale veverițelor.

Pentru mine, doamna Andreea Chiș este și va rămâne un element activ, parte din gruparea minoritară a fostului Consiliu Superior al Magistraturii, militant activ pentru desființarea independenței judecătorilor.

Doamna Andreea Chiș, alături de alți vajnici apărători ai DNA, azi curați, uscați, senzație de prospețime, a fost unul dintre personajele care au militat constant și activ pentru învierea binomului, readucerea competenței de cercetare a magistraților la DNA, la pachet cu abuzurile de rigoare, soldate cu achitări și vieți distruse. 

Doamna Andreea Chiș a fost cea care și-a târât în fața inspecției colega propusă, ce să vezi, pentru aceeași funcție de ministru, doar pentru că a scris ceva o fițuică, tradiție continuată și în prezent de alți eroi care își acuză colegii de corupție, in prime time, cu voce gâtuită de emoție, fără probe și fără să clipească.

Doamna Andreea Chiș a dus o luptă pe viață și pe moarte cu conducerea Inspecției Judiciare, când s-a dat drumul robinetului cercetărilor disciplinare ale zeiței, ieșind astfel la iveală nenorocirile provocate judecătorilor care au avut tupeul să existe, să respire și să soluționeze contra vântului.

Doamna Andreea Chiș s-a pensionat în ultimele zile ale mandatului de membru CSM, bucurându-se de binefacerile legislative pe care astăzi le înfierează cu mânie proletară, că de, pensionarii lor speciali sunt mai buni decât ai noștri.

Doamna Andreea Chiș nu este o propunere, ci un argument în favoarea tezei că politicienii tip Agamiță Dandanache nu au murit, doar s-au reinventat.

Miza prezenței distinsei doamne în interiorul augustului cabinet este simplă:

Readucerea DNA de tip kovesist în ecuația cercetării magistraților.

Modificarea legislației pentru liniștirea micului frițișor și reînscăunarea sa, oriunde se poate.

Schimbarea pe repede înainte a legislației privind alegerea și funcționarea CSM, atribuțiile secțiilor  și alegerea președintelui ICCJ.

Căci ăștia ai lui Savonea prea își fac de cap cu soluțiile corecte, nedictate de mințile odihnite ale securicilor  și libertatea de exprimare și curaj și alea alea....

Totul cu sprijinul eroilor, plasați stategic de ambele părți ale baricadei, flămânzi nu  de independență și corectitudine, ci de ciolan și niște funcții, nu de alta, dar printre atâta CEDO și CJUE, prințipuri și explicații docte, ar merge și ceva sinecuri, nu?

Problema unora care se cred intangibili și protejați de vremuri și uitare este că, printre noi, dinozaurii, mai există specimene cu ținere de minte.

Și limbariță.

Care am bifat funcții și știm cum este.

Care nu mai tremurăm de nerăbdare să fim văzuți/auziți/remarcați doar, doar vom fi votați la următoarele alegeri.

Sau vom pune mânuța pe o funcție.

Nu mai avem miză, băiețași.

Doar un sictir imens și o sete intensă de dreptate și adevăr.

Nu contați pe noi!

Nu vom dispărea și, mai ales, vom vorbi!

Vom fi aici până la sfârșit.